898 matches
-
de Gamboa y Costa, fostul pilot prim de pe Río Branco, socoti că venise momentul să se miște. Aparent fără nici un motiv, din ziua În care se trezise legat, cu căluș la gură În fundul unei peșteri, alarmat repetatul zgomot al tunurilor, răpitorul său, Iguana Oberlus, părea să-și fi slăbit mult teribila vigilență. Petrecea acum mult mai multă vreme pe culmea stîncii de pe faleza Înaltă și de două ori renunțase la ritualul de a le inspecta lanțurile la fiecare trei zile. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fermitate un obiect. Ceas după ceas, lovitură după lovitură, pînă cînd adormi În ploaie și se trezi din nou, speriat de un tunet sau de propria-i panică, spre a privi În jur, În așteptarea temutei și odioasei prezențe a răpitorului său. Apoi, cînd nu mai erau decît trei ceasuri pînă la ivirea zorilor, noaptea redeveni liniștită, iar el băgă de seamă, Îngrozit, că loviturile răsunau teribil În liniștea insulei, ale cărei stînci păreau să Întoarcă, sporite de sute de ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ei mintal și faptul că aceia care o făcuseră nebună cînd Își distrusese căsătoria sau relația cu Germán de Arriaga avuseseră perfectă dreptate. Și În fond, nu era o formă de nebunie acea incalificabilă relație pe care o avea cu răpitorul ei, pe care-l ura și Îl respingea uneori, dar pe care În același timp Îl dorea și de care avea nevoie cu o dorință bolnăvicioasă? Ambivalența sau profunda complexitate a sentimentelor ei o deconcertau și poate, Într-un inconștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
era și Înspăimîntător de urît și ridicol de pretențios. Se Întoarse și Îl văzu acolo, buimăcit că ea se strînsese În corset și Își pusese un jupon larg care nu lăsa la vedere decît gleznele, și descoperi cu furie că răpitorul ei, călăul ei, „stăpînul” ei absolut nu era o fiară, nici un fiu al lui Scaraoțchi, nici măcar un monstru al Naturii, ci numai un biet om diform, a cărui Înfățișare inimaginabilă Îi deformase și spiritul. Iar dacă era vorba numai despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ele fără să le atingă și se Întoarse spre Oberlus, care nu se mișcase deloc și respira regulat. Se aplecă, luă una dintre arme și Îi trase cocoșul cu amîndouă mîinile, Întorcîndu-se pe același drum, pînă cînd se opri În fața răpitorului ei. Acesta băgă de seamă că era zgîlțîit ușor, iar cînd deschise ochii se trezi cu țeava neagră a pistolului Îndreptată spre el. Îi trebui ceva vreme pînă să vorbească, iar cînd În cele din urmă o făcu, vocea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În vedere cît plătise pînă atunci și cît Îi făcuse și pe alții să plătească, În mod inutil. Curînd avea să Împlinească douăzeci și șapte de ani și, dacă reușea să scape de pe acea insulă și să se elibereze de răpitorul ei, avea toată viața Înainte, iar Niña Carmen avea să știe să-l caute pe bărbatul care să o domine, cu toate că Își dădea seama că nu avea să-i fie prea ușor, fiindcă toți sfîrșeau prin a se Îndrăgosti de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
el, iar portughezii erau prea obosiți ca să se mai gîndească să spună ceva. De multă vreme pierduseră ultima picătură de voință care le mai rămînea, și pierduseră, probabil, și orice speranță de a mai supraviețui acelui coșmar absurd. VÎsleau fiindcă răpitorul lor le poruncea s-o facă, prin lovituri de bici, și nu-i mai Împingea nevoia de a se salva, ci numai teama de durerea fizică și teroarea fără margini pe care o simțeau În prezența acelei ființe demonice, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
zăcea, râsul îi urmărește calm agonia. Dar, ura împotriva dușmanului său viclean, dintr-o spiță, înrudită cu el, care îndrăznise să-i calce teritoriul, încă nu se potolise. Lupta cu acest adversar se sfârșise... jignirea adusă celui mai ambițios dintre răpitori a fost ispășită. Anton s-a ridicat să asculte zvonurile pădurii, în timp ce ziua, tocmai se înfiripa... enise iarna... O neliniște împiedeca jderul să aștepte până ce noaptea avea să năvălească asupra codrului... Simțea un fel de primejdie. Jderul se ridică, ascultă
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se încrețea... îi putea simți toți nervii vibrând. În ochii lui strălucitori pâlpâia o flăcăruie de teamă. Anton nu-l putea lăsa, acolo, în zăpada, chiar înainte să se întunece. Sigur că frigul avea să-l doboare înainte, poate, ca răpitorii să-i dea de urmă. Anton îl ridică în brațe, apucându-l pe sub pântece și, porni spre casă; în mers, micul căprior își întorcea botul înspre el, privindu-l cu ochii umezi, limpezi ca un cristal, până în adâncul irisului. Acum
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ei se mai potoli. Se azvârli în pat cu nasul în pernă. Nică îi stăpânea gândurile cu atâta putere, încât în noaptea aceea nu reuși să adoarmă de grija lui. El nu era ca Suru, care se putea apăra de răpitori. Trecuse o zi de când nu pusese nimic în gură... Nu mai simțea nimic... gândul ei era numai la căprior, rămas singur în urgia codrului, înconjurat de prădători... Poate că acum, în clipa asta... era într-o situație fără scăpare, era
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
hălăduiau pe aceste locuri. Un strat alb, gros, întinde punți peste depărtări. Iepuri speriați își croiesc pârtii de ieșire prin zăpezi și se depărtează țopăind greoi. Vieri sălbatici se pitesc în văgăuni strâmte împădurite, apoi aleargă buimaci în susul povârnișului. Păsări răpitoare; huhurezi, bufnițe... stau îmbufnate în vârfuri de copaci înalți și-și iau zborul alene, doar când te apropii. Stai și te întrebi... Există ceva mai minunat decât voința puterii?!.. Voința constrângerii, chiar a cruzimii, la nevoie?!.. Poate că tot drumul
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
delicatul ei nas nu era nici drept, nici încovoiat, nici grec, nici armean; nasul ei era nedefinit, adică spiritual și fin, cu linia conturului neregulată - nasul acela care-i necăjește pe sculptori și-i farmecă pe pictori. Avea acea frumusețe răpitoare, turnată toată după tiparele desăvârșirii, pe care poți doar s-o contempli și în fața căreia să îngenunchezi! Iar, pe cât de poetic am ticluit eu această descriere acum, pe atât de bine era ea confirmată de realitate atunci. Silvestru, însă, cu toate că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să i se trezească dorințele sexuale, si inca nu-i venea să creadă că acea provocatoare ființă se transformase, într-un timp atât de scurt, într-o robustă matroana, inca atrăgătoare, dar care nu mai amintea cu nimic de frumusețea răpitoare de altădată. Navigară fără să zărească uscatul timp de unsprezece zile și unsprezece nopți. Miti Matái cunoștea perfect apele acelea și nu avea nevoie nici măcar să consulte primitivă lui Hartă Marină țesuta din frunze de palmier și incrustata cu cochilii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe după gulerul tare. Țintind să ajung cât mai departe, departe de bărbații și femeile care mă priveau din spate, de pe terasa albă, strălucitoare, ca să fiu doar eu, cu costumul meu cel nou, scăldat În lumină, eu - cel bun și frumos, răpitor de frumos, sclipitor de deștept, iubit. Să simt de unul singur acel fior, fără să se vadă, copleșit de toată această emoție prevestind șirurile de ani glorioși care aveau să vină, toată dragostea de care aveam să mă bucur, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
secretele casei și familiei lor iar cumpărătorii, printre care este greu să deosebești de exemplu, care este terorist ce strânge informații despre "ținte", care este din serviciile secrete ce colectează toate informațiile, indiferent cât de mărunte, care este hoț sau răpitor, în căutare de „lovituri", care este un criminal în serie, care caută „gagicuțe" să le sucească gâtul la fapt de seară, etc, etc. E la mare modă acum, să ai cont pe Facebook! Deja, contul pe hi5 e depășit, unii
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
astfel obținute sunt vândute în vrac „profesioniștilor". De multe ori, hoții pot intra și singuri, să se convingă de statutul social al celui pe care urmează să îl jefuiască - cum arată casa, mașina etc. Din conversațiile acestora, hoții ori chiar răpitorii, pot afla modul în care trăiesc, cum se deplasează copiii la școală, care sunt părinții lor, frații și prietenii. Din același motivnaivitatea celor care comunică orice fel de date personale - Facebook a devenit un mediu propice și pentru teroriști, care
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
curgând ca niște râuri neîntrerupte; la rând urmau barbunii mustăcioși, dragoni cu spini paralizanți, zarganul cu ciocul și spinarea verde, fosforescentă; bogăția mării le arătau cambule, calcani și limbi de mare cu nasturii gustoși și pălămida roz-vineție, rechinii promițători și răpitori cu pielea întunecoasă și aspră; ultima a apărut regina, robustă cu aripile înfoiate încingând lanțuri brune, roșcat-verzui pe spate; fâlfâindu-le, se deconspira arătându-și dorsala albăstruie-roză și burta gălbuie. Au tresărit recunoscând-o fără tăgadă, și-au rămas uimiți
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
pe care-l lăsase afară; dar chiar în clipa când era cât pe-aci să se rătăcească, ușa unui apartament se deschise și apăru Phoebe făcându-i cu mâna. Se înveseli pe loc: pe fundalul acela oribil, ea arăta mai răpitoare ca oricând și îndoielile care-l chinuiseră pe drum de la Londra se risipiră în aburul dorinței. — Hai, intră, spuse ea. Sunt aproape gata. Kim tocmai a făcut ceaiul. Roddy o urmă înăuntru și constată cu surprindere că era condus într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
unul singur cu apele râului și dispărând la un moment dat. Își aminti că nu făcuse nimic să-l ajute. Disperat, o luase la fugă de-a lungul malului, scrutând apa, închipuindu-și că prietenul lui fusese atacat de peștii răpitori. Îl văzu însă la câteva mile în josul apei, viu și nevătămat. Când se așezase lângă Salix, care îi zâmbea epuizat, Valerius se simțise copleșit de rușine. De atunci, sentimentul acela îl însoțise mereu, zi de zi, an după an, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe an. Un sclav costa în jur de 1.000 de sesterți. Cu 1.000 de sesterți se putea cumpăra un iugăr de pământ pentru cultivarea viței-de-vie (1 iugăr = 2.523 m²). Sica supina: dagă curbată, asemănătoare ciocului unei păsări răpitoare. Este arma tipică a tracului de tip B - cel specializat în lupta împotriva mirmilonului, care este „țiparul ascuns între stânci”. Sica supina devine un fel de deschizător menit să învingă rezistența pasivă a adversarului. De altfel, tracul B are ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
14. Dar strîmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață, și puțini sunt cei ce o află. 15. Păziți-vă de proorocii mincinoși. Ei vin la voi îmbrăcați în haine de oi, dar pe dinlăuntru sunt niște lupi răpitori. 16. Îi veți cunoaște după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din mărăcini? 17. Tot așa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. 18. Pomul bun nu poate face roade rele, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
prost la voleu, de pe linia de fund, n-avea serviciu, enerva lumea. Adolescentul de mingi n-a uitat. „Inteligența, charisma și o vastă experiență a actului de guvernare l-au impus rapid” continuă chinuit de admirație arbitrul de scaun. Pasărea răpitoare de noapte cu ochi galbeni, Înconjurați de rozete cu pene, care trăiește pe lîngă case părăsite, prin scorburi (Athene noctua), care cînd apare soarele răsare, pentru că muncitorii toți o vor, fiind inteligentă, este „un interlocutor agreabil, și a adus o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ridicolului, Într-un ambalaj intelectual rafinat, cu muzică, Kafka, pictori, Tocqueville. Ca și cum ai intra Într-o cameră Înțesată cu cărți și spațiată prin mobile splendide, ai auzi o felație appassionată În surdină și, Înaintînd spre centrul Încăperii, ai descoperi sicriul răpitor al scriitorului, de argint, iar Înăuntru, chiar pe el. Pentru că „felația În bibliotecă e Însăși esența ei”. Și ce mai povestește babalîcul Animal pe moarte ? Despre generația ’60, „o generație de felatoare minunate”, gînduri despre bătrînețe, despre pornografie, despre căsătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o singură frază: „Proza lui Ion Muscalu este o literaturizare a istoriei”. „Vulturul deșertului” - ultima sa incursiune pe drumurile Moldovei străbătute de urmașii mușatinilor, cuprinde un vast teritoriu și o dramatică încleștare cu vecinii dornici de bogățiile ce au atras răpitorii ca lupii la oi. Dar până la transpunerea în literatură a acestor întâmplări descrise de autor, ca și cum ar fi fost la fața locului, în biblioteca sa mai stau rânduite încă 18 lucrări care vorbesc de la sine doar din titlu: Piatra șoimului
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93064]
-
În timp ce eu mă căzneam să-mi Împachetez În creier toate cunoștințele despre această nouă și interesantă lume. Tocmai când Îmi explica exact cum Îi place Mirandei cafeaua (latte, mică, două lingurițe de zahără, când o fată blondă de o frumusețe răpitoare, pe care am recunoscut-o ca fiind una din numeroasele asistente de la departamentul de modă, s-a apropiat cu un coș de răchită În mână, mare cam cât un cărucior de copil. S-a oprit la intrarea În biroul Mirandei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]