3,432 matches
-
pe tine că ai nu știu ce cunoștință? Pentru mine ești tot om, stai cuminte pe scaun, te văd cum pot; - nu vii și-mi spui “haideți mai repede că trebuie să-mi iau copilul de la școală” când ai simptome banale de răceală de patru zile și te-ai gândit să te vadă repede un expert în gardă. Stai cuminte și aștepți; - nu vii și mă forțezi să te internez. Spitalul nu e hotel. Internez urgențele reale care chiar au nevoie de spitalizare
poate că textul o să pară cam dur, dar conține lucruri adevărate () [Corola-blog/BlogPost/337794_a_339123]
-
la iaz, ca niște pompe de vacuum la putere maximă. De ce fac așa? Pentru că tăițeii se mănâncă fierbinți. De ce nu așteaptă să se răcească? Pentru că se umflă. Secrețiile nazale. Pentru că suflatul nasului în public e considerat ofensator, în perioadele de răceli, gripe și alergii la polen, japonezii își trag mucii înapoi pe nas din minut în minut și nimeni nu pare să aibă o problemă cu asta. Nimeni în afară de mine, se pare, și toți străinii cu care am stat de vorbă
Ce face un japonez când îi curge nasul în public. Cum am înțeles politețea pe ruta Tokio () [Corola-blog/BlogPost/337786_a_339115]
-
la mobil, foarte rar am văzut pe cineva vorbind la telefon în tren/ metrou/ autobuz, după cum, tot rar, am mai văzut cutii și pungi lăsate în urmă după golire. Pentru că suflatul nasului în public e considerat ofensator, în perioadele de răceli, gripe și alergii la polen, japonezii își trag mucii înapoi pe nas din minut în minut și nimeni nu pare să aibă o problemă cu asta. Nimeni în afară de mine, se pare și toți străinii cu care am stat de vorbă
Ce face un japonez când îi curge nasul în public. Cum am înțeles politețea pe ruta Tokio () [Corola-blog/BlogPost/337786_a_339115]
-
să le mulțumesc că-mi dau voie să fac parte din viața lor, să cresc puțin câte puțin. Acuma sunt în pat, cu pătura pe mine. Copiii sunt bine, poate nasul le curge puțin, eu am cam dat-o pe răceală. Parcă îi și văd că îmi spun - ” Vedeți domnuu', noi v-am zis să beți mai mult suc!”
„Bună dimineața, domnule învățător, ce facem? Îi mai aducem pe copii?” Nouă elevi, un învățător și un maraton pe ploaie () [Corola-blog/BlogPost/337818_a_339147]
-
două mari categorii: drug store, un fel de alimentară cu de toate unde vând și medicamente, și farmacii propriu-zise, de obicei pe lângă clinici și spitale, care eliberează medicamente, hapuri, tincturi, pomezi și alte leacuri numai pe bază de rețetă. Pentru răceli, zgârieturi și alte avarii minore, te poți duce la drug-store, iei și ouă, și tofu, că-s la reducere, oricum te făceai bine și fără medicamentele alea la suprapreț. Dar dacă e groasă, trebuie să treci pe la doctor, ca să-ți
„Medicamentele japoneze sunt ambalate frumos și diluate cinstit, la jumătate din concentrația din Europa” () [Corola-blog/BlogPost/337779_a_339108]
-
E ora 20:00; abia am ajuns acasă și simt deodată că totul mi-e străin. Că mi-e frică și nimic nu mai e confortabil. Nici nu știu dacă e de la senzația ușoară de febră provocată de noua mea răceală sau de la noua perspectivă care mi s-a pus în față. Probabil povestea lui Radu a fost ca o palmă rece peste față și mi-a dat alți ochi. Parcă, atunci când așteptam microbuzul de ora 17:00 din Gălbinași spre
Ultima zi în care l-am văzut pe Radu la școală. „Nu pot, doamna. Pe dumneavoastră nu vă lovesc niciodată” () [Corola-blog/BlogPost/337800_a_339129]
-
Nu am avut putere să întreb pe nimeni dacă ajunge în București (parcă citisem eu ceva vag pe parbriz) și nici unde mă lasă mai exact. M-am așezat pe un scaun single; nu voiam să împart nimic cu nimeni. Răceala mă obosea, povestea lui Radu mă sfâșia. Și priveam pe geam, cu capul lipit de el. Mă întristau satele neiluminate, cu câte un bec răzleț pe ici pe colo. Parcă proiecta și mai tare fantomele pustietății. Știam că becul nu
Ultima zi în care l-am văzut pe Radu la școală. „Nu pot, doamna. Pe dumneavoastră nu vă lovesc niciodată” () [Corola-blog/BlogPost/337800_a_339129]
-
de-al minții, rezonanța ciudată pe care o avea cuvântul „acasă” spus de altcineva pe când eu eram copil. „Acasă” al lui era dezgustător pentru mine, impersonal și urât. „Acasă” al meu era cel mai confortabil și frumos. Nu știu dacă răceala sau povestea m-a tras să gândesc așa astă-seară. Apoi o doamnă cu o voce groasă a urcat în microbuz dintr-un sat neiluminat. Nici nu mai știam prin ce zonă mai eram... Gândurile mi-erau numai la poveste. S-
Ultima zi în care l-am văzut pe Radu la școală. „Nu pot, doamna. Pe dumneavoastră nu vă lovesc niciodată” () [Corola-blog/BlogPost/337800_a_339129]
-
m-ar fi dus la Republica. Nu m-am simțit deloc familiar nici când am ajuns acolo. Nici când am intrat în mall Unirii. Nici când am coborât la stația de metrou de acasă. Eram abandonată în necunoscut. Să fie răceala, întunericul sau... povestea? Povestea... I-am sunat bunica lui Radu chiar înainte de a pleca de la școală. Era 14:40, iar eu aveam tren în jumătate de oră. Știam că nu-l mai prind. Am mers mult, cam 1,5 km
Ultima zi în care l-am văzut pe Radu la școală. „Nu pot, doamna. Pe dumneavoastră nu vă lovesc niciodată” () [Corola-blog/BlogPost/337800_a_339129]
-
și le-am vorbit omenește. Ei au înțeles că e spre binele lor. Lasă, să mă înjure ei acum că peste ani or să-mi mulțumească.” Liniște. Mă gândeam ce bine ar fi fost să mă întind în pat, căci răceala mi-o cerea. Apoi mă certam pe mine însămi pentru egoismul de a mă fi gândit la patul meu, când copilul care alerga vesel pe stradă nu și-l va mai vedea și că, probabil, pentru cei 9 ani ai
Ultima zi în care l-am văzut pe Radu la școală. „Nu pot, doamna. Pe dumneavoastră nu vă lovesc niciodată” () [Corola-blog/BlogPost/337800_a_339129]
-
distingeam de-a-ntregul. Apoi am văzut cum s-au stins petele rozalii și am văzut o pată albă alergând printre ramuri. Era căciula unuia dintre ei. Gândurile mi-au tropăit prin minte mult timp și mă apăsau mai tare decât răceala. Mi le îndredințez acum cititorilor acestui text, sperând la mai bine pentru copiii ca Radu. Iar ție, România, îți încredințez acest copil rătăcit și am încredere în tine că o să-i dai un drum coerent. Poate asfaltat de data asta
Ultima zi în care l-am văzut pe Radu la școală. „Nu pot, doamna. Pe dumneavoastră nu vă lovesc niciodată” () [Corola-blog/BlogPost/337800_a_339129]
-
timp și soare Cât mai e canicula, Ca o priză de unsoare Protejând cuticula... Nici un semn de toamnă ziua, Tot ca-n luna lui Cuptor, Numai noaptea din pustiu a Dat răcoarea, vag fior Și vag zvon de dezvărare, De răceli și alergii În prelunga întomnare A perversei nostalgii. Măcar eu te am pe tine, Ca un vânticel duios Ce, de cald și dor, îmi ține Și de dulcele miros. Măcar știu că plăpumioară Îmi va fi sulfetu-ți drag, Că-mi
GRUPAJ LIRIC AUTUMNAL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344425_a_345754]
-
un protectorat german din regiunea Sudeți, sub paza unei unităti germane ai carei soldați erau tot la fel de temuți ca și cei din trupele SS. Abia acum intervine Crucea Roșie Internațională. Și spiritul umanitar al populației cehe, în contrast izbitor cu răceala celor din satul german. Deși tot în condiții de detenție, Grigore Dominte simte în Cehoslovacia starea aceea de trecere de la agonie la extaz. Ca un paradox, însă, acesta era cât pe ce să sfărșească fulgerător aici, ucis de un glonț
COPII ROMÂNI ÎN LAGĂRELE NAZISTE (II) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 619 din 10 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343732_a_345061]
-
aș scrie eu, oricît l-aș lăuda, poezia lui se susține pe ea însăși și nu are nevoie de laudele nimănui! Iată „ARS POETICA”: „Ieri am visat oglinzi prăfuite/ livezi în crepuscul/ omătul topit curgea în suspine/ eclipsa de afară... răceala din mine/ iubirea din tine a ieșit la iveală/ Am zărit tremurând norii, fiorii de-o clipă/ Nu mai e nimeni/ elanul meu moare/ răsăritul e rece ... fără culoare”. Mai este nevoie de vre-un comentariu? Profunzimea suavă a versurilor
TAINA SCRISULUI (36) – DESPRE CEI CARE DAU NĂVALĂ de IOAN LILĂ în ediţia nr. 613 din 04 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343760_a_345089]
-
de nea. Ceva din acele atingeri, reci și topite pe obrazul meu, pe buze, pe gene, încă resimt, chiar dacă frunzele cad departe de mine”. Dar o altă latură a naturii este respinsă: „Nu mi-au plăcut ploaia, ceața, bruma, vântul. Răcelile de sezon. Strănutul stradal. Tusea”. (Mai e mult până-n decembrie?). Cum să-ți placă aceste fenomene, care adâncesc suferința, tristețea, induc o stare de disconfort, de angoasă, de descompunere!? În acest spațiu-timp (iluzoriu, de altfel), se petrec toate evenimentele unei
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
din Bucureștiul trecut, ce-i gata să cadă-n țărâna, iar timpul în ea s-a pierdut. Pierdut i-e oblonul de lemn ce cârii l-au ros într-ascuns, pierdut, nimicit, dar solemn tronează de doruri pătruns. Pătruns de răceală pustiei stă zidul, o simplă amintire, tânjind libertatea câmpiei și-un soare zâmbind cu iubire. Iubirea în iedera a strâns și-n gardul uscat de zorele și-n olanele sparte ce-au plâns, fără sprijin și fără zabrele. Zabrele pus
DIN BUCUREȘTIUL TRECUT de DORA PASCU în ediţia nr. 1936 din 19 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342919_a_344248]
-
asta, i se face rău... Veneam de la școală când am văzut cu ochii mei soldații nemți cum au intrat pe strada noastră cu tunuri și cu tancuri! Așa ceva am văzut numai la actualitatea cinematografică... Arienii din Oradea ne salută cu răceală sau, pur și simplu, întorc capul, prefăcându-se că nu ne văd... Beciul primariei a devenit temniță pentru deținuții politici... Am văzut azi de la fereastra camerei mele cum nenea Waldmann a fost lovit cu piciorul în spate de un ofițer
PARTEA ÎNTÂIA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343215_a_344544]
-
la concluzia că dragostea ca stare de efervescență chimică, hormonală, sexuală durează trei ani. Ceea ce mi se pare de ajuns! Da! S-au scris cărți, se joacă piese de teatru pe această temă, lumea este din ce în ce mai convinsă de acest adevăr.”; - răceala dintre fii și părinți, unde primează doar interesul material, în „Fiul”, când Andrei este anunțat telefonic de moartea tatălui său prin accidentul făcut cu mașina de acesta, într-o localitate rurală. Vine la locul accidentului, ia o valiză importantă din
DESTINELE ÎN PROZA SCURTĂ A SCRIITORULUI GEORGI CRISTU de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1711 din 07 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343379_a_344708]
-
la o plimbare prin centru. Găsește ea ceva. Avea un plan de rezervă la care s-a tot gândit, numai să se ivească ocazia să-l pună în aplicare. Minela încercă să se odihnească, poate îi va trece senzația de răceală și durerile de cap. Începuse să-i vâjâie urechile iar ochii îi lăcrimau. Nu mai răcise de mult timp. Dalia a luat cartea de poezii:RĂTĂCITE ANOTIMPURI, a poetei sale preferate Georgeta Minodora Resteman. Îi plăceau poeziile acesteia. Unele parcă
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
Hristos îi răspunde din punctul de vedere al adevăratului Său Tată (Dumnezeu Tată). La întrebarea plină de dragoste și îngrijorare a Maicii Sale (Fiule, de ce ne-ai făcut nouă aceasta?) răspunsul lui Iisus Hristos nu este încărcat de reproș sau răceală sufletească, ci doar de serenitatea specifică persoanei Sale divino-umane, în care umanul este doar la stare de copil: De ce era să Mă căutați? Oare, nu știați că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu? Câteva aspecte sunt demne de
CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE DESPRE COPILĂRIA ŞI “FRAŢII” LUI IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1936 din 19 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342933_a_344262]
-
pe șira spinării. Noroc că era pe terminate. Durerile de mijloc i se întețiseră. - Oare mă va apuca zorii? se gândea ea speriată. Prea mult efort făcuse până în ultima zi și soțul tot nemulțumit era. Între ei se instalase o răceala, precum cea a transpirației ce i se prelingea de la ceafă până pe elasticul chilotului. Simțea cum este încinsă de un fir rece de apă, ca și sufletul său. Intră în sfârșit în casă și primul lucru pe care-l făcu a
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343117_a_344446]
-
nopții, să mă întâmpine și o mare neprietenoasă, cu valuri rebele, înspumate, ce se loveau cu tărie de corpul din fibră de sticlă al bărcii mele. Speram să nu se întâmple așa și cu Iașul. Să fiu întâmpinat cu aceeași răceală și umezeală. Acum eram printre dealurile Vasluiului și ceața stătea agățată de ramurile plopilor de pe marginea căii ferate, spălând ghemotoacele de vâsc atârnate ca niște cuiburi de ciori de crengile golașe. Erau atât de multe, încât mi-aș fi dorit
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343108_a_344437]
-
a rămas să citesc, voind să fac nu o prefață, ci un eseu psihanalitic, departe de descrieri și observații așa-zise critice, ci avansând spre determinările genetice ale poeziei și poematicului. Dar nu a fost să fie. A venit o răceală drastică peste mine, ea mă avertizase să am grijă că s-a pornit o gripă cu un virus puternic, și în fine la începutul lui ianuarie am ajuns la Spitalul de Urgență din Petroșani, pe brațe, în căruț, cu tubul
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
pe teren cu diverse treburi. Referitor la vârsta celor prezenți, erau doi tineri cam de seama ei, restul fiind trecuți de treizeci de ani. Dalia a dat mâna cu fiecare, după ce șeful a făcut prezentările. Nu a fost primită cu răceală, dar nici cu mare entuziasm. Poate că fiecare se gândea la postul său și la posibilitatea că oricare nou venit putea însemna un pericol de ași pierde locul de muncă. În redacția unui ziar local care mai avea printre altele
CONTINUARE. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343529_a_344858]
-
vedea ce faceți cu mama dumneavoastră. Nu va fi ușor. Norocul că sunteți amândouă femei. Dacă era tatăl în această situație? - L-am avut și pe el la pat, a murit de plămâni. A făcut o congestie pulmonară în urma unei răceli puternice și în câteva luni ne-a părăsit. Dar totuși, domnule doctor, sunt șanse să-și revină? - Nu știu, însă este posibil dacă are voința de a trăi, lucru ce nu prea se vede. Acum o recunosc pe bătrână deoarece
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343548_a_344877]