1,075 matches
-
muzeul principeselor din Rennes. Sunt vizitați de multă lume. Urcați-vă în autocar sau tren și-o să pricepeți pentru ce anume“. UMBRELE: „Se știu o ploaie de umbrele; cea mai frumoasă dintre ele, cu aurii petale,-a fost cel mai râvnit mic adăpost. Poți, astăzi, s-o admiri la Rennes, unde-admirat-o-am și eu, în cel mai cunoscut muzeu al principeselor... Alt gen ar fi Tornada de Manilla, care aduce cu cochilia de melc, - ca și, din nacru roșu cu perle veșnice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
dantelă, aceasta având găuri meșteșugărești nespus de multe, ochiuri, cum sunt numite acele rotocoale de ață împletită. Așa încât îmi îngădui să spun că o carte pe dantelă este, probabil, cartea cea mai limpede imposibilă și, de aceea, cartea cea mai râvnită în această lume unde aproape totul este posibil. Marea temă a literaturii actuale cred că este simulacrul. Se pare că autorii s-au săturat de inventarierea unei lumi materiale, aici și acum, dar s-au săturat și de o altă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
cuvine sau trebuie să fie adus la îndeplinire, inclusiv datorii, obligații și impuneri sub toate formele, de la cele mai puternice și imperative - „Îți ordon să...” - la cele lipsite de intensitate -„Te rog din suflet să...”) sau dezirabilul (ceea ce este dorit, rîvnit sau agreabil, pe aceeași scară: de la o intensitate puternică la o intensitate scăzută). În cadrul modalității „pozitive” mai putem adăuga enunțurile cu valoare generalizatoare sau cele care sînt expresia unor opinii personale de genul acelora din Jane Eyre, citate anterior (există
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
ce se înfige direct în țintă, îi va vorbi lui Zuckermann fără echivoc, bucurându-se de dispariția fetei, apoi de moartea ei, pentru că fiica Suedezului cel "binecuvântat cu toate atributele unei normalități monumentale" este cea care "îl transferă din mult râvnita lui pastorală americană înspre tot ce îi este antiteză și dușman, înspre furia, violența și disperarea anti-pastoralei - în strechea indigenă americană". Deși pare că ea este iraționalul din schema tragică, pe care îl transferă din marea Istorie în viața cotidiană
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
căruia îi verifică atitudinile, pozițiile exprimate în articolele sale politice consacrate problemei naționale. În descendența (mărturisită) a acestuia, crede că pierderea "arheului etnic" este cea mai "teribilă povară" și că dihotomia național/ internațional este o falsă problemă, o dată ce nici măcar mult râvnita " Casă a Europei unite" nu s-ar putea împlini fără o rezolvare optimă a problemei naționale. Cartea este împărțită în două mari secțiuni: Despre destinul politic, cu 22 de capitole și 169 de pagini, Despre destinul cultural cu 16 capitole
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
supraviețuirea muzeală, cu iz funerar. Sunt, așadar, semne că "odihna" eminescologiei, întreținută o vreme de dulcea hibernare post-călinesciană a fost curmată. Ca reper absolut, Eminescu are dreptul la o posteritate scutită de izul muzeal, ceea ce s-ar putea traduce prin râvnita schimbare de imagine. Împovărat de clișeistica didactică, iscând un halou admirativ, împins frecvent într-un festivism găunos ori, dimpotrivă, supus voinței agresive de contestare, Poetul național, rămas "măsura noastră" (cum zicea Noica), se oferă generos exegezei. Criticul român trebuie să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
actualitate. Astfel aflăm că Țarul avea pregătit decretul de alipire la Rusia a ambelor principate încă în 1877, din momentul intrării armiei "rossiene" spre a coborî către Dunăre și doar imprevizibilul desfășurării ulterioare a evenimentelor din războiul ruso-româno-turc a împiedicat râvnita instalare a granițelor "naturale" imperiale la poale de Carpați. Pe baricadele de la " Timpul" combătea Eminescu, "în numele adevărului și al limbii": "Însuși numele Basarabia țipă sub condeiele rusești. Căci Basarabia nu însemnează decât Țara Basarabilor, precum Rusia înseamnă țara rușilor și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
statului Muntenegru, Tratatul de la San Stefano alocînd statului un teritoriu care ar fi dus la mărirea de 3,5 ori a suprafeței lui. Chiar dacă o parte a acestuia a fost pierdut prin Tratatul de la Berlin, Muntenegru își dubla totuși teritoriul. Rîvnita ieșire la mare era de asemenea realizată odată cu anexarea teritoriului de la Marea Adriatică, ce includea și portul Ulcinj. În schimb, Muntenegru trebuia însă să accepte o oarecare supraveghere habsburgică. Guvernul monarhiei era intens preocupat de faptul că orice concesie acordată Muntenegrului
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
grade didactice mari. M-a interesat fenomenul acesta urmărind arhivele pentru a vedea gradul de ideologizare a corpului didactic de la Universitate și mă întreb dacă voia lumea să se ducă acolo. A fi absolvent al UPC era o oportunitate, ceva râvnit sau era o școală la care erai trimis? D. T.: Era ceva râvnit. În primul rând, rezerva de cadre de acolo se forma. Comitetul de partid pe Facultate/Universitate/Centrul universitar, înainte de evenimente precum conferință, plenară sau congres făceau propuneri
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
gradul de ideologizare a corpului didactic de la Universitate și mă întreb dacă voia lumea să se ducă acolo. A fi absolvent al UPC era o oportunitate, ceva râvnit sau era o școală la care erai trimis? D. T.: Era ceva râvnit. În primul rând, rezerva de cadre de acolo se forma. Comitetul de partid pe Facultate/Universitate/Centrul universitar, înainte de evenimente precum conferință, plenară sau congres făceau propuneri anuale mai ales și trebuia să ai bifată chestia aceasta, mai ales la
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
deja ora unu și ceva și nicio mașină nu se mai întrezărea pe drum. Numai noi așteptam la această răscruce să revină culoarea verde a stopului. Eram și tare obosit și, cum mă aflam la așa mică distanță de patul râvnit, mi-am zis: "O iau la stânga spre casă, doar nu circulă acum nicio mașină și nu se află nimeni prin împrejurimi". Zis și făcut și am demarat. Dar n-am apucat să fac decât câțiva metri, că m-am și
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
să se bucure de aceeași atitudine clementă. Ca să obținem amnistierea lor, am frecventat toate pistele influențelor politice la nivel de guvern, parlament, partide politice, centrală a sindicatelor și personalități de prestigiu național din Norvegia. Până la urmă, eforturile noastre au dat râvnitele roade. Întorsătura dramatică se produce ca din senin în dimineața zilei de 20 mai 1975. Directorul General al Ministerului Norvegian de Justiție a solicitat să mă vadă de urgență. Sosit după câteva minute la ambasadă, s-a așezat în fața biroului
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
ceva, măcar un pic de untură, ca garnitură?". Ce puteam să-i răspund? Să-i explic ce sunt regulile de cașrut? Că suntem niște creaturi bizare care au dorințe la fel de bizare? În cele din urmă, Kuberski a renunțat la cartofii râvniți, dar și la orice altă alternativă culinară din meniul oferit de restaurantul aeroportului din Moscova; el a rămas pur și simplu nemâncat. În avionul de Tbilisi am fost îndrumați spre primele două rânduri din imediata apropiere a intrării în aeronavă
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
mâna întinsă a lui Avi Chelouche, în semn ca am înțeles cum se cuvine gestul colegial pe care l-a improvizat. * * * În 1984 am fost numit ministru plenipotențiar în Franța, una din cele vreo zece misiuni diplomatice dintre cele mai râvnite în serviciul nostru exterior. Dacă, pe deasupra, mai erai și francofil și eu eram această misiune se profila promițătoare de satisfacții maxime, la care un diplomat ca mine era îndreptățit să aspire. Din păcate însă, rareori ne este dat să ne
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
lor, se trezeau în mine unele din trăirile trecutului nostru comun și în acest fel se întreținea viu visul, care acum nu putea fi nici măcar pomenit cu glas răspicat, despre ziua care sosi-va, deși zăbovește deocamdată, aducându-ne izbăvirea râvnită din ziua în care am devenit conștienți de identitatea noastră. Obișnuiam să vin la prietenii mei fără să mă anunț în prealabil, ori de câte ori mă simțeam însetat de atmosfera caldă și intimă a unei case unde se poate vorbi despre orice
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
jumătate mai mică decât țelina. Adună În schimb multe zaharuri, chiar 12% și proteine, până la 2%, dar deloc grăsimi. Adună multe microelemente, În special fier și mangan, dar și Mo, Zn, Cu, Co, Cr, Ni, F, S, Cl și mult râvnitul iod; asta pe lângă mari cantități de K, P, Na, Ca și Mg. Cu siguranță nu-i face plăcere să fie Înfulecată, dar dacă cineva o face, se alege cu destul de multă celuloză, până la 2% care, deși nu-i de mâncare
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dar și diuretic și furnizor de vitamină C. La vreme de iarnă, fructele vâscului, care se coc În decembrie, sunt unele dintre puținele surse de hrană ale păsărilor. Recunoscătoare, dar și stimulate Întru Înmulțire de către subtilul vâsc ce le oferă râvnita vitamină E, păsările Îl ajută În propria răspândire, curățindu-și ciocurile de cleioasele semințe pe alte crăci. Lucru pe care-l fac și elementele neanimate ale Naturii: vântul care, zbenguindu-se printre ramuri, desprinde atât de delicatele fructe pe care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Și Înlocuirea lor cu arborele sfânt - dacă mai există, În secolul al XXI-lea, ceva sfânt - al românilor: cu brazi. À propos: și bradului Îi va veni rândul, la primul Crăciun. E drept, Iașii Își vor pierde astfel esența, poate râvnita aură eminesciană, dar de ce arborele sfânt al poetului pe care nimeni nu l’a mai putut egala să mai sufere? Cred că Eminescu Însuși, acela care ne-a lăsat singuri de doar câteva zile, mi-ar Întinde mîna În semn
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
își găsește împlinirea în spațiul oniric: O, priviți-i cum visează/ Visul codrului de fagi !/ Amândoi ca-ntr-o poveste/ Ei își sunt așa de dragi !257 Singurătatea petrecută în visare pare a fi idealul eminescian de căutare a liniștii râvnite. În Luceafărul se simte mai pregnant decât în restul operei starea de vis a noii realități, căci fata de împărat, în povestea ei de dragoste cu luceafărul nopții, trebui de el în somn/ Aminte să-și aducă 258, provocând în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Orhan Pamuk. Deși prozatorul turc era beneficiarul unor comentarii generoase, exaltate chiar, și înainte de jurizarea de la Stockholm ( "The Scotsman": "Este aproape desăvârșit (...) Nu-i lipsește decât Premiul Nobel." ) pare, totuși, a confirma încă odată supoziția potrivit căreia pentru a obține râvnita distincție n-ajunge scriitura de excepție. Mai trebuie... un brânci. De regulă, un "ce" politic. Dacă la începuturile sale, Nobelul încununa la modul incontestabil opera unui Anatol France (1921), Thomas Mann (1929), T. S. Eliot (1948), Albert Camus (1957) și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Simt că singurătatea mă apropie de misterul extincției, îmi dă puterea să-i tolerez apropiata, inevitabila lui venire”, și apoi: „Dorința de a lăsa totul e mai mare, la fel de mare pe cât e teama ca ceva neprevăzut să nu împiedice mult râvnita desprindere”. Ar fi util, dacă am avea timp la îndemână, să urmărim traiectul acestui abandon care marchează „drumul către ultima limită”. Va fi de ajuns să sugerăm că e vorba de un proces în care întâmplarea aceasta privește pe oricine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
în altă limbă? - s-a închinat bunica. Oricât am plâns și am pledat cauza limbii franceze, părinții au fost categorici: fie liceul pedagogic, fie rămân acasă. Nu-mi doream să fiu învățătoare deși meseria se păstra în vârful celor mai râvnite status-uri sociale rurale. Nimic nu părea mai ușor, mai plăcut, mai curat și chiar mai lipsit de răspunderi decât să lucrezi cu copiii. Vacanțele și ceea ce se credea a fi program de muncă redus la patru ceasuri, sporeau forța
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
la tot felul de tertipuri pentru a obține ceva în afara regulamentului, pentru a prinde un loc mai în față, pentru a smulge un mic privilegiu. Unitățile noastre nu aveau cum să fie exceptate de la acest fenomen. Bineînțeles, bunurile cele mai râvnite erau hrana și permisia. În jurul acestora se construiau tot felul de mici stratageme și funcționa un sistem de relații bine pus la punct. M. M.: Ați prins sistemul cu țigara? S. B.: Da, cu țigările, Assos-ul. Cu pachetul de
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
deosebit de frumoase, fapt demonstrat și de numeroasele participări la concursuri internaționale, Încoronate cu premii, așa cum s-a Întâmplat cu Maria Margareta Moran, devenită Miss Univers În concursul internațional desfășurat la Manila În 1973. Au urmat alte filipineze care au câștigat râvnitul trofeu, sau pe cel de Miss Pacific. Farmecul filipinezilor nu a scăpat nici la prima confruntare cu marinarii vestitului navigator spaniol, Fernando Magellan (1521), care admirau delicatețea și albeața trupului parfumat, portul, talentate În mânuirea instrumentelor muzicale 777. „În Mountain
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
acțiunilor guvernului, ci Împotriva cititorului oficiosului: „ - Ce citești porcăria aia, domnule? - Pardon, zic eu... Dar până să-i mai zic ceva tatălui, fiul Îmi smulge gazeta, o rupe și o azvârle sub picioare...”. Circ e și În De Închiriat, regizat, râvnit ca formă de ieșire din monotonie și ca integrare În tradiția nescrisă legată de fiecare Sf. Gheorghe și Sf. Dumitru: mutatul dintr-o casă În alta sau chiar În aceeași casă, dar În alt apartament. Dar circul acesta este, În
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]