2,886 matches
-
nu se simte nici o adiere; Copiii iată cum aleargă droaie! Nu întâlnim nici lei și nici pantere; Trezim din somn adeseori pietroaie, Cântă la drâmbă cutra gheonoaie, Iar drumul se deșiră în tăcere. Nici ploaie n-a venit, și nici răcoare, Dar duc bagajul voinicește-n spate, Cum un sportiv recordul să doboare, Prin codrul copleșit de nestemate, Cu fantezia dornică să zboare Pe multele poteci întortocheate. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Sportivă / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
SPORTIVĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361777_a_363106]
-
Acasa > Orizont > Selectii > NINGE LA FEREASTRĂ ... Autor: Elena Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 371 din 06 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Ninge la fereastra... gândului negru îl îmbracă în albul munților din cer simt că respir răcoarea lacrimilor înghețate pe un ram de amintire. Ninge la fereastra... sufletului însetat de tăcutele zâmbete uitate în noi, îmbrățișez fiecare fulg de stea albastră care topește întristarea unui început târziu. Un văl de brumă se așterne în așteptarea dragostei, fâlfâit
NINGE LA FEREASTRĂ ... de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361843_a_363172]
-
spre centrul vechi. Mai jos, coborând până la parcul ce poartă numele scriitorului Eugen Ionescu, născut în această urbe la 26 noiembrie 1912, adăpostindu-i statuia apărută odată cu renovarea vechii grădini a centrului orașului, se simte din plin aerul împrospătat cu răcoare de fântâna muzicală, care oferă cu generozitate fragmente din creația lui Beethoven. Simfonia a 9 a este îmbrățișată de liniștea aparentă de aici. Ea părea că aruncă la înălțime considerabilă jeturile de apă ce se desfac grațioase în mii de
CAP. I / 1 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361900_a_363229]
-
Ediția nr. 381 din 16 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Vraja nopților te cere Într-o hlamidă de tăcere Și inefabilă maree Misterul tău ascuns, femeie! Și cum pășești în avanscenă Cu părul despletit, o trenă Ca o cometă de răcoare Ți se așterne la picioare Din ce hrisov și până unde Tristețea lumilor pătrunde, Ce moștenire sau crepuscul În minaretul tău minuscul? Fragilă coapsă de vioară De când te știu pe dinafară Podoabă fără circumstnață Care nu-ncapi în nici o stanță
FRAGILĂ COAPSĂ DE VIOARĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361962_a_363291]
-
Din nou adorm cu gânduri rele... Mă seacă-un dor de mângâiere... Și mă cuprinde-un vis de stele... Tocmai când inima-mi vrea doar să zbiere... Aș vrea să fiu un bob de soare... Să ard și-apoi să-aștept răcoare... Și să m-ascund prin razele ușoare... Zâmbind din nou ..dulce candoare... Să cânt și să dansez aș vrea... Să nu mai știu de mine-aș vrea... Să uit și să m-ascund, aș vrea... Înainte ca ceilalți să mai
AŞ VREA... de MIRELA STANCU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362027_a_363356]
-
la marginea pădurii câteodată, găsește hrana pașnic și lumea-i fericită. La stânca trecerii timpului din mijlocul nostru, se adună noaptea cu ziua, apusul și răsăritul, primăvara, vara și toamna cu iarna de mână, ca să nu ne fie frig, ci răcoare și fac pace. Există însă o pădure, care nu-i asemenea cu mine și nici rudă de departe. Sunt pietre peste pietre sau rânduieli din pământ și piatră arsă, cladite-n etaje. Acolo sub bolovani de întuneric, nu-s nici
PĂDUREA VORBEŞTE CU MINE! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362037_a_363366]
-
ploconul Ce ți-l pun și tot îl cresc, Prețurile sar, plesnesc... La benzină și la gaz, Că uitarăm și de haz Fiindcă țara-i în necaz. I V De aceea judecăm, Judecăm și condamnăm, În temniță îi băgăm La răcoare, să mai stea Acela care-o-ncăpea! Că în pat sunt doi și trei, Nu-i ușor să scapi de ei. Mai un punct, o virguliță, Un curcan, o punguliță... Încadrări găsim destule - De-aia e lege pe lume. Polițiștii
CÂNTECUL INCORUPTIBILILOR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362097_a_363426]
-
pahar mic, vin cu sifon, oricum nu mă îmbăt și l-am băut. Ajuns acasă m-am culcat în Soledad, spațiu deschis, fără nimic pe cap și, când m-am trezit, mi-am simțit capul prins într-un cerc de răcoare. Răcoare care apoi s-a transformat într-un cerc de frig și iată-mă aici unde sunt acum. Totul pare o simplă întâmplare, cât se poate de banală, dar uite cum se înlănțuie amănunt după amănunt și acum... Au fost
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (28) de ION UNTARU în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365803_a_367132]
-
mic, vin cu sifon, oricum nu mă îmbăt și l-am băut. Ajuns acasă m-am culcat în Soledad, spațiu deschis, fără nimic pe cap și, când m-am trezit, mi-am simțit capul prins într-un cerc de răcoare. Răcoare care apoi s-a transformat într-un cerc de frig și iată-mă aici unde sunt acum. Totul pare o simplă întâmplare, cât se poate de banală, dar uite cum se înlănțuie amănunt după amănunt și acum... Au fost oameni
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (28) de ION UNTARU în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365803_a_367132]
-
8:15. - Okay, merge și-așa, am încuviințat. Hotelul Travelodge taxá cu 0,50 $/minut și pentru telefoanele din cameră. Hoinăream pe străzi seara, de la CalTech la hotel, pe lungul Boulevard Colorado, cu lumini multe, pomi împodobiți cu becuri strălucitoare. Răcoare. Plăcut. Și mușcam dintr-o pizza caldă, cu mult piper (ca să-mi taie pofta de mâncare: să nu mă-ngraș la loc), și presărată cu brânză. Am pierdut două pixuri, în fiecare zi câte unul - nu mai aveam cu ce
LA CALTECH, CU „NEMATERIA” PRINTRE FIZICIENI de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365749_a_367078]
-
sonor... Raze colorate rubiniu se ivesc în cor Să-și păstreze conturul în forfota amară. Ca dungile se împarte lumina spre seară! O pală de vânt se pierde prin spațiul deschis Lipind pete portocalii pe zările de vis. Vremea dospește răcoarea între cer și pământ, Iar nervii clipei se golesc de ultimul veșmânt... ................................................................................ Amintirea, ca un arc întins, m-aruncă înapoi -În mare- într-un miez de vară, plutind amândoi... Oprește toamna! Cerui Domnului gânditoare : Să fie iarăși vară și zi
OPREŞTE TOAMNA de LIA RUSE în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365864_a_367193]
-
poetului nostru, versificația nu mai urmează tradiția, ci apelează la stilul modern, avangardist, cu limbaj destructurat, nongramatical voit, cu comparatii, personificări și metafore moderne, cu sincopări și eludări verbale. („apa curgea ca un vis de iarbă, / curgea pe noaptea somnului / răcoarea albastră /” Atmosfera rurală, tradițională, leagăn al copilăriei, este evocată cu emoție firească și cu nostalgie. „Începuturile” copilăriei se descriu cu sfială și respect. Imaginea părintelui, creator de bunuri materiale, dar și de ... urmași, în luptă cu vrășmășiile naturii. („Rod”) seamănă
MARIAN BĂRĂSCU -POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365847_a_367176]
-
păduri. Da, dar trebuia să stea ascuns undeva pe lângă pârâu toată ziua, și să nu care cumva să-l vadă careva. Nu-i bai, își zise, se va descurca! A ajuns până deasupra pârâului. Nu răsărise încă soarele, era cam răcoare. Găsi un fag mare sub care, printre buruieni, pe un așternut moale ca de pluș alcătuit din mușchi de pădure numai bun de tăvăleală, s-a pus să tragă un pui de somn! Mai târziu răsări și soarele cald, de-
LA VRĂJITOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365943_a_367272]
-
Și copleșită strâng doar umerii mei goi... Îmi macină trupul cu voluptatea nopții Îmi smulge iar câte-un oftat, Mă deapănă în lungile emoții Spunându-mi mai apoi că a ...uitat... Fierbinte sunt, cu trup și suflet și gândire... Caut răcoarea unui vis neînceput. Păstrează-mă în amintire... Voi fi aceeași ca la început. http://www.youtube.com/watch?v=G58-aACdqYw Blue Mireille 10.02.2013 Referință Bibliografică: Fierbinte... / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 772, Anul III, 10
FIERBINTE... de MIRELA STANCU în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366072_a_367401]
-
o mură că prea îmi sunt dragi . În două cuvinte, este crezul meu : Te iubesc ! Pot scrie cu litere mari În culori alese dintr-un curcubeu, Cât poate fi frunza verde din arțari . Mereu simt căldura trupului tău crud În răcoarea unei odăi fără ceas . La tot ce se mișcă-n juru-ne sunt surd ... Tu, sentiment dulce, în suflet m-ai ars . Din ceaiul rămas pe o noptieră Mă-ndemni să beau c-un semn făcut din deget Și-aprinzi țigara
TU EŞTI O FLOARE-N PRIMĂVARĂ, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366068_a_367397]
-
pentru el, așa că misiunea îi va fi mai ușoară. Și totuși cum va proceda? Cum are să-i spună tot ce-l mistuie și tot ce simte pentru ea? Băieții au plecat în cameră să se uite la televizor făcându-se răcoare pe terasă. Rămași singuri cei doi parteneri de excursie, simțeau că între ei există un schimb de energii, că niște șocuri electrice măresc viteza de circulație a sângelui iar motorul principal care era inima, abia dacă mai face față ritmului
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
să țin cont de aceste doleanțe firești ale tale, pentru că la rândul meu doresc ca liniștea și pacea să domnească în familia mea. - Mă bucur și-ți mulțumesc de înțelegere. Dar hai că mi s-a făcut un pic de răcoare și aș dori să mă retrag în cameră până vom merge la cină, să văd și ce mai fac năzdrăvanii mei. Poate că drumul și fotbalul i-a adormit cât timp noi am stat de vorbă și am contemplat acest
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
rău? - Încă nu sunt obișnuiți cu asemenea evenimente, chiar dacă se face religia în școală, iar Dan este prea mic să înțeleagă ceva. - Bine, atunci merg să termin cu îmbrăcatul și te aștept pe terasă. - De ce să stai afară? Poate fi răcoare. Când sunt gata, bat eu la ușa ta. - Bine atunci. Amândoi se retraseră în camere. Sebastian își luă din dulap hanoracul matlasat, știind că vor asculta slujba din curtea mănăstirii, nu avea cum să mai poată intra în interior la
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
Să sperăm că așa va fi, încheie el monologul cu eul său, mai optimist. Ajunse lângă Adriana care-l aștepta înfrigurată. Chiar dacă era o noapte senină, plină cu stele, așa cum rar poți vedea pe cerul Bucureștiului, era un pic de răcoare, ceva normal pentru zona de munte. - Te-ai descurcat, ai găsit unde să lași mașina? - Dacă sunt lângă tine, este firesc, răspunse el. - Nu fi rău! Eram doar îngrijorată că cine știe pe unde ajungi cu ea până găsești unde
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
sărutându-se din când în când, parcă nevrând să se mai despartă vreodată. Lumina creștea, apoi inundă bolta cerească într-o simfonie multicoloră stropită cu flăcări purpurii, ce se răsfrângeau în oglinda de cleștar a ferestrei acum închisă, simțindu-se răcoarea zorilor ce înfiorau cele două corpuri tinere, lipsite de orice veșmânt. Scântei galbene, roșii, verzi, sclipesc pe suprafața tulbure a Oltului ce-și purta mai departe apele învolburate și gălăgioase, acolo unde întâlneau obstacole sau praguri. Mantia nopții înstelate este
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
cu dogoarea dragostei mele! Sărutam ochii tăi calzi care au fost atât de blânzi cu mine în dimineața ce abia sa petrecut. Sărutam brațele tale ce m-au înconjurat cu atâta tandrețe și căldură astă noapte încât nu am simțit răcoarea dimineții ce ne-a surprins iubindu-ne. Recunoc că această noapte a fost visul vieții mele și de aceea îți mulțumesc și-ți rămân profund recunoscătoare. - Și eu draga mea.Dacă aș fi poetul Costy Triță[1],din Piatra Olt
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
curată și tare... tare bună ! - Arunc-o pe fereastră !... A simțit ezitarea și părerea de rău a tânărului așa că a insistat : - Trebuie ! Albert, în loc să comenteze, a coborât fereastra compartimentului, a ales un moment potrivit și a făcut vânt sticlei, în răcoarea accentuată a nopții, părând a nu fi câtuși de puțin afectat. A tăcut și locotenentul. Abia într-un târziu, când restul călătorilor erau cufundați în somn adânc i-a explicat : - Nu prea sunt obișnuit cu băutura asta. Băieții ăștia cu
VI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365255_a_366584]
-
cum mi-ai spus M-am uitat neputincios, după fiecare zi, Care, atât de repede, toate s-au dus. Acum eu mă strecor în timp prin spațiul vieții Și vreau să uit, să mă cuprindă pe rând, Anotimpurile, iubirea și răcoarea dimineții. Groß Sankt Nikolaus retuș în 06 septembrie 2014 Referință Bibliografica: Uitare / Coști Pop : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1345, Anul IV, 06 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Coști Pop : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
UITARE de COSTI POP în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365307_a_366636]
-
e departe,vreau să te sărut Să îți simt căldura ... inima îmi zace Într-un colț de lume,singur pe pământ. Vreau să vii aproape, la lăsarea serii Razele de lună,ne vor lumina Să te strâng în brațe,în răcoarea verii Să descopăr lumea din inima ta. Referință Bibliografică: ENIGMA / Luminița Postolache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2343, Anul VII, 31 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Luminița Postolache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ENIGMA de LUMINIȚA POSTOLACHE în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/365393_a_366722]
-
A sărit ca ars în bocanci, fără să-și dea seama când anume a apucat să-și tragă pantalonii, a înșfăcat bluza și s-a prăvălit pe scări ignorând ceva anume, ceva ce va avea să înțeleagă puțin mai târziu. Răcoare nopții, oricăt l-a înviorat, nu a putut face față mistuitoarei dorințe. A devenit doar conștient că trebuie să se ferească de lumina becurilor ascunse sub pălării de tinichea și de orice altă geană de lumină. În umbra întunecată a
XIV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365360_a_366689]