4,392 matches
-
ele o oaie stearpă, trebuie să trăim noi și să ne facem un viitor. Voi vreți, să investiți în copiii voștri, eu vreau ca stăpânul să-și mai facă încă 6 stâne. Și a venit ziua când stăpânii ne-au răpit de la ugerele mamelor , oaia stearpă chiar a contribuit la prinderea noastră. Ce jale a fost, câte lacrimi s-au vărsat; noi plângeam, mamele jeleau, ciobanii ne înghesuiau în camioanele lor. Am fost duși pe o poiană unde era un țarc
SCRISOAREA UNUI MIEL de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385348_a_386677]
-
voia ei. Nicolae Cabasila ne mărturisește că „Dumnezeu nici nu a înștiințat de mai înainte pe Adam, nici nu l-a înduplecat să-și dea coasta, din care avea să se zidească Eva, ci lipsindu-l de simțire, i-a răpit mădularul. Dar procedând la zidirea noului Adam, a instiintat-o mai înainte pe Fecioara și a așteptat credință și învoirea ei. A fost mai ușor pentru Apostoli să creadă că Hristos a înviat, de vreme ce L-au văzut înviat. A fost
Buna Vestire, cea mai veche sarbatoare a Maicii Domnului [Corola-blog/BlogPost/92339_a_93631]
-
extensie de până acum (și cea mai amplă extensie imaginabilă) a pretinsei puteri a curții de a crea libertăți pe care constituția și amendamentele sale neglijează să le menționeze. Această practică de revizuire constituțională de către un comitet de nouă persoane [...] răpește oamenilor cea mai importantă libertate care le-a fost conferită prin Declarația de Independență și câștigată în Revoluția de la 1776: libertatea de a se autoguverna. În aceste condiții, faptul că mai există oficiali americani integri nu poate constitui decât cel
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92878_a_94170]
-
în 1989. A urmat, în regie internațională, Revoluția din Europa de Est. Curg ani ai marilor speranțe. Multe împlinite, în țările scăpate de ciuma comunismului. Numai la noi scenariul s-a gripat. 1990 a fost anul ratărilor incredibile. Inclusiv pentru revenirea teritoriilor răpite prin pactele Ribbentrop-Molotov și Yalta. Toți românii am fost vinovați. Atât pe o parte cât și pe cealaltă parte a Prutului. N-am mișcat, oficial, niciun deget la războiul din zona transnistreană. Am marșat, ulterior, la tot felul de poduri
De la UNIRE la REUNIRE – Sergiu GĂBUREAC [Corola-blog/BlogPost/93043_a_94335]
-
mușchilor lui Cătărău privind statuia Gigantului din Parcul Carol, plasată odinioară la intrarea în grotă, lucrată de Frederic Storck. A pozat și pentru Dimitrie Paciurea, dar și pentru pictorii Jean Alexandru Steriadi și Alexandru Szatmary. “Victimă” a Țarismului care ne răpise Basarabia în 1812 și încă o dată în 1878, Cătărău e acceptat degrabă de studenții fideli profesorilor Nicolae Iorga și A. C. Cuza. Înduioșați de suferințele sale, studenții îl conving pe Iorga să lanseze pentru el liste de subscripție în “Neamul Românesc
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92964_a_94256]
-
va ajuta să învingă toate dificultățile, să învețe despre țară și să-i sprijine pe oamenii ei. Este un principe al generației sale și am toată încrederea că își va păstra echilibrul, modestia, și că strălucirile trecătoare nu-i vor răpi din generozitatea și din luciditatea pe care le are astăzi. Am speranța că românii îi vor acorda din ce în ce mai multă încredere și afecțiune. ” (ASR Principesa Moștenitorare Margareta a României) “Drumul spre casă. Filip-Lucian Iorga în dialog cu Principele Nicolae al României
Principele Nicolae al României, lansare de carte la Curtea de Argeș [Corola-blog/BlogPost/93291_a_94583]
-
teritoriul național„, susținea SRI. În 2005, străinii au fost declarați indezirabili pe o perioadă de 15 ani și expluzati din România. · 2005. Jurnaliștii români Mărie Jeanne Ion, Ovidiu Ohanesian și Sorin Miscoci, împreună cu ghidul lor irakiano-american Mohammad Munaf, au fost răpiți în Irak. 56 de zile au fost ținuți ostatici, răpitorii cerând pentru eliberarea lor retragerea trupelor românești și occidentale din Irak. Conducătorul răpirii a fost omul de afaceri romano-siarian Omar Hayssam, care avea să fie condamnat la 20 de ani
România și lupta împotriva terorismului [Corola-blog/BlogPost/93464_a_94756]
-
Acasa > Poeme > Emotie > MI-E SUFLETUL RĂPIT DE PRIMĂVARĂ Autor: Ștefania Petrov Publicat în: Ediția nr. 1876 din 19 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Mi-e verde crud de iarbă, Mi-e alb de ghiocel, Mi-e tril de păsărele, Mi-e fraged mugurel. Mi-e freamăt
MI-E SUFLETUL RĂPIT DE PRIMĂVARĂ de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383273_a_384602]
-
e suflet nesupus. Mi-e ceas de deșteptare, Mi-e albastru zenit, Mi-e dor și așteptare, Mi-e zbor spre infinit. Mi-e simfonie de culori, Mi-e poveste de seară, Mi-e aromă de flori, Mi-e sufletul răpit de Primăvară. Referință Bibliografică: Mi-e sufletul răpit de Primăvară / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1876, Anul VI, 19 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ștefania Petrov : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
MI-E SUFLETUL RĂPIT DE PRIMĂVARĂ de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383273_a_384602]
-
Mi-e albastru zenit, Mi-e dor și așteptare, Mi-e zbor spre infinit. Mi-e simfonie de culori, Mi-e poveste de seară, Mi-e aromă de flori, Mi-e sufletul răpit de Primăvară. Referință Bibliografică: Mi-e sufletul răpit de Primăvară / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1876, Anul VI, 19 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ștefania Petrov : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
MI-E SUFLETUL RĂPIT DE PRIMĂVARĂ de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383273_a_384602]
-
raportat la numărul de locuitori - vreun venit mai mare. Regele știe. De Carnaval, trebuie să se mai vadă că Stațiunea este un stat în stat; vasal, e drept, dar cu o seamă de libertăți pe care nu i le poate răpi nimeni. Cei patru Sfetnici ai Coroanei și tot atâția Consilieri Guvernamentali - invitați de onoare, cu toții - vor concluziona, încă o dată, pentru mai-marii lor, că o țară bine parcelată și administrată regional este preferabilă unui regat unit și sărac. Și Monarhul, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
proprii pe care le strecori acestora, neîndrăznind să ți le asumi. Nu poți să spui de-a dreptul că atlanții au existat cu adevărat și că urmașii lor conduc lumea. Și nici că te simți, iremediabil, frustrat: ți s-a răpit - prin incendierea Bibliotecii - șansa de a cunoaște Marile Mistere; ai ajuns un neajutorat care trebuie să răsfoiască mii de tomuri pentru a afla, cât de cât, ceva. Ca și cum ai fi nevoit să reinventezi roata. Ți se întind milioane de capcane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
patru stele mari, care alcătuiesc o cruce perfectă. Dante asculta cu gura căscată și cu ochii larg deschiși. — Și ce altceva ai mai văzut? — Munți de apă și pești nemăsurați, monștri Înfiorători și caracatițe cu tentacule ce urcau peste bord, răpind marinarii pe timp de noapte. Nimic altceva, În afară de frigul nopții și de arsura de peste zi. Poate că ar fi trebuit să atârn la prova pe vreunul dintre dușmanii mei, ca să am mai mult noroc! — Așa e. Și grecii credeau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ale mele, care m-a făcut să Îl Îndrăgesc. Împărtășim o aceeași pasiune, cu siguranță nu pentru poezie. Iar tocmai această afinitate poate crea ideea unei obișnuințe precedente. Dar acum chiar că trebuie să te salut. Nu vreau să Îți răpesc timp prețios din obligațiile dumitale de cârmuire. Sau din altele, conchise Veniero cu o străfulgerare vicleană În ochi, pe care și-i Îndreptase spre ușa schimbătorului de valute. Dante Îl urmări cu privirea pe bărbatul care se Îndepărta, iar apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se Înclinase Într-o coastă cu violență, acum fără cârmaci, cuprinsă de flăcări, cu pânza transformată Într-o limbă de foc care se ridica spre cerul negru, aidoma unui drapel funebru. Atunci Își aminti. Mai văzuse albeața aceea care Îți răpea vederea cu ani În urmă, pe vremea studiilor sale de alchimie, spre a fi admis În Arta spițerilor. O substanță care se aprinde și arde cu o scânteiere albă, dezvoltând o căldură cumplită, la fel ca gura iadului. Continuă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cum o făcuse constructorul ei, completat În eforturile creatoare de totala lipsă de gust și imaginație a decoratorilor recrutați, probabil, dintre niscai scenografi de filme S.F. concediați pentru incompetență. Stăteam lângă ușă pe cât de furios, pe atât de debusolat. Fusesem răpit - mă rog, să-mi fie de bine, sunt și lucruri mai rele pe lume. Nu vedeam Însă rostul deranjului și nici cine putea să-l pună la cale. În situații de-astea, cea mai inteligentă Întrebare rămâne străvechea cui prodest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
De exemplu, să urci Într-un avion și să faci conversație inocentă cu cineva ,pentru a constata ulterior că persoana În cauză nu se afla acolo În calitate de pasager, de Însoțitor ocazional, ci de supraveghetor În misiune, iar apoi să fii răpit și sechestrat Într-o subterană, acuzat de crimă, amenințat cu moartea... Ajunge? - Cam neplăcut, Într-adevăr... - Îmi place la nebunie acest „cam” perifrastic și relativizant, dar nu asta e problema. Doamnă Eveline... sau Elvira, cum e mai corect?... - Indiferent... - Doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Cel mai tare mă temeam că la capătul abandonurilor succesive În care m-ar fi târât primul compromis cu rațiunea s-ar fi conturat nenorocirea supremă: acceptarea legitimității existenței Centrului, cu obiectivele și acțiunile lui criminale cu tot. Subteranii mă răpiseră din precauție și mă suportau din interes, era clar. Nu pentru că mureau de dragul meu Îmi răspundeau la Întrebări și nici fiindcă Îi dădea spiritul de toleranță afară din catacombă se arătau acum dispuși să treacă peste scandalul provocat În noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
14 ani căruia de-abia i-au mijit tuleiele și până la moșneagul înțelept căruia tuleiele nu-i mai trebuie, toți s-au îndeletnicit cu asta. Sigur, cu timpul, obiceiul s-a mai pierdut, iar în vreme de restriște, neavând femei, răpeau baloți, saci, ceasuri, sfeșnice, capre, mă rog, ce nu se găsea. Au fost și timpuri de glorie când răpeam nu una, ci 4-5, de era cât pe ce să trecem la musulmani. Răpeam de toate: domnițe, slujnice, jupânese, boieroaice, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
toți s-au îndeletnicit cu asta. Sigur, cu timpul, obiceiul s-a mai pierdut, iar în vreme de restriște, neavând femei, răpeau baloți, saci, ceasuri, sfeșnice, capre, mă rog, ce nu se găsea. Au fost și timpuri de glorie când răpeam nu una, ci 4-5, de era cât pe ce să trecem la musulmani. Răpeam de toate: domnițe, slujnice, jupânese, boieroaice, ba odată, țin minte, într-o marți, tata, fiind cam matol, nu s-a uitat el prea bine și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
iar în vreme de restriște, neavând femei, răpeau baloți, saci, ceasuri, sfeșnice, capre, mă rog, ce nu se găsea. Au fost și timpuri de glorie când răpeam nu una, ci 4-5, de era cât pe ce să trecem la musulmani. Răpeam de toate: domnițe, slujnice, jupânese, boieroaice, ba odată, țin minte, într-o marți, tata, fiind cam matol, nu s-a uitat el prea bine și a adus o babă... Fie-i stepa ușoară! - mormăiră cazacii. — ... care a și murit. De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
uitat el prea bine și a adus o babă... Fie-i stepa ușoară! - mormăiră cazacii. — ... care a și murit. De-aia zic eu - urmă Vasea - că, dacă e s-o furăm înapoi pe Malgorzata, cel mai bine e s-o răpim. Ce ziceți? Episodul 113 MITENKA — Pare-mi-se mie - răspunse Metodiu - că aici forțăm puțin nota. A răpi o femei e, din câte văz, un lucru oarecum ușor. Partea mai grea vine abia după aceea, când va trebui să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
murit. De-aia zic eu - urmă Vasea - că, dacă e s-o furăm înapoi pe Malgorzata, cel mai bine e s-o răpim. Ce ziceți? Episodul 113 MITENKA — Pare-mi-se mie - răspunse Metodiu - că aici forțăm puțin nota. A răpi o femei e, din câte văz, un lucru oarecum ușor. Partea mai grea vine abia după aceea, când va trebui să ne gândim ce facem cu ea. Căci vreau să luați aminte la faptul că noi răpim în folosul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
puțin nota. A răpi o femei e, din câte văz, un lucru oarecum ușor. Partea mai grea vine abia după aceea, când va trebui să ne gândim ce facem cu ea. Căci vreau să luați aminte la faptul că noi răpim în folosul nostru și cu mult mai puțin într-al ei. Noi o răpim ca s-o aducem înapoi bunului ei tată. Dar mă întreb: sta-va ea de bună voie la un tată pe care l-a părăsit fuga-fuguța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Partea mai grea vine abia după aceea, când va trebui să ne gândim ce facem cu ea. Căci vreau să luați aminte la faptul că noi răpim în folosul nostru și cu mult mai puțin într-al ei. Noi o răpim ca s-o aducem înapoi bunului ei tată. Dar mă întreb: sta-va ea de bună voie la un tată pe care l-a părăsit fuga-fuguța, pentru a se înfrupta din fierbințile dulceți la care-i dau dreptul atât legile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]