10,701 matches
-
tot felul în oameni, îndemnându-i la clevetiri îndrăznețe, care cu greu se mai potolesc. Pe când traversam și eu un astfel de cartier periferic și profund angoasant, în auz mi-a răsunat clar o asemenea istorisire, încât n-am avut putința necesară de a trece mai departe cu nepăsare, plictisit. Am ascultat acolo, astfel, o poveste de iubire, ce m-a făcut adânc să meditez, poveste pe care îmi propun aici să o redau întocmai în forma în care a ajuns
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dar precis, să pună stăpânire cu adevărat pe judecata ei, dominând-o. Aici, cititorul, devenit, poate, dintr-odată bănuitor, trebuie să afle că, într-o inimă sensibilă - ce pulsează puternic de mâhnire multă, amestecată cu regretul de a nu avea putința de a-i explica originea celor ce sunt în putere s-o vindece -, hotarul dintre dreapta judecată și întunecarea ei poate la fel de ușor a fi încălcat, precum poate fi încălcată sensibilitatea demnă de un sugar, ce pornește să scâncească chiar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
recomande pacientului său doar repaos în întregime pentru mâna cu pricina și alte câteva feluri de medicamente - niște fleacuri. Totuși, acesta, stând acasă și respectând întocmai ceea ce i se prescrisese, tocmai din dorința de a scăpa cât mai repede cu putință de acest necaz grozav, de la o zi la alta vedea cum lucrurile nu stau deloc așa. Chiar dacă mâna stângă și extremitățile picioarelor erau aproape scăpate de orice fel de amenințare, mâna dreaptă nu numai că nu i se vindecase, dar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
groaznic de vitiligo - cum i-ar spune doctorii, de bună seamă -, adică de depigmentarea pielii și arătau mult prea îngrozitor, pentru a te putea, vreun dram, mândri cu ele. De aceea, femeia și le ținea, pe cât îi era ei cu putință, cât mai la dos, unde își găseau ele odihna și refugiul față de privirile, de obicei atât de răutăcioase și parcă prea iscoditoare, ale necunoscuților. În cei peste douăzeci și cinci de ani de lucru în acest serviciu, ea își împlinise munca în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
își găseau ele odihna și refugiul față de privirile, de obicei atât de răutăcioase și parcă prea iscoditoare, ale necunoscuților. În cei peste douăzeci și cinci de ani de lucru în acest serviciu, ea își împlinise munca în cel mai corect chip cu putință, ajungând chiar la rafinament și la eleganță. Niciodată nu știa să întârzie a ajunge dimineața la muncă, tot la fel cum absolut niciodată nu-și îngăduia libertatea de a părăsi altfel, decât numai ultima, clădirea seara. Iar această nobilă abnegație
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
tine te face să rămâi liniștit, atunci când forța din afara ta te îndeamnă să te dezlănțui. În felul acesta, așadar, femeia se liniștea și pe ea și îi liniștea și pe ceilalți. Apoi, totul revenea, în chipul cel mai firesc cu putință, la normal, iar ea își relua numaidecât treaba din locul în care o lăsase, căci parcă fiecare lucru din jurul ei îi șoptea continuu, ca să-i amintească de datoria ce o avea de împlinit... Iar astfel, ei bine, iată că am
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
neghiobie crasă, zi și tu! Hotărât lucru: această atitudine sub orice limită-i o mare prostie și este necesar ca fiecare dintre cei care se știu că sunt în situația aceasta să se debaraseze cât mai grabnic de ea cu putință; este înspre binele lor. Să ne păstrăm în noi energia și nervii - atât de prețioase ambele! - pentru lucrurile cu adevărat însemnate și demne de atenție, asta propun! Pe toate celelalte - nimic de zis - trebuie să le rezolvăm și pe acelea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
o alergătură haotică, dar o alergătură impusă de alții, inconștientă și neambiționată de nimic. Însă, deși m-am grăbit toată viața mea mereu, n-am ajuns niciodată nicăieri... Și - lucru bizar! - am făcut asta în chipul cel mai natural cu putință, ca sub o stare de hipnoză. Această stare de hipnoză a mea, însă, s-a prelungit prea din cale-afară de mult. Am fost slabă, am vrut, puțin mai înainte, să mă arunc pe fereastra asta în gol și să sfârșesc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
lumii și desfătat voi fi de tot ce, din asta, va ieși!”, își spuse el solemn în sine, adunând, în acest îndemn, toată dorința înfocată și ambiția sa de a reuși, iar asta cât mai repede și mai bine cu putință. Astfel că, fără a mai sta deloc pe gânduri, el intră direct. Locul era de-a dreptul ticsit. Cu siguranță că era mult mai aglomerat, oricum, decât locașul sfânt din vecinătate. Iar lucrul acesta, între paranteze fie spus și pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
se așază, cu toată greutatea lor ticăloasă, exact deasupra mea. Țintuit și inert mă țin, în felul acesta, toată noaptea și mă scaldă numai în torturi! Iar eu - trist lucru! - resimt asta de parcă ar fi cel mai real lucru cu putință; parcă aș fi pe deplin treaz și legat puternic de mâini și de picioare de niște lanțuri nevăzute, zău așa! Și sunt mulți draci, sunt din ce în ce mai mulți draci, legiuni întregi de draci, și toți niște hidoși împuțiți și foarte cumpliți
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ieșind de la ea, se îndreptă cu pași repezi, dar dezordonați tare, înapoi spre casă. Era în întregime buimac și cu mințile împrăștiate, stând mereu cu gândul numai la problemele bănești, pe care trebuia să le rezolve cât mai repede cu putință și eficient, dar lucru pe care nu știa deloc cum să-l facă. Un noian întreg de poveri parcă apăsa greu pe sufletul lui și nicidecum nu-l cruța. Acum, el avea de-a face cu primul mare impas din
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
căruia orice proprietar poate folosi bunul În interesul său, ceea ce Înseamnă că poate să Îi culeagă fructele de orice fel : civile, industriale sau naturale. A fi proprietarul unui bun Înseamnă că acesta are dreptul să se bucure din plin de putința de a se folosi de el, de tot ce acesta produce, cât și de tot ce se lipește de el, pe cale naturală sau artificială. Unele probleme se ridică când bunul se află În coproprietate, iar posesia materială doar În mâna
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
voi menționa nici poezie, aș face, cred, o gafă de neiertat. Cum s a scris? “Poeții din această antologie nu scriu de dragul artei, ci pentru a face artă, scriu cu seriozitate și pasiune, Încercând, cât le stă În pricepere și putință, a stârpi ,,Les Fleure du Male” pe care le-a cultivat Charles Baudelaire pentru tot stârpirea Răului... Scriu o poezie cu mesaj direct, cu formă și fond... și instructivă... și educativă... pentru că... mare nevoie avem și de una și de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
La despărțire, colonelul Priboi căută câteva cuvinte liniștitoare pentru familia Georgescu, ce părea a fi bulversată cu totul. Aceștia aveau acum impresia că acea palidă lumină a speranței, în care crezuseră, se depărtase de ei plutind pe zări înnegurate fără putința de a-i defini conturul. - Va fi greu, mai spuse colonelul, dar să avem încredere în dreptatea pe care numai justiția o poate stabili. Noi vom înainta dosarul celor în drept și de acolo își va urma cursul spre sala
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
într-un loc care nu era al lui. Dar când mâinile lor se uniră mai bine, în clipa aceea se întâmplă ceva nemaipomenit: amândoi simțiră, în același timp, un fior asemenea unui curent electric, care îi magnetiză, lipindu-i, fără putința de a se descleșta. Se priviră preț de câteva momente nedumeriți. Pe chipurile lor apăru o lumină dulce, ca un semn coborât din înalturi, prevestind mugurii unei împăcări și ai liniștii ce își căuta de multă vreme un culcuș în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Și se complace într-o delăsare, Cu greu avântul firav mai răsare De n-ai acea încredere de sine. În starea asta cam nedefinită Mă mai îndeamnă câte o dorință Să vindec rana-adâncă, nedorită. Că-n mine este totul cu putință Și fără de suspine ori regrete Voi sparge-al scepticismului perete! Ca bun român bucovinean, port cu mândrie în inimă, înainte de toate, înălțătoarele crezuri: cultivarea limbii neamului, cinstirea cu sfințenie a simbolului național, dăinuirea bisericii strămoșești, păstrarea portului tradițional moștenit, cultivarea
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
se auzea plângând sugrumat până târziu, În măduva nopții. Aș fi vrut să o iau În brațe, să-i spun cât de mult o iubeam, să-i vorbesc, În sfârșit, despre Otilia. Dar zăceam În cea mai strâmtă celulă cu putință, Învelită cu piele, Între pereții propriului meu trup, conștient și Încărcat de suferință, dar lipsit de expresie, nemișcat, incapabil de a comite vreun gest, oricât de mărunt s-ar fi vrut el. Nu mai simțeam nici furnicăturile de la Început, nici
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
limpezi, melodioase, Îngemănate Într-un cântec trist, care, treptat, punea stăpânire pe inimile tuturor. Mai mulți din sală sesizară ceva scânteietor pe lângă pleoapele plecate ale interpretului. Dumnezeule, cum de era posibil așa ceva: păpușa plângea cu adevărat! Nu, nu era cu putință. Cu siguranță că marele păpușar mai inventase Încă un truc misterios pentru buna lor dispoziție, pentru câștigul artei adevărate, În cele din urmă. Rumoarea crescu printre capetele ascultătorilor sensibilizați până la lacrimi și se sparse În ropote de aplauze și În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
bufnituri și gâfâieli sugrumate Îmi terorizară dintr-o dată auzul, prelungindu-se nesfârșit. Fereastra ușii de la baie era fulgerată de lumini vii, ca niște gheare subțiri, repezite iar și iar În aerul metalic de acolo. Rămăsesem de-a dreptul paralizat, fără putința de a mă mișca ori articula vreun sunet. Frânturi de incantații se ridicară ca niște gemete prelungi, Înfiorând așteptarea. Apoi nu se mai desluși niciun zgomot... M-am apropiat tiptil de baie, cu un nod uriaș În gât. Inima Îmi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Un geamăt adânc, se zice, s-ar fi auzit atunci și o tânguire prelungă s-ar fi desprins mai apoi dintre trandafirii mănăstirii, care s-au ofilit În câteva clipe și s-au scuturat În cel mai rapid mod cu putință, ca la o poruncă. Și erau mulți trandafiri În curtea mănăstiri cu miile. Îngrozit, preotulcălugăr a povestit În cele din urmă confraților Întâmplarea petrecută cu ceva timp În urmă. Iar aceștia, cică, pătrunși de furie, l-ar fi blamat cu toții
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
îngreunat de gânduri încețoșate. Impresia care se degajase pe tot parcursul acelor mărturisiri era că se aflau în fața unor porți aparent deschise, fără interdicția de a intra una în curtea celeilalte, dar în fapt erau țintuite în pragul acestora, fără putința de a se edifica dacă dincolo de gard cresc flori sau spinii unor îndoieli. Această stare de neliniște le măcina fiecare clipă a existenței. Voiau cu tot dinadinsul să deschidă toate ușile zăvorâte, mai ales că, în ultima perioadă, întâlnirile lor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
fi putut pricinui eșuarea, precum se întâmplă cu navele aflate în derivă. Și ceasul Timpului derula necontenit, cu o precizie matematică, zile, săptămâni, luni... * La rândul lui, Alex cântărea cu orice prilej calitățile fetelor. Cât privește Olga, el nu avea putința să o vadă decât cum și cât voia ea să-i arate ce și cum este. Ea deținea acea abilitate feminină de a-și ascunde gândurile și ochii după o cortină impenetrabilă. Era o ființă exuberantă, chiar voluntară, o fire
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
că vrea să discute cu ea ceva deosebit, se gândea că venise, în fine, momentul hotărâtor pentru statornicirea vieții lor. Se prea putea să o ceară de soție. Oooo! cât aștepta ea această clipă! Mergeau tăcuți, unul lângă celălalt, fără putința de a dialoga. După un timp, amândoi își dădură seama că vremea ce părea a se îmbuna fusese iluzorie. Norii furtunatici deveniră din ce în ce mai amenințători. Se treziră deodată mitraliați de o rafală de ploaie cu picături bogate în apă care pătrunseră
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
tău îți apare în negru și nimic nu te mai mulțumește, nu e o dovadă că ești bolnav? O astfel de boală o cuprinsese pe Olga. Pentru suferințele de acest gen, nici un medic nu are la îndemână un remediu sau putința de a prescrie un medicament, fie măcar unul de calmare. Mama ei căuta să o liniștească. Stătea lângă ea tot timpul când nu era la serviciu și căuta să o distragă prin fel de fel de discuții laterale. Îi era
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
consideră că sistemul datoriilor trebuie dezvoltat din sarcinile care rezultă pentru viața morală din relația cu binele suprem. Se deosebesc două grupuri: datorii individuale și datorii sociale. Virtuțile sunt diferite laturi ale vieții morale sau capacități ale caracterului, care dau putința de a rezolva acele sarcini. Aici se disting, de asemenea: virtuți individuale și virtuți sociale. Primele sunt forțele morale pe care se bazează formarea onestă a vieții solitare, celelalte sunt forțele care te fac capabil să rezolvi sarcinile impuse de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]