1,206 matches
-
în spatele unui Packard alb, întrebându-se unde putea fi Cadillacul blindat al lui Mickey și cine era prin zonă ca să-i dea plicul. Când ajunse la ușă, apăsă pe butonul soneriei. Prin plasa de țânțari a geamului se auzi vocea răgușită a unei femei din Sud: — Intră. Buzz deschise ușa și o văzu pe Audrey Anders stând la masa din camera de zi și lovind clapetele unei mașini de calculat. Fără machiaj, în blugi și cămașă cu monograma lui Mickey, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Nu vrem să-și dea seama că aici, cu tine, am fost eu și nu Mickey. Audrey lăsă țigara să-i cadă și o stinse cu piciorul gol, fără să simtă vreo durere. Îi zise: — Foarte bine. Avea o voce răgușită, de fumător. Buzz zise: — Iei toate așternuturile de pe pat și le arunci în incinerator. În saltea și în perete sunt gloanțe. Le scoți și le arunci. Și nu spui la nimeni! Audrey spuse: — Zi-mi că totul o să fie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
trădeze neîncrederea, ci care să ducă mai departe farsa. Dacă era atent, putea obține ceva informații valoroase. Totuși, în momentul când vorbi, își dădu seama că firul înverșunat al gândurilor lui era greu de ascuns. Vocea îi era dură, aproape răgușită, când rosti: - Dar eu nu sunt Lesley Craig. Lesley Craig este un om de cincizeci de ani care și-a pierdut un picior în 1944. Ea păru să nu observe tonul încordat, nefiresc al vocii lui. - O, Les, prostuțule, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
debaraua de haine. Înăuntru este o tăblie deschisă în spatele căreia, în jos, se află niște trepte. Coboară-le! Nădușit din cauza tulburării, bâjbâi după haine. Se gândea: Cum a putut să scape din camera ei? - Mi-ar fi plăcut, șopti el răgușit, ca ceilalți să te fi omorât, în loc să discute doar despre tine, tu... Se opri deoarece arma îl apăsa în spate prin bluza de pijama, îndemnându-l să înainteze. - Liniște! veni ordinul șoptit. Adevărul este, Lesley, că trebuie să ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
ar putea socoti trebuincios pentru răspândirea legii lui Dumnezeu. Sfinția Voastră nu trebuie să-și facă griji, căci noi vom oferi pe domeniile noastre îndeajuns de mulți bani și pământuri pentru biserică. În timp ce-l asculta pe grămătic recitând cu voce răgușită, misionarul cerceta chipurile seniorului Shiraishi și ale oamenilor săi de seamă, dar chipurile lor de nepătruns nu-l lăsau să-și dea seama nici ce gândeau, nici ce simțeau aceștia. — E drept că Nueva España se află tare departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Hasekura avea să existe. Aceste suflete stinse nu-i puteau îngădui samuraiului să devină creștin. Părintele iezuit Valente se ridică încet de pe scaun. Își înclină și el capul în fața episcopilor și își împreună mâinile pe piept. Cu un glas puțin răgușit, începu apoi să vorbească: — Vreme de treizeci de ani cât am stat în Japonia, am văzut cu ochii mei greșelile de care ne învinovățește părintele Velasco pe noi, cei din Ordinul Sfântul Petru. De aceea, n-am să tăgăduiesc acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârșit. În mâinile Tale încredințez duhul Meu.” Coborând scara jilavă și mirosind a mucegai, ca toate zidurile din mănăstirile vechi, îi ajunse la urechi un glas monoton și răgușit. „Zeu al câmpurilor, bine-ai venit! Așează-te / În zori de zi...” Era un cântec pe care-l cunoștea bine și samuraiul. La vremea săditului pe câmpurile Stăpânului femeile fredonau această melodie în timp ce plantau răsadurile de orez. Din capul scării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să-ți iei viața, am murmurat eu ochii în pământ. Dar nu vreau să cred că Domnul s-a lepădat de acest japonez care și-a luat viața... Nu vreau să cred așa ceva! Comandantul nu putea să înțeleagă șoaptele mele răgușite. Dacă cineva l-a împins pe Tanaka să săvârșească un păcat de moarte punându-și capăt zilelor, atunci eu am fost acela. Șiretlicurile mele trufașe l-au aruncat în brațele morții. Dacă e să fie pedepsit Tanaka, atunci eu însumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu privirea pe samurai. Acesta făcu o plecăciune până la pământ. Când își ridică fața, samuraiul își dădu seama că la fel ca unchiul său, seniorul Ishida îmbătrânise mult și că trupul său odinioară vânjos se ofilise. — Ei... zise cu glas răgușit seniorul Ishida după o clipă de tăcere. Ei... pesemne că ți-e tare greu. Samuraiul se străduia din răsputeri să-și stăpânească șuvoiul de simțăminte. Era prima dată când auzea cuvinte blânde și compătimitoare de când se întorsese acasă. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
înghețat. Acoperișurile de paie erau potopite de zăpadă, iar din streșini atârnau țurțuri de gheață ca niște dinți albi. Lăsându-l pe Yozō în grădină, samuraiul așteptă vreme îndelungată pe podeaua de lemn a anticamerei. — Roku? îi zise cu glas răgușit seniorul Ishida așezându-se pe locul de onoare. Ai avut multe de îndurat. La timpul potrivit o să mă duc la mormântul lui. Dar trebuie să te socotești fericit că neamul Hasekura n-a fost zdrobit. „Cu ce-am greșit eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se furișă înăuntru stângaci. Apoi murmură către cei doi în latină: — Pax Domini. Din pricina amurgului, chipul și înfățișarea osânditului nu se vedeau, dar dinspre el venea aceeași duhoare pe care o răspândiseră și ei până atunci. — Sunteți preot? Un glas răgușit le răspunse că era preot iezuit și că se numea Carvalho. — Am stat în temnița de la Suzuta. Mâine o să fiu și eu osândit împreună cu dumneavoastră. Le povesti că fusese prins la sfârșitul anului trecut în ascunzătoarea sa din apropiere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Pentru că Domnul nu ținea seama de voința mea. — N-am luat seama la dorința mea de cucerire și la trufia mea, ci m-am semețit zicându-mi că toate erau folosul Domnului. Părintele Carvalho rosti cuvintele de iertare cu glas răgușit, iar la sfârșit făcu semnul crucii. — Fii liniștit. Mergi în pace! Auzind cuvintele acestea, Velasco își aduse aminte de chipul omului căruia îi ascultase spovedania la Ogatsu. Nu știa nici unde era, nici cum o ducea acum omul acela, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sub privirile noastre nedumerite, apoi se aruncă la pământ, începând a bate mătănii, din care nu se mai oprea. Între timp călugărului de la strană, i s-a alăturat altul ca să-l sprijine, dar cu o voce și mai stridentă, mai răgușită, ca a celui dintâi, lansânduse într-un duet jalnic, pe alt glas, cântând în falset cât îi țineau gura, o noua cantar bisericeasca. În acest timp Dragoș al nostru, continua să bată mătănii, ridicându-se și trântindu-se întruna pe
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
cu coadele resfirate, toți înviorați de băutură, vorbeau deodată ori cântau; câteodată, aceste petreceri se sfârșeau și cu strașnice păruieli. Lăutarii, nelipsiții lăutari, cântau la ureche de inimă albastră, din când în când auzeai câte un oftat prelung, chiote, glasuri răgușite. Când soarele începea să apună, grupurile se sculau și începeau să plece, lăutarii se mai țineau după câte unii mai „damblagii“, iar pocnetele oalelor sparte răsunau neîncetat până ce grădina se deșerta. Fiindcă obiceiul tradițional erea ca, după ce au petrecut bine
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
transpira sub impactul gândurilor lui Trask. Era ca o pângărire, o murdărire a trupului său care fusese odată sănătos, curat și puternic. Apoi Trask vorbi din nou, și semnificația cuvintelor lui lăsă să transpară incredibila realitate a corpurilor schimbate. EL RĂGUȘIT, NU E NEVOIE SĂ MĂ TORTUREZI. O SĂ-ȚI DAU APARATUL. O SĂ-ȚI ARĂT CUM SE FOLOSEȘTE. 19 MARIN AȘTEPTĂ, ULUIT ȘI NEÎNCREZĂTOR ÎN ACEEAȘI MĂSURĂ. CÂND SE GĂSEAU FAȚĂ ÎN FAȚĂ CU ETERNITATEA, OAMENII AVEAU DE OBICEI TREI REACȚII DIFERITE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
adevărul. MARIN NU ÎȘI AMINTI DECÂT ÎN TREACĂT DE ACEST ASPECT. ÎN MOMENTUL ÎN CARE DICTATORUL FU INSTALAT ÎN SIGURANȚĂ ÎN FOTOLIUL LUI, ÎI DĂDU DRUMUL ȘI SE ÎNTOARSE SPRE CEILALȚI, CARE ABIA ÎȘI REVENEAU DIN PRIMUL ȘOC CINEVA STRIGĂ RĂGUȘIT: ADUCEȚI UN DOCTOR. A LEȘINAT! PENTRU MOMENT REACȚIA ACEASTA ÎL SURPRINSE PE MARIN. EL NU PUTUSE SĂ PREVADĂ CĂ ACEASTĂ CONFUZIE VA FI ATÂT DE PUTERNICĂ ȘI ÎL VĂZU PE JOHN PEELER CARE ERA PE PUNCTUL DE A DESCHIDE UȘA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
gâtului și ai maxilarului inferior erau încordați la maximum, întregul corp îi era crispat, iar pe față îi curgeau broboane de sudoare. Ochii lui sticloși, aparent lipsiți de vedere, se rostogoliră în orbite până când întâlniră privirea lui Marin. Trask șopti răgușit: ― David, ceva a încercat să pună stăpânire pe mintea mea în ultimele câteva minute. În jurul lui Marin umbrele se îndesiră din nou. I se păru că în sală era aproape întuneric, iar siluetele oamenilor din ea se desenau pe fundalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
asta, semănând mai degrabă cu niște mormane de gunoaie decât cu niște dealuri. Un vecin avea probleme cu mașina, care nu voia să pornească din cauza umezelii și a frigului. Motorul se Îneca și se oprea, apoi se Îneca iar prelung, răgușit, ca un tuberculos În fază terminală, cu plămânii mâncați, care continuă totuși să fumeze fără Încetare. Fima fu copleșit din nou de sentimentul că se afla acolo din greșeală și că ar fi trebuit să fie cu totul altundeva. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
aștearnă Întunericul? De parcă În toți acești ani ai fi căutat o soluție complicată pentru o problemă complicată și iată că În ultima clipă Îți vine În minte o soluție simplă? În acest punct, Fima Își spuse furios, cu o voce răgușită: Încetează să-ți mai frămânți creierii! Cuvintele „ascuns“ și „neclar“ Îl umplură de dezgust. Se ridică și ieși Încuind ușa apartamentului În urma lui și uitându-se cu mare atenție În ce buzunar pusese cheia. Jos, la intrarea În clădire, zări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
până În măduva oaselor: se auzea mai Întâi de la depărtare de câteva străzi, neclară, prevestitoare de nenorociri, amenințătoare, parcă ridicându-se din adâncuri vrăjitorești. Și Încet-Încet, ca și cum bărbatul s-ar fi târât pe burtă din stradă În stradă, strigătul se apropia, răgușit și Înspăimântător - al-te za-chen - și era În el ceva deznădăjduit și pătrunzător, ca un țipăt disperat după ajutor, ca și cum cineva ar fi fost ucis. Strigătul acesta era legat În amintirea lui Fima de toamnă, de nori joși, de tunete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
duce partenerul meu și eu habar n-am avut ce să îi spun. —Spune-i lui George și celorlalți că sunt foarte bine. Mă simt din ce în ce mai bine. Auzi și tu că vocea mea devine mai puternică, i-am zis eu răgușit. Am ajuns la mașina lui Harry, un Coupé de Ville de culoarea oului de prihor, proaspăt ieșit din fabrică, și la vederea acelui crom strălucitor și a acelor aripi curbate care nu ar fi fost nelalocul lor într-un teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pe Harry Wolfe - „La fel ca animalul 1, dar cu un «e» la sfârșit.“ spusese el când se prezentase -, însă am profitat de asta. Vreau să spun, de situație. Harry avea o parcelă de pământ, am spus cu glasul meu răgușit. Eu pusesem deoparte ceva bani și căutam o afacere. Nu era o minciună. Chiar economisisem niște bani, fiecare bănuț pe care îl câștigasem servind la mese și făcând pe taximetristul. Dar nu din cauza asta s-a asociat Harry cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
M-am supus. Gestul era complet inocent, lipsit de amintiri, ca atâtea altele din viața mea. Ce-ți mai face vocea? mă întrebă ea. Se pare că ești mai bine. Rostisem doar „bună“ și asta pe un ton șoptit și răgușit, dar cumnata mea e o femeie bună. Asta a fost și ceea ce ne-a despărțit. —Madeleine mi-a povestit despre doctor, continuă ea. M-am întrebat dacă Madeleine le pomenise celor din familie despre doctorul Gabor. Bănuiam că îi ascunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
dar ochii lui Zach se schimbaseră. În locul acelui albastru deschis al cerului din Idaho, ochii soțului ei căpătaseră o nunță verde, mâloasă. Mustățile i se făcuseră argintii. Respirația îi mirosea urât. N-am știut, i-a răspuns Zach cu vocea răgușită. Ellis a devenit ... a pus stăpânire pe toate secretele. El putea să le îndure și exact asta a și făcut. Nu s-a amestecat în nici o poveste; ăsta e lucrul pe care-l prețuiesc cel mai tare oamenii din canion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
se identifica; nu mai puse însă nici o întrebare, li era deodată foarte lene și uitase aproape preocupările cu care venise. Tocmai atunci baba, fără ca să i se fi 246 auzit pașii în meșii de postav, vîrî capul prin ușă și răgușită șopti: - Să poftești din față că a venit intendentul. Mini fu de părere ca Lina să cheme pe intendent, ca să nu se mai ostenească, dar Lina se și sculase. Baba rămăsese după ușă. j se vedea laba zbârcită și neagră
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]