28,736 matches
-
s-a dat. Răspuns care vine târziu, căci lucrarea lui Dumnezeu în Hristos, lucrare de a ne curăți păcatele, s-a înfăptuit întâi, adică înaintea oricărui răspuns posibil, înaintea oricărei previziuni de răspuns, într-o dăruire deplină, ceea ce dovedește dragostea pură și nelimitată. Iubirea Lui de oameni nu are justificare în vrednicia acestora, nici nu vine ca răspuns la iubirea oamenilor față de Dumnezeu, căci Dumnezeu și-a arătat dragostea Lui față de noi oamenii prin aceea că, pentru noi, Hristos a murit
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
bună. Dar de ce nu mai luptăm pentru iubire cum o făceau Romeo și Julieta? Povestea lor de dragoste este cunoscută tuturor atât pentru iubirea imensă a celor doi, cât și pentru finalul tragic. Dragostea este cel mai frumos și mai pur sentiment întâlnit, dar astăzi oamenii renunță atât de ușor la acest sentiment. Sunt convinsă că nu există om pe lumea asta care să nu fi simțit măcar o dată în viață că iubește, dar din goana după bani nu mai are
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93804_a_95096]
-
adevărată este cea care nu ține cont de latura materială si de plăcerile fizice. Iubirea adevărată se găsește în naivitaea și inocența sufletelor noastre dar, prin felul nostru de a trăi ne pierdem inocența și odată cu ea și cel mai pur și mai frumos sentiment. De ce nu mai credem că dragostea există? Am ajuns să nu mai credem în acest sentiment nobil pentru că suntem falși și pentru că ne-am învățat să primim fară să oferim ceva în shimb. Iubirea adevărată este
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93804_a_95096]
-
ia cunoștință de Kant. Eminescu avea mai puțin de 20 de ani când începe să-l studieze pe filosoful german, iar înainte de a împlini 25 de ani, tradusese deja o mare parte din secțiunile cele mai dificile ale Criticii rațiunii pure. Noica spune, cu deplin temei: „O asemenea întâmplare poate fi exemplara pentru orice conștiința de cultură. Fie că-i e dat cuiva să cunoască de timpuriu gândirea lui Kant sau a unui alt mare gânditor, fie că, sub orientarea veacului
Cum gândim azi, cu Eminescu, traducerea şi tălmăcirea operelor filosofice? [Corola-blog/BlogPost/93773_a_95065]
-
poporul lui Sinear ca urmare a proiectului lor arogant de a construi un turn înalt care să ajungă până la cer. În ”Finnegans wake” Joyce ridică (desființează) pedeapsa pentru ca, în loc, să pună în scenă exilul ca posibilitate, eliberare și triumf fericit, pur și simplu ca un mijloc de apărare chiar împotriva acelei autosuficiențe culturale care l-a făcut să părăsească Irlanda. Dacă Joyce cu marea și energica sa construcție babel a căutat să realizeze un colaps lingvistic și cultural, Becket, în dramele
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93842_a_95134]
-
în opinia mea. Presupun, apoi - și spun acest lucru apăsat! - că s-a făcut corectura pe coli tipografice de editură, ceea ce înseamnă că ordinea totală (definitivă) a fost stabilită prin culegere. Nu se poate ști dacă, procedîndu-se la o predare pur cantitativă a colii către corector (Maiorescu), poeziile de pe acea coală ar fi trebuit să urmeze una după alta sau trebuiau diseminate prin tot volumul. Nu mai știm cum se lucra în tipografii pe-atunci, dar ar fi și acesta un
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
este rezultatul unei a doua etape a Campaniei umanitare Sângele este Viață și constă în următoarele echipamente: un incubator și un agitator cu rac pentru trombocite, în valoare de 6 195 de euro (inclusiv TVA), precum și un sistem de apă pură, în valoare de 10 860 lei (inclusiv TVA). Campania umanitară Sângele este Viață a fost inițiată de compania Star Storage în decembrie 2012 și a fost preluată în următorul an de Fundația Star Storage. În prima etapă a acestui proiect
Fundația Star Storage donează Centrului de Transfuzie Sanguină București echipamente medicale performante prin Campania umanitară Sângele este Viaţă [Corola-blog/BlogPost/93992_a_95284]
-
valorilor și manipularea grosolană pentru a obtine senzaționalul cu orice preț. Conducerea trustului “Intact” a atins culmea manipulării în seara de 18 septembrie, când, în cadrul emisiunii “Sinteză zilei”, realizatorul ei, Mihai Gâdea, a transmis în direct însăși manipularea în stare pură. „Ciutacu, ești mort! Badea, ești mort! Gâdea, ești mort! Ciuvică, ești mort!”. Cuvintele sunt afișate pe ecranul mare din platoul “Sinteză zilei”. Obișnuit să manipuleze opinia publică până într-acolo încât nici el nu mai pot face diferența între realitate
Ordin de zi pe Trustul “Intact”: Minciună şi manipulare! [Corola-blog/BlogPost/94012_a_95304]
-
Ritmuri noi pe portative vechi”, cartea lui Ioța Bulic, cuprinde ultimele zece ediții. După cum mărturisește autorul, „noua carte vine să scoată din ghearele uitării pe toți aceia care au pus umărul la buna organizare și desfășurare a acestui Festival... sau pur și simplu, pentru a contribui la menținerea și promovarea muzicii ușoare în rândul tinerilor de etnie română din Voivodina”. Această sinteză monografică a Festivalului ”Tinerețea cântă” are valoarea unui document, fiind o dovadă a celor realizate. La lansare, a fost
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94021_a_95313]
-
piesă care se apropie cât de cât de o entitate structurală satisfăcătoare pentru mine este The Homecoming. The Birthday Party și The Caretaker au prea mult text. Scopul meu e să reduc, să elimin. Prea multe cuvinte mă irită uneori - pur și simplu așa îmi vin - ca din gura eroului. Nu-mi examinez operele cu atenție dar îmi dau seama că adesea în ceea ce scriu câte cineva vorbește la un moment dat mult prea mult.' Și în același sens, tot Pinter
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
piesă care se apropie cât de cât de o entitate structurală satisfăcătoare pentru mine este The Homecoming. The Birthday Party și The Caretaker au prea mult text. Scopul meu e să reduc, să elimin. Prea multe cuvinte mă irită uneori - pur și simplu așa îmi vin - ca din gura eroului. Nu-mi examinez operele cu atenție dar îmi dau seama că adesea în ceea ce scriu câte cineva vorbește la un moment dat mult prea mult.' Și în același sens, tot Pinter
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
scufunda și el, împreună cu stilul și problematicele unui ciclu. 26 Iulie. Nevoia ca toate tristețile mele, nemulțumirile, plînsetele să fie semnificative. De aceea le scriu: cu speranța că sunt semnificative. Nu pot purta povara lor, umilința lor amară, existența lor pură. Trebuie să le aureolez, să le scriu, să sper că oamenii le vor citi, vor fi interesați, se vor regăsi etc... Iată de ce nu rezolv niciodată lucrurile, iată de ce nu merg în adîncul lucrurilor. Trebuie să mă sprijin. Cum fiecare
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
pe funcționarea impecabilă, pe iuțeala fulgerătoare a organismului său și psihic și fizic. Cum zic, Stșendhalț era un bolnav, atât vroiam să arăt în articolul meu de acum; pentru celășlațlt, care vine, rămâne de arătat consecințele acestei boli în activitatea pur literară. Recenziei d șumițtale. despre Lovinescu nu-i găsesc decât un cusur: e prea blândă în ton față de o producție care pare remarcabilă prin șarlatania literară și lichelismul politic din care a ieșit. Pentru întâia oară, după multă, multă vreme
O scrisoare necunoscută a lui Paul Zarifopol by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Imaginative/12048_a_13373]
-
Emil Brumaru Așa că nici nu se prea știa cum a fost cu adevărat! Ba unii susțineau că nici nu a fost nimic, că e o invenție pură, drăgălașă ea. ce nostimadă!. o fantasmare bezmetică a autorului drogat cu campanule și diamante șterpelite de la ștrumfi , un soi de compensare prin vis și delir fraged a unei realități destul de vitrege cu întîmplările zgubilitice, cu isprăvile infinit afectuoase, ca în
A fost deocamdată ca niciodată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12231_a_13556]
-
april. Broaștele, încălzite în mâlul aurit de soare, au început să se deștepte, și orăcăitul lor ajunge, probabil, până în sat și trece mai departe și în sus, până cine știe unde. "Gâturile lor scârțâi..." Iarba e nouă și-nrourată, și verdele ei pur, intens, accentuează frumusețea galbenului adevărat al florilor de păpădie, făcându-l acut prin contrast. Oare în Japonia păpădiile sunt tot atât de galbene ca păpădiile de la noi? Poate că sunt mai galbene, iar inflorescențele lor, mai mari, ca de crizanteme. Culcat pe
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
la începutul lumii: Inocența. Când în 1965, cel ce iscălește amintirile de față a putut reintra, datorită Destinderii, cu atâția din colegii săi de generație și alături de supraviețuitorii generațiilor mai vârstnice, în viața culturală - ar putea spune chiar, în viață, pur și simplu - s-a întrebat cu ce să înceapă. Înainte de toate, dorea să transmită publicului de care fusese despărțit timp de două decenii atroce, bucuria de a fi, din nou, împreună, de a elimina spaima și ura, care pustiise sufletul
Antologia inocenței - ediție nouă by Iordan Chimet () [Corola-journal/Imaginative/12161_a_13486]
-
autentic, sfidând canoanele ideologice cu publicul pe care-l visam. Trebuia să existe, ne spuneam, un program, o formă estetică inedită, un mesaj amețitor ca parfumul unei flori tropicale care să adoarmă vigilența cerberilor... Așa am descoperit Inocența, spiritul lumii pure, dinainte de păcat, simbolul copilăriei eterne: al Copilăriei și nu, strict vorbind, al copiilor. Din păcate la noi, a fost receptată, în general, ca o carte pentru copii. Trebuie s-o spun din nou, nu a fost bine înțeleasă, căci era
Antologia inocenței - ediție nouă by Iordan Chimet () [Corola-journal/Imaginative/12161_a_13486]
-
a înăbuși omenescul. Cele mai mari capodopere ale literaturii universale cer, pentru a mai putea fi primite, o permanentă, dificilă reactualizare. O reactualizare care, de fapt, le desfigurează. Nuditatea jurnalului, viața lui naturală îl apără. El constituie urma cea mai pură și cea mai permanentă a omenescului. Mă cîștiga în el îmbinarea această de caz și de generalitate umană. La limita extremă care unește generalul cu particularul, el satisface astfel unul din dezideratele cele mai caracteristice ale artei literare. Jurnalul, prin
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
sunetelor era acum uniformă", "toate vocile" ,"printre toți începu a trece panglica neîntreruptă a unei melodii", "Toți ochii se muiase ușor... Armonia uneori se umfla", "Voci îngemănate", "trupul unic al celor ce erau vii în biserică" etc. În cel mai pur spirit baroc (baroc e însuși elementul de surpriză creat prin izbucnirea neașteptată a polifoniei în plină liturghie ortodoxă), Coralul lui Bach dezvăluie celor prezenți imaginea palpabilă a abisurilor lor sufletești, a ființei lor disociate între futile și vinovate pasiuni lumești
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
veritabile capodopere restrânse, dar ele au nevoie de considerabilul rest al operei pentru a împlini un destin demn de luat în seamă. Pornit pe autonegare, încă tânărul Paraschivescu nu se cruță. Indirect, el distinge totuși între visul abatelui francez, poezia "pură", și propriul demers: "Poezia mea este un discurs elaborat cu grijă, cu meserie și, uneori, cu inteligență." De ce MRP nu-și amintește, cu această ocazie, de Paul Valéry care-i era atât de drag? Să nu dramatizăm totuși, atitudinea lui
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
înghițind chipuri Cam asta, cînd se epuizează limbajul, cînd ești din nou obiect și te îngrozești, cînd din nou mutul decide în noi, cînd tu vorbești vrute și nevrute, iar tăcerea perversă știe că va cîștiga,iată, asasinii tuturor elocvențelor, membrii acțiunilor pure, asemanticii, reinventează. Acum, doar o gură ruptă mai poate sta în calea lor, în bîiguieli, lamentîndu-se, ca o tristețe ce nu renunță *** Așa, deci, scrisul ca osîndă. Și îl găsești astfel pe unul vorbind despre salvare, într-o piață, după
Poezie by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/12154_a_13479]
-
Paul Cornea, dar este tot ceea ce pot spune eu pe nerăsuflate. Completări rămîn în număr infinit. Sper că, prin cele așternute pe hîrtie pînă acum, ,portretul artistului la 80 de ani" se transformă, în lumina aceleiași acronii, în ,protretul artistului", pur și simplu.
Profil și efigie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12352_a_13677]
-
deodată periculos de tandru, de difuz, lichefiind cuierul , oglinda, contorul, taburetul, crema de ghete" creind apoi o forță contrarie, extrem de puternică, de alipire disperată, de confundare a unui trup cu celălalt, într-o îmbrățișare dureros de caldă, de prietenoasă, de pură" de șmecheră, de veselă" și luîndu-ne unul altuia, uimiți, ca pe niște cupe pline cu un lichid nespus de prețios" o dulcoare!" purtîndu-ne, cu grijă, în mîini" ducîndu-ne precauți fețele cu obrajii împalidați de plăcere, punîndu-le alături, potrivindu-le, parcă
Băi, să nu mori, că te omor! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12697_a_14022]
-
atunci le smulge greu din negura timpului. 24 octombrie 1951 (cursul de Introducere în literatură): "Arta ca formă a conștiinței sociale, ca reflectare veridică a lumii, contribuie la demascarea burgheziei. De aci și încercările burgheziei de a cultiva teoria artei pure, a artei nelegate de realitatea directă, incapabilă de a reflecta lumea, nelegată de conștiința socială, plutind chipurile deasupra claselor. De aci, eforturile burgheziei de a dezvolta tot soiul de teorii estetice, care în fond se reduc la teoria artei pentru
Rîsete în amfiteatru by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12408_a_13733]
-
s-a spus nu o dată că ar fi. Un "caz", iată latura cea mai expusă a acestui "clasic al avangardismului", atît de refractar, totuși, la fixarea în formulă. Giurgiuvean ca și Tudor Vianu, cu care mai are în comun prin pură coincidență și anul morții, Ion Vinea (Ioan Eugen Iovanache - 1895-1964) va fi, prin excelență și pentru destulă vreme, creatorul fără operă. Risipit prin periodice, "prințul" avangardei românești are o traiectorie evolutivă în zigzag, cu dese evadări de la principiile sale teoretice
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12680_a_14005]