7,992 matches
-
ei, nu fac altceva, decât s-o ațâțe și s-o hrănească, dar ea existase cu certitudine dinainte în ei, natural. Ei bine, iată! Fix aici este locul în care sunt eu imperfectă (dar, sper și cred, perfectibilă) și neîmplinită, rănită și nemângâiată. Și, deși mi-am dat seama de propria mea imperfecțiune și i-am găsit (sau, cel puțin, i-am intuit) cauza, cu niciun chip nu pot găsi calea potrivită, care să ducă la a-i opri de tot
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dovadă a spuselor mele! A fi ținut cu forța strâns în hățuri de către aceste nebune invenții ale minții omenești este, de bună seamă, cea mai vitregă temniță, din care reușești să scapi numai prin puterea de invidiat a acelora deja răniți, măcar odată-n viață, din cauza lor. Numai astfel, poți să te înalți peste orice fleac, care lucește și, privind înțelept și realist în miezul fiecărui lucru-n parte, să te simți cu adevărat liberă să zbori. Asta sunt eu de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
doua oară, însă ea se hotărâse, totuși, să-l mintă puțin, doar fiindcă observase că Șerban parcă începuse a-și lua un avânt prea puternic, prea extatic dintrodată. Așa sunt părinții, și îndeosebi mamele: de multe ori, ele se lasă rănite, iar apoi iartă. Peste câteva minute, tânărul, încet de tot, își ajută mama să se ridice de pe pat, spre a face câțiva pași prin încăpere - aceasta se descurcă de minune; practic, era ca nouă! Văzând limpede asta, din ochii amândurora
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fie, pur și simplu. Iar tu te vei lăsa cuprins în miezul ei cald și vei ști că, flămând, vei primi hrană, că, însetat, izvorul însuși îți va fi deschis la picioare. Vei cunoaște odihna, tu, cel obosit, și ție, rănitului, îți va fi dată alinarea. Ne-am început lunga călătorie pe pământ adorând Zeița-Mamă. Femeia indiană există pentru a nu ne lăsa să uităm acest lucru, pentru a ne întoarce la leagănul cel dintâi al firii, acolo unde, poate, este
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
început, o ușoară înfiorare de vanitate te făcea să crezi, poate, că bătrânul avea dreptate, că prin cine știe ce miracol al firii de care nu fuseseși până atunci conștientă, gâtul tău unduia prin aerul nipon, într-adevăr, cu grația de lebădă rănită a lui Audrey, aveai să-ți dai în curând seama că, pe acest arhipelag, a fi străin înseamnă a fi frumos. E suficient să fii alb, pentru a fi în posesia unor chei magice care consfințesc superioritatea ta fizică, aceleași
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
naștere o busculadă de toată frumusețea. Apoi au avut și o surpriză, fiind întâmpinați de luptătorii lui Bursu. Unii au căzut în canal, astfel că de pe margine urii i-au putut măcelări și mulți dintre barbari au rămas morți, alții răniți au căzut în canalul plin cu seu lichid fierbinte și urlau disperați. Cei mai curajoși dintre barbari au reușit să scape și au continuat drumul, dar nu s-au așteptat că, după ce au scăpat de primul canal vor întâlni o
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ropot de cal și o voce care striga: -Eu, barbar scârbos, conducătorul și stăpânul acestui ținut pe care binevoiești cu nerușinare să-l calci și să-l batjocorești. Între timp toți barbarii care au încercat să fugă, cât și cei răniți, au fost dezarmați. Amar, Bursu și Pădur umblau printre luptători să vadă care-i situația și, când au auzit vocea stăpânului lor, au venit toți într-acolo strigând: Eu! A strigat Amar. Nu, eu! a intervenit Bursu. Ba eu! a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
CĂPITANUL ALATRISTE Aventurile căpitanului Alatriste Bunicilor Sebastián, Amelia, Pepe și Cala: pentru viață, cărți și amintiri. La luptă ne ducea un căpitan grav rănit, care oricât suferea, nu sa plâns, n-a crâcnit, ci abia când am luat citadela, a căzut și-a murit. Doamne, ce mai căpitan a fost acela! Eduardo Marquina, În Flandra a apus soarele Taverna Turcului Nu era nici cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Alte zece piese de patru. Cu cele zece datorate și cu astea cinci, fac douăzeci și cinci de dubloni de fiecare. Plus pungile domnilor Thomas și John Smith. — Mie Îmi convine, zise italianul. Era limpede că totuna Îi erau doi sau douăzeci, răniți, morți, marinați sau În saramură. În ce-l privește, Însă, Alatriste mai reflectă puțin, apoi clătină din cap. Erau prea mulți dubloni În joc, numai pentru a găuri pielea unor tipi oareșicare. Or, tocmai aici era buba acestei afaceri atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
clinchetul spadelor italianului și celuilalt englez, gâfâitul și imprecațiile lor. Cu coada ochiului le putea vedea mișcarea umbrelor pe zid. Deodată, prin zăngănitul de fiare se auzi un geamăt și căpitanul Întrezări umbra englezului mai tânăr căzând În genunchi. Părea rănit, apărându-se de jos tot mai greu contra atacurilor italianului. Aceasta păru să-l descurajeze pe adversarul lui Alatriste; brusc, Îl părăsiră atât instinctul de conservare, cât și dibăcia cu care până atunci Încercase, de bine de rău, să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
lunară. Mustața neagră Îi descoperi Într-un surâs sinistru dinții foarte albi. — Lasă prostiile, spuse În sfârșit. Alatriste făcu un pas către el și italianul Îi privi spada din mână. De jos, incapabili să Înțeleagă ce se Întâmpla, ochii tânărului rănit se mutau de la unul la altul, buimăciți. — E ceva În neregulă, preciză căpitanul. Foarte În neregulă. Așa c-o să-i omorâm altădată. Celălalt continua să-l privească țintă. Zâmbetul i se intensifică plin de neîncredere și deodată dispăru de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
gri Îi vorbea camaradului său cu un fel de respect afectuos; și că, pe când acesta din urmă Îl numea Steenie, care fără Îndoială era un nume sau un apelativ prietenesc și familiar, celălalt folosea termenul formal milord adresându-i-se rănitului. Aici era un drac la mijloc, și nu unul pârlit oarecare, ci unul cât toate zilele. Lui Alatriste atât de mult Îi stârni curiozitatea situația aceea, Încât În loc s-o ia la sănătoasa așa cum Îi poruncea, dându-se de ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și cinstiți care Îl făceau să se simtă atât de prost pe căpitan. — În primul moment v-am crezut... zise, și parcă așteptă ca Alatriste să-i completeze spusele. Dar acesta nu făcu decât să dea din umeri. Chiar atunci rănitul dădu să se ridice, iar numitul Steenie se Întoarse spre el ca să-l ajute. Amândoi aveau acum spadele În teci și, la lumina fanarului care continua să ardă pe jos, se uitau la căpitan cu multă curiozitate. — Nu sunteți un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
zise În sfârșit. Cel numit Steenie nu se mișcă, mulțumindu-se să-și consulte camaradul, care nu pronunțase nici un cuvânt În spaniolă și nu părea să Înțeleagă limba. Din când În când schimbau câteva vorbe pe limba lor, Încet, și rănitul termina Încuviințând din cap. În sfârșit, tânărul În haine gri i se adresă lui Alatriste. — Domnia voastră era gata să mă omoare și n-a făcut-o, zise. De asemeni a salvat viața prietenului meu... De ce? — Anii. M-au blegit. Englezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cel ce rămâne lucid și ferm, Îi sări În ajutor lui Diego Alatriste; pentru că fu voia lui Dumnezeu ca una din Împunsăturile lui feroce să intre prin montura gărzii până la degetele sau Încheietura mâinii unuia din adversari, care, simțindu-se rănit, făcu doi pași Înapoi cu un blestem pe buze. Până să revină acesta la atac, Alatriste lansase deja trei asalturi ca trei fulgere În direcția celuilalt, pe care violența atacului Îl descumpăni și Îl sili să dea Înapoi. Aceasta Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Alatriste lansase deja trei asalturi ca trei fulgere În direcția celuilalt, pe care violența atacului Îl descumpăni și Îl sili să dea Înapoi. Aceasta Îi fu de ajuns căpitanului ca să-și consolideze poziția cu multă stăpânire de sine, iar când rănitul la mână sări din nou la el, căpitanul lepădă cuțitul din stânga, Își apără fața cu palma deschisă și, fandând puternic, Îi vârî un cot bun de oțel În piept. Impulsul celuilalt făcu restul, Încât se pomeni tras În țeapă, aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
clinchet sec spada care Îi căuta iar trupul Într-un atac tot atât de imparabil și de meșteșugit ca primul. Italianul dădu un pas Îndărăt și rămaseră din nou nemișcați unul În fața celuilalt, răsuflând amândoi din greu. Căpitanul Își mișcă degetele mâinii rănite, convingându-se că răspundeau: tendoanele erau neatinse. Își simțea sângele picurând lent și cald pe degete În jos. — Există vreo soluție de compromis?, Întrebă el. Celălalt tăcu câteva momente. — Nu, zise. Domnia ta ai fost prea imprudent În noaptea aceea. Vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
un gest de afecțiune neobișnuit la el. Și mă privea ca Înainte, când mă Întrebase cum mă simt. Iar eu, pe jumătate rușinat, pe jumătate mândru, am simțit cum Îmi luneca pe față o picătură de sânge din mâna-i rănită. Treptele de la San Felipe După noaptea aceea de pomină de pe drumul mare spre Toledo au urmat câteva zile liniștite. Însă, pentru că Diego Alatriste se Încăpățâna să nu fugă din oraș, nici să se ascundă, trăiam amândoi Într-o permanentă stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
întrebări și altele de același fel îl urmăriseră câtva timp, până când le curmase cu o tresărire de orgoliu personal. La urma urmelor, ce importanță mai putea să aibă tot ce fusese și de ce s-ar fi lăsat copleșit de sentimente rănite sau de penibile resentimente? Se simțea amețit, vlăguit, ca un copil care de abia atunci începe să învețe mersul, și toate acestea de la ciudata și inexplicabila boală care pusese în mod viclean stăpânire pe el, cu un an, doi sau
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de știre fără menajamente: Obiecții? E puțin spus. Cred că este cel mai slab forum pe care am intrat! Cu toate că nu avea nici în clin nici în mânecă cu administrarea forumului Pro Europa, Bart avu o tresărire ca de orgoliu rănit, dar apoi rămase detașat și calm. „Perfect”, încuviință el, te ascult. Să vedem ce te nemulțumește atât. Spune ce ai de spus. De data aceasta, răspunsul lui Arm nu mai veni imediat, ci după câteva minute, cât îi trebui ca să
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ca să fii liniștită, plec și mă întorc cu taxiul. * Din America, de când plecase, Liviu nu dăduse prea multe semne de viață, ca și cum s-ar fi integrat cu trup și suflet în lumea de peste Ocean. La rândul ei, Arm, cu sentimentele rănite și demnă în suferința pe care el i-o provocase, se ferise să-l importuneze cu telefoane, pe când făcea, poate, amor cu novicea aceea cu fundul mare și mintea scurtă... Câteodată numai îi trimisese niște semnale scurte, ca să se asigure
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Liviu la voi acasă, de sărbători? Nu mi face plăcere, dar de dragul fetelor eu doresc să nu mi se destrame căsnicia... Și te rog să nu mai pomenești de femeia aceea, dacă nu vrei să mă faci să mă simt rănită și să sufăr... Pe Liviu l-ai întrebat cât de mult îi pasă de căminul vostru?... îi tăie din nou Bart vorba, după care, lăsându-i mâna, se ridică de pe scaun și făcând o figură sobră și oficioasă îi spuse
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
într-un târziu voise să știe de unde copiase el toate năzbâtiile de acolo. Nu le-am copiat de nicăieri, tataie, le-am scris eu, din capul meu! protestase el în grabă, cu un aer ușor contrariat și cu ceva mândrie rănită. Atunci bunicul se arătase oarecum satisfăcut că avea un nepot cu atâta doxă, care se gândise să se ocupe de jurnalistică și să scoată așa, o gazetă de capul lui, dar îl sfătuise să fie totuși mai prudent pe viitor
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
arcul. Ba mâna ce ține un condei e necesar să fie cu mult mai exersată decât aceea a oșteanului. Fiindcă arcașul, greșind, lasă unui om viața, ceea ce nu e puțin lucru dacă socotim că un vrăjmaș trebuie, în principiu, neutralizat - rănit, cel mult - și nicidecum omorât. Poate nu este bine ceea ce spun, dar, ținând seama de nenumăratele războaie dintre cetatea în care m-am născut și trăiesc și cetatea vecină, așa consider că ar fi drept să se petreacă totul. Îndeletnicirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
târnurile, cu ce găseau, neîndurători. Parcă oarbe, insectele pătrundeau și în case; picau în fântâni și în troaca porcilor epuizate, flămânde ori, poate, prea sătule. Trei zile a ținut povestea cu lăcustele; lăsând în urmă milioane de morți și de răniți, invadatorul, împins de un resort nevăzut, a pornit, umbrind pământul, spre altă zare. Data următoare, orologiul a bătut cu puțin înainte de a sosi vestea - printr-o telegramă fulger - că obștea și-a redobândit, judecându-se cu statul, izlazul cândva expropriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]