1,548 matches
-
deja ordine să fim reperați și jefuiți În munți. Din fericire, o parte a garnizoanei lipsea, iar soldații rămași În cetate nu aveau armele pregătite și, În consecință, nu Îndrăzneau să ne Înfrunte. Nici că ar fi putut să ne răpună cu ușurință, căci aveam asupra noastră cele mai bune arme și eram hotărâți să rezistăm oricărui atac! Soldații Înșiși cunoșteau acest aspect și, prin urmare, au pus la cale un alt plan: să ne ademenească În cetate pentru ca apoi să
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
sikhșilor, a fost unul dintre primii luptători de pe crenelurile zidurilor. Cei care au depus armele au fost singurii care nu au fost răniți, În timp ce capii lor, Ajit Singh, Lena Singh, Bai Gurmuck Singh, Misser Beli Ram și alții au fost răpuși În toiul luptei. Capul lui Ajit Singh i-a fost adus ca trofeu lui Hira Singh - Însă atât corpul lui, cât și cel al unchiului său, Lena Singh, au fost spânzurate În afara porților cetății. Cine s-ar fi gândit că
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cu sine bogățiile Încărcate pe elefanți. Însă abia parcurseseră câteva mile, traversând În drumul lor către munți râul Ravi, când, oprindu-se Într-un sat pentru a se odihni preț de câteva minute, au fost surprinși de urmăritori. Au fost răpuși, În pofida curajului de care a dat dovadă suita ministrului. Hira Singh și escorta sa au fost uciși până la ultimul om, iar satul a fost lăsat pradă flăcărilor. Printre cei care au pierit În conflict se număra și Mean Son Singh
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
sale”. În Istoria sa, maiorul G.C. Smith aduce mărturii reale În ceea ce privește asasinarea gurului: „Una dintre primele victime a fost sfântul Bai, al cărui picior a fost retezat de o ghiulea. Utter Singh și Kashmir Singh, Împreună cu alți serdari, au fost răpuși În conflictul care a rezultat de aici și mulți dintre oamenii lor s-au Înecat În apele râului pe când Încercau să scape. Sikhșii și-au pierdut toată venerația pe care o aveau față de guru, căci vederea lucrurilor obținute prin jaf
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cea mai friguroasă lună a anului. După o ședere de patru zile, ne-am Îmbarcat din nou, luând În acel răstimp o rezervă de apă proaspătă, păsări domestice și altele - Însă nu departe de coastă, păsările noastre domestice au pierit răpuse de o molimă, așa că am fost obligați să trimitem un mesaj la insula Sfânta Elena pentru a ne procura provizii proaspete. Au fost câteva cazuri de deces la bord, anume câțiva invalizi și un marinar despre care se știa că
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Întâlniri savante și pitorești, În memoriile de călătorie sau În corespondență, experiența asiatică, e pentru că deseori insolitul situațiilor și peisajul Însuși depășesc limitele umanului- insolit și limite pe care Moorcroft, bunăoară, În 1823, le află În cadavrele celor degerați sau răpuși de molime, trupuri răspândite pe drumul dinspre Panjab către Kashmir și Tibet. Geografia nouă - pentru a spune ca Amfilohie al Hotinului - impune reeavaluarea Întregului vocabular al experienței comune, pentru că imensul, austerul, sublimul sau aglomerația nu mai sunt termeni care să
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Înserarea coboară peste sat. Pe cer au apărut stele strălucitoare. Bunica stă cu nepoata lângă sobă. Ea împletește. Pisica toarce: -Bunico, îmi spui o poveste? -Da! Știu o poveste cu un balaur uriaș. Să nu te sperii. Balaurul va dispărea răpus de un voinic. Ce bine! se bucură nepoata. Ești cea mai bună bunică din lume! 1. Formulează propoziții cu cuvintele: balaur, bunica 2. Ce basm ai citit? 3. Scrie care erau personajele din basmul citit? ÎNTÂLNIRE Într-o dimineață caldă
Caietul primei vacanţe. In: Caietul primei vacante by MARIA BOZ [Corola-publishinghouse/Science/484_a_776]
-
redea înfățișarea omenească. Redevin, în schimb, oameni Măgarul, anterior fiu de împărat, și pisica, în care se ascunde fiica domnului cețurilor. În celălalt poem Voinicel îl salvează de la moartea prin foc pe fiul Cerbului cerbilor, apoi, metamorfozat în cerb, le răpune pe sinistra vrăjitoare Cârja și pe fiica ei cea urâtă și, dezlegând-o de vrăji pe frumoasa Firicel, transformată în lespede, se însoară cu ea. Artificios construite, întrețesute cu situații naive, versificate adesea greoi și alterate (mai ales Șarpele Marao
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
unor pagini, extrase din presa timpului și din discursuri parlamentare (N. Iorga, Barbu Delavrancea, Take Ionescu ș.a.), edificatoare istoricește. Este un document impresionant, relevând condiția tragică a unui ardelean ce îndură foame, frig, boală, și în cele din urmă moare răpus de tifos. Mărturisind condițiile în care a copiat conținutul caietului (acasă și prin alte părți, inclusiv în cazarmă, în timpul serviciului militar), naratorul relatează experiențe proprii, comunică gânduri, stări sufletești, impresii de lectură, reflecții literare, face referiri la opere și autori
VLAD-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290600_a_291929]
-
care după 1944 va deveni șeful cu puteri nelimitate al partidului și al statului. Angajat cu promptitudine în slujba noului regim, Bălănuță nu scapă totuși de Canal, dar supraviețuiește, iar Lică, „prietenul” său, măcinat de o boală care îl va răpune, îi trasează absurd sarcina de a întemeia un partid. Unul burghez. Mitingul ce punctează evenimentul e un spectacol de fantezie, oniric la modul demențial. Nevertebratul politician are o fiică, Ioana Costa, urâtă ca moartea, dar nu lipsită de istețime, știind
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
după ani, sentimentul că o regăsește pe rusoaică în cumnata lui, Giulia, o italiancă, Grigore face pentru ea o pasiune demențială, care duce la adulter. Toate aceste amintiri se mistuie intermitent în spectacolul unui lugubru incendiu. Făcând scrum conacul, incendiul răpune și viețile celor aflați în el: soacra lui Olmazu, nebună, și fiicele lui. Cumnata s-a împușcat, fratele tocmai se spânzurase. Și aici, ca în Desfigurații, fluxurile vieții interioare, marcate acum de mari tensiuni, de cutremurări distrugătoare, sunt dezvăluite verosimil
MOVILA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288263_a_289592]
-
într-o admirație obedientă față de noua societate. Se simt influențe din I.Al. Brătescu- Voinești în Mieluțul (Mițu, un copil orfan, pierde un miel și e tratat cu atâta cruzime de stăpâna sa, încât fuge în pădure, unde va fi răpus de sălbăticiuni), din Liviu Rebreanu în Împărțeala (lui Gheorghe îi moare de sărăcie un copil și, ca să nu mai piardă unul, inițiază o revoltă în sat, în urma căreia împarte cu ceilalți țărani cerealele boierului) și, oarecum, din ironia lui I.L.
NEAMTZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288389_a_289718]
-
și al lui Alexandru Petcu, țărani. Urmează primii ani de școală în comuna natală, iar între 1931 și 1937 este elev al Liceului Militar de la Mănăstirea Dealu. Frecventează doi ani cursurile Facultății de Litere și Filosofie din București, dar moare răpus de o boală necruțătoare. Poetul a colaborat la numeroase periodice, printre care „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, unde debutează în 1934, „Hotarul”, „Decalog”, „Festival”, „Muguri literari”, „Pământul”, „Biruința”, „Revista societății «Tinerimea Română»”, „Afirmarea”, „Flamuri”, „Viața literară”, „Buna Vestire”, „Cuvântul” ș.a.
PETCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288767_a_290096]
-
este Gruia la arat. Mama îl sfătuiește pe Gruia să renunțe la lupte și să aibă grijă de gospodărie. Gruia îi urmează sfatul și pleacă împreună cu sora lui la arat. Nu peste mult timp apar turcii, pe care Gruia îi răpune, apoi, spunându-i mamei că a terminat lucrul, o cheamă să-i arate „rodul”. Mai puțin răspândit este motivul travestirii lui Gruia în femeie pentru a-i ademeni pe turci, unul asemănător întâlnindu-se și la sârbi. Baladele românești despre
NOVACESTII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288493_a_289822]
-
libere”, pe care l-a editat în orașul natal între 1 iulie și 1 noiembrie 1908, publicație de deschidere modernistă, dar promovând, totodată, creații având „un substrat de realitate”. În ciuda tuberculozei care i-a minat sănătatea și care îl va răpune la nici treizeci și doi de ani, N. s-a arătat permanent un condei activ. E prezent în numeroase periodice: „Neamul românesc”, „Neamul românesc literar”, „Adevărul literar”, „Vieața nouă”, „Convorbiri literare”, „Convorbiri critice”, „Floarea darurilor”, „Viața literară”, „Cosinzeana”, „Flacăra”, „Actualitatea
NEMŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288420_a_289749]
-
înființată, iar în 1878-1879 se află, împreună cu C.A. Constantiniu, la direcția Teatrului Național din Iași. Ultima perioadă a vieții e dramatică pentru marele actor, care își pierde soția și fiica, el însuși fiind chinuit de ftizie, care îl va răpune. Artist romantic pasionat și tumultuos, P. avea o frenezie a jocului dusă până aproape de paroxism. Cu temperamentul său patetic, se lăsa furat cu ușurință de o manieră retorică, exaltată. Prin excelență interpret de melodramă, deși nu a evitat partiturile de
PASCALY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288705_a_290034]
-
de a fi, inspira celor ce-l cunoșteau o promptă simpatie. Ocolea și cenaclurile, când și când făcându-și apariția în cercul de la „Literatorul”. Nu se prea putea lăuda cu sănătatea, o boală de rinichi, care avea să-l și răpună, chinuindu-l în ultimii lui ani, petrecuți la moșia pe care o avea la Râmnicu Sărat. A colaborat la „Convorbiri critice”, „Falanga”, „Ramuri”, „Sămănătorul”, „Ilustrațiunea română”, „Minerva”, „Rampa”, „Țara nouă” (Iași), „Flacăra”, „Junimea literară”, „Ilustrațiunea națională”, „Epoca”, „Foaia interesantă” (Orăștie
PAVELESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288737_a_290066]
-
prim-ministru a renunțat la 31 decembrie 1913, după ce, scurt timp de la alegere, renunțase și la șefia Partidului Conservator. În timpul primului război mondial a rămas în Bucureștiul cotropit de armata germană, refuzând să ia legătura în orice fel cu ocupanții. Răpus de o boală de inimă, a fost înmormântat la cimitirul Bellu, lângă tatăl său. Impresionantă forță morală, caracter ferm, uneori rigid, inteligență profundă, posedând întinse, sistematice și temeinice cunoștințe îmbogățite mereu prin lecturi, M., însemnat om politic și orator de
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
17). Nu ni se adresa mai ales nouă, celor tineri, promisiunea Mântuitorului: „Veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi”? În aceste cuvinte răsuna, prin pâlniile asurzite ale auzului meu de copil, ecoul protestelor celor tineri din decembrie 1989. Răpuși de gloanțe pe străzi, adolescenții n-au ajuns decât eroii noștri „postmortem”. Din troianul de pomeni săvârșite în iernile care au urmat anului 1989, am înțeles că Trupul Domnului e alcătuit din recunoștința celor care se roagă Lui pentru întreaga
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
la tot ce mi-ai spus dacă n-aș fi simțit riscul unui anumit pietism prisositor. Vei spune: „pietism?!”. Da, paradoxul este că printre cei mai școliți credincioși ortodocși pietismul - adică obsesia „trăiristă”, fuga de istorie și oroarea de concepte - răpune multe inteligențe. Mi-a fost dat să aud mulți confrați care, fără să fie monahi, își rezumau poziția în fața provocărilor lumii astfel: „Este destul să-L primești pe Domnul în inima ta”... Este exact ceea ce spun frații baptiști, chiar dacă, poate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ei controversate, The Closing of the American Mind a pus un diagnostic sever învățământului superior american și a arătat rădăcinile, contextele și consecințele unei masive crize societale de orientare 10. Revenind la miezul romanului Ravelstein: în esență, „Chick” l-a răpus simbolic pe „Abe”. Ideologia s-a dovedit din nou mai tare decât prietenia. 3. „Radu Grielescu” și Mircea Eliade : ficțiune și istorietc "3. „Radu Grielescu” și Mircea Eliade \: ficțiune și istorie" Dincolo de intriga subțire (în care orice nu se leagă
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cu capul plin de Aristotel. Mare noroc am avut că n-am primit atunci vizita unui taifun. Tocmai în perioada aceea, bunul meu prieten păgîn, sărmanul Queequeg, s-a îmbolnăvit de niște friguri care erau cît pe ce să-l răpună. în treacăt fie spus, în profesiunea asta, a vînătorilor de balene, nu există sinecuri; rangul și pericolul merg mînă în mînă; pînă ajungi căpitan, de ce te ridici pe scara ierarhică, de aceea muncești mai greu. Așa și cu bietul Queequeg
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
atunci dacă viața sau moartea erau, pentru el, o chestiune ce depindea de voința și bunul lui plac? Firește, le răspunse el... într-un cuvînt, Queequeg își închipuia că, dacă un om e hotărît să trăiască, boala nu-l poate răpune; doar, cel mult, o balenă, o furtună sau vreo altă forță oarbă, năpraznică, nimicitoare, de nestăpînit. între un sălbatic și un om civilizat există această remarcabilă deosebire: pe cînd omul civilizat are nevoie uneori de o convalescență de șase luni
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mai puțin important că Nicolae Tăutu a știut să evite acel pueril contrast de alb-negru, amintit, mai mult el nu Încearcă să ne reprezinte izbânzile de astăzi ale clasei muncitoare de la noi Într-o lumină idilică; dușmanul nu a fost răpus, lupta de clasă mai dăinuie. Iată-l pe chiaburul Misir uneltind Împotriva bucuriei sătenilor săi: «Suduie-n noapte pe negre poteci, brațele Îi cad mai slabe, mai reci, dar viclean pândește, ar goli În noapte dimineața caldă de miere și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
satul lui Sahia - n.n.) O evocare tot atât de izbutită a realizat Veronica Porumbacu În Mierla lui Ilie Pintilie iar Dan Deșliu a oferit În Lazăr de la Rusca o neuitată imagine a unui țăran muncitor crescut de partid, pe care l-au răpus mișelește dușmanii de clasă. Figura omului Înaintat al epocii noastre, al eroului muncii, a fost redată veridic de maestrul A. Toma În dinamicul poem intitulat Silvester Andrei salvează abatajul. O temă asemănătoare a dezvoltat Cicerone Theodorescu În Cum a semnat
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]