2,217 matches
-
cu ploape grele,ce aduce vise multe,neștiute, îmblânzite,respirări târzii de doruri,de un verde negru, greu,ce nu piere,... XXV. TOMNATIC, de Lia Zidaru , publicat în Ediția nr. 2132 din 01 noiembrie 2016. Lași să vină un timp răcoros și ne încearcă doar norii ploioși! Uneori și genele tale cad grele, obosite de nesomn, iar ochii caută întruna drumul, chipul, visat, dorit îngânat ... Nu, nu are cum colțul de lume să te ascundă, tăcerea să rămână mută, freamătul adânc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
decât cerul, regele se simți săgetat de un dor năpraznic căruia n-ar fi putut să-i spună pe nume. - Cine ești? Întrebă răgușit, privind cum soarele se juca prin părul fetei. - Codruța. În râsul fetei, păreau să curgă izvoare răcoroase care puteau să-i topească regelui orice sete l-ar fi încercat vreodată. - Dar cine sunt eu, știi? - Un călător însetat? Sprâncenele aurii ale fetei se ridicară ca aripile unor păsări, după care reveniră cuminți la locul lor. - Eu sunt
FIICA VRĂJITOAREI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381471_a_382800]
-
al răstimpului meu, pasager prin viață. S-a lăsat seară, ma-nvinge iar trupul, o biată haină primită atunci când am pășit în lumina. Îl depun la răcoare departe de lume și toropeli înșelătoare în insula mea cu palmieri cu nopți răcoroase, si cântec de greieri. Mi- e teamă să te iau cu mine chiar și pe tine. Se lasă noaptea peste pleoapele obosite dar se deschid altele, vioaie, tivite cu gânduri aduse de val de mare... Referință Bibliografica: INSULA / Dania Badea
INSULA de DANIA BADEA în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380843_a_382172]
-
al său simetric, care se gândește la el, Căci furtunile nu-i ocolesc, nici fulgerele, nici zăpezile, nici timpul... Și de aceea, noi suntem niște pitici iar ei, niște uriași Iubiți deci arborii și pădurea și cărările ei Și umbra răcoroasă de vară și îngălbenitele frunze Căci ei ne cheamă să fim frunzele lor scrise Cu rugăciuni pururea verzi, de lumină Și chiar de vor cădea vreodată desprinse de pe ramuri Ele nu vor cădea pe pământ doar pentru a fi toamnă
IUBIŢI ARBORII. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380848_a_382177]
-
Acasa > Poeme > Emotie > CONSTATARE Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2028 din 20 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Lași să vină un timp răcoros și ne încearcă doar norii ploioși! Uneori și genele tale cad grele, obosite de nesomn, iar ochii caută întruna drumul, chipul, visat, dorit îngânat ... Nu, nu are cum colțul de lume să te ascundă, tăcerea să rămână mută, freamătul adânc
CONSTATARE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380972_a_382301]
-
Acasa > Poeme > Emotie > TOMNATIC Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Lași să vină un timp răcoros și ne încearcă doar norii ploioși! Uneori și genele tale cad grele, obosite de nesomn, iar ochii caută întruna drumul, chipul, visat, dorit îngânat ... Nu, nu are cum colțul de lume să te ascundă, tăcerea să rămână mută, freamătul adânc
TOMNATIC de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381000_a_382329]
-
Primul meu contact cu Yaffo e de când eram copil, în România, la Bacău. Habar n-aveam ce este, de fapt, acest Yaffo, un nume cu sunet oriental și insolit. Dar aromele unei portocale, prima din viața mea și gustul acela răcoros, dulce-acrișor, erau de poveste de iarnă. Și a rămas întipărit în sufletul meu numele acela, fără să-l cunosc măcar, fără să-l înțeleg ca acum. Nu știam pe atunci că portocala aceea vine dintr-o țară a verilor permanente
UN MAESTRU AL REPORTAJULUI – RONI CĂCIULARU de ION CRISTOFOR în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374355_a_375684]
-
găsească poarta pe care putea ieși din curte. Cu Mona în brațe ieși în drum. Fata era leșinată, înghițise mult fum, în timp ce Nerun era cuprins de o cumplită spaimă pentru că abia îi mai auzea răsuflarea. După ceva vreme, în aerul răcoros de pe drum Mona deschise ochii și-l văzu pe Nerun. Îl strânse tare în brațe, la piept, și-i zise: - Nerun, de-ai ști cât de mult te-am iubit și te-am așteptat!... De ce oare trebuie să mor pentru
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374586_a_375915]
-
și feliuța de lămâie pe margine, de parcă era paharul preotului ce servea împărtășania în timpul căsătoriei religioase. - Vive la vacance! completă și Ana urarea bărbaților. La masa celor două perechi deosebite, se instala buna dispoziție în seara de iulie, o seară răcoroasă însă plăcută. Se întrezăreau semne precum că a doua zi va fi timp bun de plajă, cerul fiind senin și plin cu stele, de parcă după amiaza nu a fost una furtunoasă. Tinerii se bucurau din plin de toate bunătățile de pe
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
floare pe uliți trec în care săteni spre târg prin margini de hogeaguri a înflorit mălinul se umple tot seninul de-arome-n pârg fetii apar din case cu cofele în mână în vale la fântână 'n-amiezi se strâng sub apa răcoroasă obraji aprind bujorii necaz pentru feciorii la coasă-n crâng de-abia în faptul serii printre mălinii-n floare aprinsa sărutare le fur' cu drag s-a împlinit minunea mălinu-i tot în floare din târg se-ntorc în care sătenii
A ÎNFLORIT MĂLINUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373415_a_374744]
-
lor strălucea și ea, mai intens ca niciodată. Urcau de câteva ore, prin pădure. Dar tinerii nu simțeau oboseala deloc. Ĩncepu să se însereze. Trebuiau să se grăbească. Copacii păreau mai întunecați, cerul devenise de un albastru închis iar aerul răcoros al serii se strecura mai tăios. - Ia și jacheta mea pe tine! spuse Naranbaatar. Nu vreau să răcești. Tu ești mai sensibilă. Eu sunt om al muntelui. Sunt puternic. - Și eu sunt de la munte, doar sunt din Brașov, spuse Ema
“PENTRU O IUBIRE, PÂNĂ LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373341_a_374670]
-
Antipatros, A venit ca să îi prindă pe-Închinătorii în CHRISTOS ! Din fața Sfintei Sfintelor, Preotul l-a dojenit Iar Dregătorul mânios, strujit pe lemn l-a răstignit... Pus în văpaia focului, scutul lui IISUS CHRISTOS Prefăcut-a dogorârea, în ceva pașnic, răcoros ! I-au scos pielea în fâșii : curele până la picioare... Păzit de Îngerii din Cer și când l-au aruncat la fiare ! Rușinat că-n aste chinuri, răbdând, Miron nimic n-a zis, Antipatros Dregătorul, prin Diavolul s-a sinucis. Apoi
SF.MC.DIOMID DOCTORUL de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373422_a_374751]
-
munte ca la un uriaș gata să-l devoreze. Bătrănul continua să rădă în timp ce-și sorbea liniștit cafeaua și trăgănd tacticos din pipă. - Hai, ia-ți cana de cafea și vino lăngă mine, s-o savurăm în aerul răcoros al dimineții. Uite, am făcut și limonadă, e bună la mahmureală, murmură Stump ca pentru sine. Stăteau tăcuți, unul lăngă altul, fiecare plecat cu găndurile sale departe, pe alte meleaguri, numai de ei știute. - Eeee, zise la un moment dat
COLIBA DIN MUNŢI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373423_a_374752]
-
Când iei o rochiță pe tine și pleci la o plimbare într-un parc, să ai impresia că rochia ta face parte din peisajul parcului, că ești strâns legată de natură și îmbrățișată de aceasta cu căldură într-o zi răcoroasă de toamnă, sau cu răcoare într-o zi toridă. Rochița pe care o îmbraci trebuie parcă să foșnească precum ramurile copacilor, să fie vaporoasă și să-ți reprezinte tinerețea și entuziasmul vârstei. - Mda, poate aveți dreptate. - Nu că poate, eu
INCERCARI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371267_a_372596]
-
de lemn cu design în linii curbe. În el era încrustată o plită electrică pe care odihneau ibrice și ceainice cu siluete rafinate, adăpostind, pesemne, apa trebuitoare. Bănuiai asta doar, fiindcă nici un semn de cald nu altera atmosfera potrivit de răcoroasă în care arome delicate se întrepătrundeau... Aparate performante recondiționau aerul dozând și răcoarea, și umiditatea. Zăboveau la vedere și niște recipiente de sticlă, adevărate particule de curcubeu, care împodobeau blatul până să le descoperi încărcătura. Umplute cu flori de ceaiuri
SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371340_a_372669]
-
printre degete cu unduirea vâscoasă a omizii cap-coadă pântec amorf nedeslușită transparență-n care mai întrezăresc printre spasme un rest din verdele speranței înghițit pe nemestecate și-mi înfloresc pe limbă mărăcini tot așteptând să cadă iarăși peste lume brocartul răcoros al nopții sub care luna-și răcorește rotunjimea de hangiță învăluindu-mă -n fuiorul de lumină sub care redevin cutezător descifrând în taina hărții peretelui scorojit de soare peste zi poarta tărâmului unde cernită-n văluri de păienjeniș așteaptă lira
ÎNCĂ VISÂND de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371447_a_372776]
-
Sirenele-împreună Murmură cânt de-împăcare și furtună Noaptea-i gândirea lungă spre zori Sfetnic cu-aripi de poți și vrei să zbori! Plouă cu doruri agățate pe frunze Vântul pictează pe lungile pânze Păienjenișul țesut pare de diamant O boare răcoroasă-i-n zorii care zac. Referință Bibliografică: TIMPUL A ÎNCETAT SĂ EXISTE / Zamfira Rotaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2334, Anul VII, 22 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Zamfira Rotaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
TIMPUL A ÎNCETAT SĂ EXISTE de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371457_a_372786]
-
un zeu înjunghiat la beregăți, împroșcând tot cerul la apus cu un sânge de purpură. Ziua cu duhorile ei trecuse pe nesimțite, căldurile se ostoiseră și se lăsase cu aripile ei nevăzute pânza albastră a înserării cu mângâieri de vânt răcoros prin salcâmii proaspăt înfloriți, cu parfum de zambile și busuioc crud. Se ivise spre Cornul Caprei printre salcâmi o lună șuie și se-aprinsese paraclisierul cerului cu o mie și una de luminițe care se jucau ca licuricii pe sus
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
să capteze vântul în velă și pentru asta aveau de lucru nu glumă. Anica nu era chiar așa de grăbită încât să folosim motorul. Aveau ore bune de petrecut în doi și începutul lor a fost o bălăceală în apa răcoroasă deoarece soarele se făcea simțit. În trei timpi, acum versați, au scos vela din vânt apoi ea s-a repezit în cabină să-și pună hulitul costum de baie. Când a reieșit pe punte Ionel a îmbrățișat-o ca să-i
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN -2- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374960_a_376289]
-
meu gând de care nu mă voi rușina niciodată, este la noaptea ce-a trecut. Iartă-mă că n-am putut fi mai bună decât roua dimineții de primăvară, decât apusul crepuscular al soarelui sau decât această dimineață limpede și răcoroasă! Iartă-mă că m-am îmbolnăvit de tine! - Da Adriana, ai dreptate! Și eu sunt sigur că te am în suflet ca o explozie de miresme, te simt în sânge ca un glob de foc, te port în mine ca
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1696 din 23 august 2015 Toate Articolele Autorului Seara de vară i-adunase dup-o caniculă diurnă pe câțiva celibatari, rămași prieteni de pe băncile gimnaziului. Salutări fericite, ușor gălăgioase le însoțeau entuziasmului revederii în răcorosul spațiu al terasei localului Concordia din zona Herăstrău, la un șpriț de vară. Un schimb de impresii vis-à-vis de look, o forfecare de latest news constituiră debutul șuetei în așteptarea licorii izbăvitoare de sete. Carafa, paharele drese instigară la voie
LA... „CONCORDIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373801_a_375130]
-
de altceva dar ca să-i ajungă cât de cât banii de cheltuială necesari în excursiile preconizate deoarece se anunță o vară toridă și indiscutabil va trebui să-și plimbe căprița numai pe undeva prin vreo insuliță mângâială permanent de briza răcoroasă a oceanului fiind foarte preocupat de nevoile Țării și ale poporului român. Bine înțeles, pentru a nu-i fi însă afectate planurile familiare de vreun mizerabil vot de respingere a perspectivelor sale care să nu poată fi astfel adoptate de
SUSTENABILITATE TEHNOCRATĂ ROMÂNEASCĂ de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373948_a_375277]
-
se îndepărta câțiva metri și se oprea privindu-l cu ochii ei mari și întrebători. Când tata se întorcea spre căruță revenea și ea în apropiere. Așa m-a descoperit și pe mine ascuns lângă cai, tremurând în frigul dimineții răcoroase a sfârșitului de septembrie. Numai o asemenea surpriză nu și-ar fi dorit. Înapoi nu avea cum să se mai întoarcă. Mi-a tras câteva la fund și alte scatoalce după ceafă, plus înjurăturile de rigoare și m-a luat
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371930_a_373259]
-
cilindrică înaltă de vreo cinci - șase metri și cu o platformă în jurul ei la partea superioară, exista la intrare o reclamă mare pe care scria ZIDUL MORȚII având desenat un motociclist cum se urca pe pereții metalici. Era o dimineață răcoroasă dar cu cer senin la Constanța, gălăgie, misiți care tot cercetau prețul la cereale, gură cască și multă lume cu sau fără treabă prin obor. Era duminică, zi de târg și mulți sosiră din toată regiunea. Tata mi-a spus
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371930_a_373259]
-
avut spor acum pe răcoare, însă dacă nu reușește să termine toate brazdele de legat până se ridică soarele, ar trebui să mai vină o zi, însă spera să reușească. Spre ziuă au căzut câteva picături de umezeală. Noaptea fusese răcoroasă și acum simțea cum transpirația îi îngheța pe spatele său ud. Razele lunii îi călăuzeau pașii prin lan. Aproape că legase jumătate din suprafața secerată. Aduna cu brațele, strângea tare snopul sub genunchi, băga legătura de cicoare pe sub el, apoi
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]