1,643 matches
-
Îmbrăcată În vampir - pari genul cu care cineva chiar și-ar dori să facă sex, spre deosebire de multe femei de pe aici, de la care am senzația că aș contracta cine știe ce boală primitivă din secolul al XVIII-lea, care-ți face testiculele să putrezească... Am simțit că era momentul să schimb subiectul, Înainte ca femeile despre care Tom vorbea cu atâta dispreț să-i audă observațiile, să-l doboare la pământ cu mișcări de karate și să-i tragă un șut bine plasat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
regula asta era valabilă pentru cină? În timp ce-mi puneam cerceii de argint, am traversat garsoniera, făcând greșeala de a mai arunca o ultimă privire În jur. M-am consolat cu gândul că măcar nu erau niscai farfurii Împuțite putrezind În chiuvetă. Sau erau? Am rezistat tentației de a da fuga să verific. — Salut! zise Felice pe când trăgeam de ușa masivă. În costumul acela albastru, cu nasturi aurii și fustă scurtă, pe tocurile Înalte și una din coafurile acelea electrizate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
dar deja În 1074 exista o sumedenie de cuvinte de laudă aduse orașului: „pietrele sale, zăcămintele de galenă, albinele, iarba de șofran”, „aerul este atât de pur, atât de sănătos, hambarele sale nu știu ce Înseamnă gărgărița, nici un fel de carne nu putrezește acolo”. E adevărat că orașul este situat la o altitudine de o mie cinci sute de metri. Dar Isfahanul găzduiește și șaizeci de caravanseraiuri, două sute de bancheri și zarafi, nesfârșite bazare acoperite. Atelierele sale țes mătasea și bumbacul. Covoarele, țesăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
moartea nu mai ucide, atunci din două una, ori le scoatem Înainte ca, din cauza excesului, să Începem să manifestăm aversiune față de simbolurile patriei, ori ne vom petrece restul vieții, adică toată eternitatea, da, spunem bine, toată eternitatea, schimbându-le ori de câte ori putrezesc din cauza ploii, le sfâșie vântul sau le mănâncă soarele culorile. Erau extrem de puțini cei care aveau curajul să pună degetul pe rană așa, În mod public, iar un biet om a trebuit să plătească răbufnirea antipatriotică cu o bătaie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
situația asta, mi se părea că trupul său începe să îmi răspundă, mă îmbrățișează cu brațe slăbite, eu îi sărut obrajii supți, îi mângâi cu multă atenție mădularul, surprinsă să văd că este încă în viață, credeam că deja a putrezit și a căzut, asemenea portocalelor din grădină, dau pătura la o parte și mă așez deasupra lui, așa cum îi plăcea, presându-i pântecele încordat, dar mădularul său se ascunde sub greutatea mea, crâmpoțindu-se între coapsele mele, este prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fiica ta există șansa de a evolua, și pentru voi boala aceasta ar putea să se transforme într-o sursă de inspirație și o eliberare de durere. Despre ce vorbești, izbucnesc eu, ce inspirație să existe într-un om care putrezește în pat zile în șir, care numai se plânge și aruncă acuze încolo și încoace în permanență, ea mă privește ca și când ar fi găsit soluția, înțelege, spune ea, amândoi vă țineți prea strâns unul de celălalt, pentru a trage foloasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o satisface, să gătească în fiecare zi pui fiert cu piure, să stea în fiecare după-amiază în fața unui bărbat îmbătrânit care o plictisește. Este încă tânără, vrea să trăiască, să fie actriță, să danseze și să cânte, nu vrea să putrezească în satul ăsta uitat de lume, în casa aceasta veche, mica agenție evreiască a nefericirii, așa o numea ea, acum eu stau în fața ei, toate casele din jur s-au transformat în adevărate vile, asemenea unor copii care între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nici o putere asupra lui, dacă i-ar păsa, nu ar pleca, nu este impresionat nici de ceea ce îi spun, continuă să își hrănească rucsacul flămând, Tanahul nou acoperit de praf, pe care nu îl deschisese niciodată, îl lasă aici să putrezească împreună cu mine, încerc să gândesc repede, ce să mai spun, trebuie să găsesc ceva care să trezească îndoiala înăuntrul său, care să îl rețină aici noaptea aceasta, dar în clipa aceea înțeleg deodată totul, că vorbele și-au pierdut puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o gustare. M-a refuzat, spunându-mi că trebuie să stea acasă să aștepte telefonul despre care îmi vorbise. — Nu pot să sufăr să stau în casă și să aștept să sune telefonul. Când rămân singură, am impresia că îmi putrezește carnea pe mine. Da, putrezește puțin câte puțin, se topește și se transformă într-un lichid verde care se scurge pe p\mânt [i e absorbit. În urma lui nu mai rămân decât hainele. Asta e senzația care pune stăpânire pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
spunându-mi că trebuie să stea acasă să aștepte telefonul despre care îmi vorbise. — Nu pot să sufăr să stau în casă și să aștept să sune telefonul. Când rămân singură, am impresia că îmi putrezește carnea pe mine. Da, putrezește puțin câte puțin, se topește și se transformă într-un lichid verde care se scurge pe p\mânt [i e absorbit. În urma lui nu mai rămân decât hainele. Asta e senzația care pune stăpânire pe mine când stau toată ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
toiul nopții, spuse Naoko, strângându-mă de braț. Îmi e teamă că n-am să mă mai fac bine niciodată. Am senzația că o să rămân așa ca acum, că o să-mi petrec restul zilelor la fel ca acum și o să putrezesc aici. Mă trec fiori și îmi îngeață inima pur și simplu. E îngrozitor... e atât de rece! Am cuprins-o pe Naoko de umeri și am strâns-o în brațe. — Atunci am impresia că Kizuki întinde mâna după mine, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
că pleci definitiv de-acolo, nu? Păi, dacă nu plec, n-avem cum să ne întâlnim, nu? răspunse Reiko. Și consider că a cam sosit momentul să o șterg de-aici. Au trecut deja opt ani. Dacă mai stau mult, putrezesc de tot. Amuțisem complet. Nu știam ce să mai spun. — Vin poimâine cu expresul de trei și douăzeci de minute. Poți să mă aștepți la gară? Mai ții minte cum arăt? Sau nu te mai interesează deloc persoana mea de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
un cîrlig pe care-l scoase din aceeași cutie. După care, ținînd cîrligul, testă firul și flexibilitatea crengii de salcie. Își lăsĂ undița jos și se Întoarse - cedrii erau mărginiți de un crîng de mesteceni, unde era un trunchi mic, putrezit de cîțiva ani. Împinse bușteanul și găsi sub el cîteva rîme. Nu erau mari. Dar erau roșii și vioaie, așa că le băgĂ Într-o cutie mică de tinichea cu capacul găurit, o cutie În care fusese cîndva tutun Copenhagen. PresărĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
apa. CĂminul nostru, așa Îi spuneam clădirii. În cele mai rele momente, prima linie fusese chiar În fața acestei clădiri, de-a lungul marginii micului platou În jurul căruia se desfășura bulevardul, și puteai să vezi Încă tranșeele și sacii cu nisip, putreziți din cauza ploilor. Erau atît de aproape, Încît dacă aruncai de pe balcon cu ceva mortar sau o bucată de țiglă din apartamentele distruse, Îi nimereai. Dar acum prima linie se deplasase de pe buza platoului peste rîu, pînĂ pe dealul mărginit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
iar când cineva vrea să inventeze ceva important, Îl face să vină de-acolo, pentru că de-acolo ai venit și tu În ziua În care te-ai născut, iar fertilitatea e Întotdeauna Într-o gaură, În care ceva mai Întâi putrezește și apoi, iacătă, un chinez mititel, un curmal, un baobab. Dar sus e mai bine decât jos, pentru că dacă stai cu capul În jos Îți vine sângele În cap, pentru că picioarele put, iar părul mai puțin, pentru că-i mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
aș fi coniferă! Va să zică se poate trece de gardul ăsta! Oho! să vă arăt numai! Pesemne ați venit să salvați pe careva? pfii, ca și mine! Uite, vii să salvezi și după aia uiți pe unde-ai venit până-ți putrezesc oasele aici. Haidem! Când ne furișăm prin cartierul nou-nouț, gâfâind pe la colțurile blocurilor, afară din lumea cocoțată în balcoane sfâșiind cina sub mirosul roșcat al sarmalelor; dincolo de spărtură când eram deja în mijlocul spitalului descompus în clădiri vechi mâncate și risipite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mai-mai să le ciobească. Taie tu, cărțile, Bossule! îl învită Avocatul. Pacostea aia de Sile, ce-nvârte? Ce mai zice? Zice de drag și de dor, că n-are nici o supărare, mortăciunea! E pe Promontoriul Tristeților. Fermentează-n suc propriu. Putrezește! Nu i-ar strica deloc un dușuleț, o baie, afirmă Poetul, aruncând un sfert de privire, peste umăr, înspre Cel Pișat: "E unul, la băută, mai strașnic decât mine? Cu-atât mai bine țării și lui, cu-atât mai bine
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
țuică, să-și dreagă puterile pentru a putea ține piept tuturor greutăților iscate de potopul revoluției. ― Cu oamenii ce se mai aude, mă dom' primar?... Întreba mereu Cârciumarul. Le dă drumul ori îi mai ține prin cele pușcării să le putrezească oasele? ― Apoi, de, Cristache, dacă nu m-au ascultat oamenii? răspundea primarul grijuliu. Au luat-o razna și s-au făcut mai deștepți până ce au aflat ce-au căutat... Acu numai conașul Grigoriță să se milostivească și să-i scape
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că de la 1 ianuarie 2007, România a intrând în UE și cei pe care-i conducem pe ultimul drum, trebuie să îndeplinească anumite condiții date de o Directivă a forumului european. Aceștia trebuie să fie puși în sicrie care să putrezească repede, din scândură subțire, din PAL sau PFL, iar costumul să fie din material biodegradabil, care să se descompună cât mai repede în pământ. Voi nu ați înțeles ce v-am spus și ați făcut totul împotriva Directivei UE. Deci
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
sărbători ziua onomastică. Eu, Ion Ion, care-și petrece astăzi ziua numelui cu voi, cei dragi mie, am fost martor la această gâlceavă de înmormântare și mă gândesc de ce faraonii și-au făcut piramide și au fost mumificați ca să nu putrezească. Nu toți suntem oameni, ca și alte vietăți, și ne stingem în pământ, cum spune la Scriptură „Din pământ te-ai născut, pământ te vei face”. La televizor aflăm tot felul de ritualuri de înmormântare din lumea largă și ne
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
în cripte prevăzute anume în acest scop. Practica de a strânge oasele celui decedat se numește ossilegium sau „a doua înmormântare” (cf. Talmudul din Ierusalim, tratatul Mo’ed Qatan 1.5,80c: „Mai întâi le îngropau în pământ și, după ce putrezea carnea, adunau oasele și le îngropau în osuare”). De când datează această practică și unde a început sunt chestiuni care stau în centrul dezbaterii semnificației numeroaselor osuare găsite în jurul sau în interiorul Ierusalimului, datând din perioada lui Irod (circa 35 î.C.
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
într-o nișă sau într-un osuar. Această practică, numită și a doua înmormântare, se observă cu ușurință în săpăturile arheologice din mormintele evreiești din timpul lui Isus. De asemenea, e atestată și în literatura rabinică târzie: „Când carnea a putrezit, ei adunau oasele la un loc și le îngropau într-un loc potrivit” (Mișna, tratatul Sanhedrin 6.6); „Fiul meu, îngroapă-mă mai întâi într-o nișă. De-a lungul timpului, strânge oasele mele și pune-le într-un osuar
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
narvalul cu dintele de doi metri care crease legenda inorogului, diavolul de mare, rombic, de patru metri pe diagonală, ca un zmeu de piele neagră, neîncăpînd în vitrine, erau așezați deasupra lor. Iar înăuntru, în zeci de cilindri de sticlă, putrezeau în zeamă albăstruie pești palizi, cu ochi bulbucați: peștele-balon, peștele-arici, peștele-lună, rândunicile de mare cu aripi ca ale păsărilor, roșcate, cu striații portocalii. Salomîzdrele și broaștele, de la brotăcel până la râioasele cu ochi omenești și la marea broască neagră de Titicaca
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
acestei lumi) avea să se șteargă de parcă n-ar fi fost niciodată. Brațul Esterei, pe care-l strângeam acum sub al meu, avea să dispară. Marile Jocuri luau sfârșit. Ajunse în fața Garoafei, ne-am oprit, privind doar înainte. Ușa magaziei putrezise aproape complet. Lacătul mare, ruginit, atârna pe poartă ca un sigiliu. Mi-a fulgerat prin minte că, după spusele lui Egor, acolo trebuia să fie REM-ul. Ideea mi s-a părut mai absurdă ca niciodată. Garoafa mormăia repede ceva
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ciudată care cutreieră străzile orașului, ginerele ei Niki, care tot timpul aleargă după curve, sora ei Margot, tracasată de Securitate. De la un personaj la altul, de la primul război mondial la perioada stalinistă, de la un câmp de luptă la închisorile unde putrezesc prizonierii politici, Istoria în manta roșie și neagră defilează în această „dimineață“ pentru totdeauna pierdută. Dimineață pierdută te arde, ațâțată de suflul magistral al unei proze incendiare. André Clavel, „Adameșteanu, romanciera care citește în suflete“, Lire, noiembrie 2005 * Mai multe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]