107,135 matches
-
se uită la inima mea cu razele uraniului *** La fiecare mișcare a nimicitorului, lumea nu devine mai încăpătoare, dar apare un 0 (zero) urît și larg, nimeni nu și-l asumă, nimeni nu semnează pe el, el e pîntecul ce poartă cifra de neștiut, la nașterea căreia numerele se vor da la o parte, ca Marea Roșie și se va vedea astfel, printre scîrțîituri și gemete, că ele nu conțin absolut nimic, doar un plîns uscat va auzi nimicitorul născător, plînsul Contabilului
Fragmente cu nimicitorul by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/5753_a_7078]
-
și zumzet al conotațiilor, nu mi-a mai rămas, în tăcere, decât să spun lucrurilor pe nume. Nu e deloc ușor, ar fi ca un soi de impolitețe și nici nu-i frumos să-i spui porc cuiva care se poartă, totuși, ca porcii -deși vezi că până și cercul a prins osânză și jeg. Te oprește mereu excepția, te gândești totuși că în băltoaca și mâlul lui glodosul dobitoc scaldă, poate, o inimă curată. Tot așa și cu triunghiul pe
După atâtea ocoluri by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/5981_a_7306]
-
urmă picătură. Pe vremuri, Ludovic al XlV-lea, prea minunatul rege-pară, Porecla îi venea de la obrajii în grăsime, Păstra din pântecosul fruct zaharisit de soare Miezul, la el, iar coaja la prostime. Iar hoții lui se pricopseau cu titluri înalte, Purtau veșminte de nobili și peruci Pline de cârlionți și bucle, Să te ferească Domnul, să ajungi să le usuci. Peruci la fel ca mieii abia zvântați în paie, Abia ieșiți din pântece de oaie. Câți trâmbițași în soldă? Câte straie
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/5999_a_7324]
-
în rolă, cu halviță Prelinsă, descleiată în șuvițe Sub perna lui, cu zahăr candel, bun De supt în întuneric; oh, nu-l ceartă Mama lui mare, caldă,-aromitoare Care-i adoarme-alături, a iertare, Cum un tufiș ce-n frunze fructe poartă Și uneori chiar ți le dă, lacom să muști, Sub plapumă, cu gura ta pură de puști...
Arunci o minge-n brațele unui copil… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6117_a_7442]
-
pâinea tăiată în două prin cuvânt, s-a despărțit pământul de ape - de-o parte e numele, de alta - rostirea. Așa cum prin zicere se naște puterea făpturii, tot astfel nu poți spune durerii pe nume fără inima care s-o poarte pe drum. Riri Sylvia Manor FRICA În clipa în care Frica ne stăpânește Și Dumnezeul din miezul nostru A plecat Noi devenim Pantofii care așteaptă În dulapul Unei Femei paralizate VÂNTUL Vântul Când întâlnește în drumul său Palmieri Le mângâie
() [Corola-journal/Imaginative/5978_a_7303]
-
Romulus Bucur dragostea vine pe trotinetă și poartă ochelari nu că n-ar vedea bine dar îi place ei să se dea intelectuală să nu poată fi acuzată că e doar un pretext pentru sex pentru o tulburare a cărnii adică sau avînd grijă de ochi să se
poemul săptămânii by Romulus Bucur () [Corola-journal/Imaginative/6155_a_7480]
-
la slava libertății și la chipul de vată al disperării universale. îți pun un bănuț în palmă, după care pot să te omor cu sînge rece, fiindcă trupul tău încape într-o coajă de nucă, - îi spun unui bărbat care poartă pe umeri căpșorul mutilat al primăverii. Primăvara asta, serafimul se lungește pe covorul de iarbă și de rouă și înfricoșează natura cu fiecare rugăminte de viață. Nu voi înceta să te îngrop primăvara, chiar dacă din gura ta flămîndă țîșnește o
Primăvara asta by Iolanda MALAMEN () [Corola-journal/Imaginative/6237_a_7562]
-
Adrian Popescu El poartă numele psalmistului biblic, al regelui din Ierusalim, De aceea cântă și dansează cu plăcerea celor aleși, Nu e prea înalt pentru vârsta sa, nu e nici prea voinic, Dar are ochii deja deschiși spre miracole. Dacă pe cântărețul-cu harfă
David by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6162_a_7487]
-
localurilor roșii în care se dansa tango Fuma lângă mine și-o simțeam în alt loc în alt timp sau în altă viață undeva în brațele unui amant ale unui părinte sau la o altă masă dintr-un alt local. Purta o rochie de cenușă, părul în coc, cercei și decolteul larg că un zâmbet amar. Avea sânii rotunzi, bărbia înaltă puțină noapte pe pometele stâng și ochi fără capăt. Ce trist e și tangoul asta... Să dansăm mi-a zis
Poem pentru pian și-o altă seară by Stoian G. Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/6336_a_7661]
-
post-restant - de pe lumea aceasta pe-ailaltă? si acela pe numele căruia este coletul, atunci când va fi să-l primească, să fie chiar orb încât are nevoie de braille-ul bubițelor ca să citească în suflet? si sufletul într-atât de fragil, că se poartă în ferecătură de piele si os presărată cu perle moi ce coc? sau să fi ajuns, fix ca-n Infernul lui Dante, de son vivant în ceaunul cu smoală si-atunci când e dat în fiert scoate - S.O.S. - bule
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]
-
-ntruchipare-a ta mai omenească, În vâlvătăi de rug apoi să crească Si să te-aud vorbind ca oarecând. Sunt cel ce sunt, nu-mi ține nimeni locul Cât Tu ești cel ce ești, doar mai presus. Făptura mea îți poartă-n lume chipul. Din ce întunecime te-am adus, Să fii doar Tu și pretutindeni focul Cât eu sunt piatra, pulberea, nisipul? Ectenie Mă văd suind În urma boteiului, Doamne-al Ardealului! Doamne-al Vaideiului! Să mai ajung În vârful dealului
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
a avea mereu dreptate. Ofelia - tristețea ei ne spală de păcate și de jegul lumii dar rostul unei femei e să înnebunească pentru pierderea unor bărbați? Capcane-ale poeților cînd nu mai știu cum să-și seducă publicul prostit o vreme. Purtată de dorință, speranță, trape meșteșugite ale epocilor în care văluri cad, dar nu și fețe, inimi se prăbușesc nu și năravuri, vorbe se rostesc, dar nu și adevărul -există oare pe cer o stea Hamleta? Măcar un nor? Un curcubeu
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6119_a_7444]
-
Ana Blandiana in fresca Ctitori purtându-și în brațe cu greu Mănăstirile, Ca pe un capital convertibil La change-office-ul vieții de apoi; Călugări tineri Cu doctorate la Cambridge Si odăjdii sărutate De țărăncile bătrâne Târându-se în genunchi Pe lespezile cu inscripții chirilice; Megafoanele Transmițând slujba
Poezii by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/6464_a_7789]
-
trotuarul De lângă o catedrală din secolul XI Pe care o privesc fără să o vadă, Pentru că se gândesc la altceva Si fără să se întrebe Cine este cel ce a locuit cândva Într-o casă atât de mare. dulce confuzie Port hainele tale, Pe care corpul meu le ocupă Mirându-se de potrivire Si hainele se miră Ca și cum chiar tu ai fi revenit - Dulce confuzie Menită s-ascundă Sâmburele trecut dintr-un secol într-altul. Port hainele tale pe străzile unde
Poezii by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/6464_a_7789]
-
atât de mare. dulce confuzie Port hainele tale, Pe care corpul meu le ocupă Mirându-se de potrivire Si hainele se miră Ca și cum chiar tu ai fi revenit - Dulce confuzie Menită s-ascundă Sâmburele trecut dintr-un secol într-altul. Port hainele tale pe străzile unde tu ai crezut. Fă-mă și pe mine să cred, Lasă lumina ta să mă aprindă Si hainele să se miște singure, Zărindu-se pe la cusături Strălucirea sâmburelui Trecut dintr-un secol într-altul.
Poezii by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/6464_a_7789]
-
de la gară scria poezii nu se știe dacă acolo în gară sau într-un loc secret al lui dar la gară le spunea în gura mare cam așa cum facem noi acum atâta doar că Ion de la gară nu fusese niciodată purtat cu trenul regal confiscat de comuniști și redat de urmașii lor familiei regale și apoi patriei recunoscătoare el nici nu știa de existența acelui tren iar dacă mă lăsați să presupun în continuare atunci eu nici nu cred că el
Ion de la gară by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/6515_a_7840]
-
scap de privirea hăituita a mamei, de privirea ei de animal care nu pricepe nimic din ce i se întîmplă. Aș fi vrut să plec în lume, să-mi găsesc altă familie, unde fetele au voie să chichotească și să poarte părul lung, dar nu puteam s-o las pe Mary - cine i-ar mai fi spus povești înainte de culcare? - și nici pe bunici, atît de munciți și de triști. Așa c-am rămas să locuiesc mai departe în casă cu
Ritmuri de îmblînzit aricioaica by Doina Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/6479_a_7804]
-
te nasc ca pe-un prunc bătrîn oprește-te învierea n-a venit încă iar sub pielea mea ești la fel de viu ca vara viermii în hoit ești în mine ca un leu flămînzit pe cîmpia unde vînează cu greu te port Între mare și cer aștept și nu aștept aș vrea și nu aș vrea să mă oglindesc {tiu că pînă la urmă va trebui să-mi număr steagurile salvate mădularele rupte cioturile cicatrizate Stau uitată și păzesc mările să nu
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/6270_a_7595]
-
ar trebui ca să respiri înțelegerea n-a avut, n-a nimerit niciodată, la capătul ei, speranța să-i facă vînt de la-nceput i-a fost ușor, să se lepede ca de o călăuză dezlînată și nătîngă ce insista s-o poarte pe căi bătătorite cu însuflețirea ei, boare strînsă din nesăbuințe și nerozii rutina asta, un vînticel de seară zumzăind la ore nepotrivite clinchetind feng shui oscioarele unei tristeți neînhumate e-aproape dusă cine însă va răzbate prin măduva sfărîmicioasă zidită
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
cîte-un vînat fald De carne rușinata ce-mi murmura: ador-o! Plecau s-aducă ceaiuri din Chină melcii-paji Prin coridoare strimte, odăi întortocheate Și îți suflau în roua paloarea din obraji Elfi cu trompete-nguste sub flamurile lațe. Iar eu, purtat de-o mîna de-azur, cerșeam întruna Să-ți mingii sînii proaspeți și mai rotunti că luna...
Ca un răsfăț anume era trezitul tău… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6666_a_7991]
-
îmi întoarce spatele și mă părăsește-n pustiu cînd timpul e bun iisus îmi întră în casă și-mi arată rănile lui de pe cînd zăcuse pe cruce în cuie bătut acum două milenii cînd timpul e bun pot fericit să port și papuci de miere și cămașă de miere și pantofi de lapte și haină de lapte cînd timpul e bun nu-ntorc nimănui spatele și mai cu seamă nu-mi ascund nimănui fața cînd timpul e foarte bun cînd timpul
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/6641_a_7966]
-
cum secrete ai cunoaște, Cerești, spre dejucat seisme-n Vrancea, Ori te-ai ruga și tu la sfinte moaște, De lâng-un coif mongol, țintit cu lancea. De-o viață-admir această potrivire, Și-acum la lume-o vând, noroc să-mi poarte: Dumitrii toți, să-mi dea, drept răsplătire, La masa lor un loc, prin mai departe. Eh, sfinți călări, și tinereți din rai, Și amintiri cu albi și roșii cai... 28 octombrie 2007 Merill Moore Scriind sonete. Merill Moore, tu știi
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
șeful de cabinet, lăsînd-o pe tînără înăuntru. Pentru că rămăsese fără agoniseala băgată de fostul ei soț în jocul blestemat, Tiberius Agillus o găzdui la curtea lui pe harnica femeie care se făcea mereu mai utilă și despre care aflase că purta numele imposibil de Dochia. Neputînd pronunța asemenea sunete, prefectul o striga Iulia și ea se obișnuise. Învățase și ceva latină, iar Agillus era mulțumit. De aceea fu surprins, într-o zi, s-o vadă foarte îngrijorată și s-o audă
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
-ncurajară: în jur sunt lanțuri ale cunoașterii. Dar trec prin verigi desfăcute. O voce: pentru că exiști, navigând aievea, cu ochii în vânt, și stai să te destrami, ascultă: dorința, freamătul, plânsul par calde și nu-s, un nume de rușine poartă, numele Timp. Și totuși, nu-ți pierde credința în desfăcutul trandafir al acestor ape. Martorul Iarbă cuminte, iarbă ciufulită de vântul ideii sau arsă de rafalele dorinței, iarbă cu chip înălbăstrit, iarbă-martor, oprită gânditoare la porți, măsurând cu seva, în
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
abur Care se destramă, încet. Nici o urmă în aer, pe masă, pe covor, în piele. Nici o urmă pe cearceafurile proaspăt spălate. Doar oboseala. Nesfîrșită. Oboseala. O duminică liniștită Ea îmi tăia creierul în felii subțiri, subțiri. Cuțitul era bine ascuțit, purta mănuși transparente De plastic. Nu se mînjise de sînge Aproape deloc. E-o bună gospodină. Nu face Nimic de mîntuială. Eu zăceam sub chiuvetă, cu capul băgat Pe jumătate-n găleata de gunoi. Pe geam Intra un aer proaspăt, gîngurit
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6862_a_8187]