3,048 matches
-
erup în forță cu lavă furioasă rupând zăgazuri puse în timpurile grele. Ambiții s-au luptat ascunse sub turele într-o dispută falsă,mai mult orgolioasă. O liniște firească se lasă-n înfruntare... Voi Zei vremelnici, veniți din întâmplare să răscolească patimi,dorințe-n așteptare, răspundeți pentru lupte,sau v-ați distrat,cum pare ?! de Dorel Dănoiu Referință Bibliografică: Înfruntare / Dorel Dănoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1909, Anul VI, 23 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dorel Dănoiu
ÎNFRUNTARE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348603_a_349932]
-
nu avea vreme de finețuri melodice. Îmi căuta să mă adoarmă "Doina lui Lucaciu" cum n-am mai auzit-o cântată până la Toamna Someșană la Ulmeni, de către consăteanca mea, Andreia Botiș. Toate în acele clipe absolut unice mi s-au răscolit în suflet. O furtună a anilor s-a stârnit, venind de departe spre mine. Pârjolea totul. Eu plângeam. Ce bine mi-a prins plânsul acela! Plângea cu mine copilăria și viața mea. Lumea prezentă încremenise. Andreia... Plânge-o mierlă prin
ANDREIA BOTIŞ ŞI DOINA LUI LUCACIU de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348627_a_349956]
-
și să nu fie îngrijorați, că în curând în casa lor se vor auzi scâncetele pruncului. După câteva zile o apucară durerile facerii. Soțul sună la salvare și într-o jumătate de oră o ambulanță cu girofarul și sirena pornite răscoliră întregul cartier. Fu dusă la maternitate și intră sub directa supraveghere a medicilor și asistentelor. Era o seară de vară liniștită. La apus orizontul se înroși în ultimele raze ale soarelui ceea ce vestea pentru a doua zi o vreme frumoasă
XXIII. GEMENII DIN BUCUREŞTI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348681_a_350010]
-
O simte pornind spre comutator și aprinde lumina odată cu căderea scaunului în timp ce el prinde să se legene în corzi. Să fie mai convingător, dă ochii peste cap și scoate limba. Face parte din recuzită. Țipătul pe care îl scoate îi răscolește toată ființa. Îngrozită și terorizată îl privește fără să înțeleagă nimic. S-a ghemuit lângă perete și se scurg astfel câteva secunde nesfârșite. Pornește apoi într-o goană disperată pe scări: - Ghițăă, Ghiță al meu, s-a omorât. A murit
FUGIŢI, MORTUL! de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348726_a_350055]
-
Toate Articolele Autorului Există oameni care au diferite roluri și meniri în viața noastră. Unii dintre aceștia, au rolul de “învățători” pentru că ei vin să te învețe ceva. Aceștia apar când te aștepți mai puțin, iar simpla lor prezență te răscolește, te coboară sau te înalță, dar lecțiile învățate din întâlnirea cu ei sunt foarte puternice. Ei dispar la fel de repede din viața ta, precum au apărut, în momentul în care ți-ai învățat lecția. Alți oameni, apar cu rol de însoțitori
CINE SUNT VETERANII? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348742_a_350071]
-
în: Ediția nr. 1433 din 03 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Eu, profesorul Iosif Popa, actualmente defunct, am trăit și eu ca voi și nu am făcut excepție de la regula eminesciană „căci acelorași mijloace se supun câte există". M-au răscolit și pe mine întrebări fără răspuns și zbucium după puținul sâmbure de adevăr care a mai rămas printre oameni. După atâta filozofie, demagogie și secularizare m-am întrebat și eu că mulți alții „Ce este omul?" La asemenea subiect anevoios
CE ESTE OMUL ŞI TEORIA ASPIRAŢIEI CUANTICE SPRE NEMURIRE de IOSIF POPA în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349350_a_350679]
-
Iosif Popa, publicat în Ediția nr. 1433 din 03 decembrie 2014. Eu, profesorul Iosif Popa, actualmente defunct, am trăit și eu ca voi și nu am facut excepție de la regulă eminesciana „căci acelorași mijloace se supun câte există". M-au răscolit și pe mine întrebări fără răspuns și zbucium după puținul sâmbure de adevăr care a mai rămas printre oameni. După atâta filozofie, demagogie și secularizare m-am întrebat și eu ca mulți alții „Ce este omul?" La asemenea subiect anevoios
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349351_a_350680]
-
îi provoc să dea o replică mai bună, ... Citește mai mult Eu, profesorul Iosif Popa, actualmente defunct, am trăit și eu ca voi și nu am facut excepție de la regulă eminesciana „căci acelorași mijloace se supun câte există". M-au răscolit și pe mine întrebări fără răspuns și zbucium după puținul sâmbure de adevăr care a mai rămas printre oameni. După atâta filozofie, demagogie și secularizare m-am întrebat și eu ca mulți alții „Ce este omul?"La asemenea subiect anevoios
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349351_a_350680]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > PE UN DRUM Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1319 din 11 august 2014 Toate Articolele Autorului Pe un drum de țară, colbul iar tresare, Răscolit de roată și umbre de cai, N-a plouat de-o lună, soarele-l usucă, Stopii mari de ploaie sunt legați în rai. Ulița-i pustie, case ard în soare Și's topite parcă de lungi așteptări, Doar bătrâni sărmani
PE UN DRUM de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349380_a_350709]
-
răspunse broscuța, ca trezită din vis. Vraciul Merlin. El m-a preschimbat în broască. El, afurisitul de vraci. — De ce? — De ce? Fiindcă nu i-am făcut voia. Zilnic îmi ieșea înainte pe cărarea spre râu. Se ascundea ba într-o răchită răscolită de vânt, ba într-un copac scorburos, ba într-un vrej de iederă sălbatică. Îmi sărea înainte și se tânguia: „Frumoaso, n-ai vrea să-mi fii mireasă?” „Nu, răspundeam eu. Piei din fața mea. Cu unul ca tine să mă
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
Numai poemul rămâne. ” (Elisabeta Iosif - „Numai poemul rămâne”) În poezia LILIANEI PETCU, stările de spirit se modifică la adierea toamnei, copacul devine când semn, când simbol: „Cad frunze galbene pe trupul meu / îmi toarnă-n suflet picături de toamnă / mă răscolesc c-un foșnet arămiu și greu / făcându-mă copacul plin de taină, / îmi ruginește vorba în rostiri / ce stau în aer suspendate parcă / în vânt îmi răvășește gândul plin, / de toamne ce au mai trecut odată” (Liliana Petcu - „Copacul”) Timpul
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349750_a_351079]
-
satisfacă cel puțin pe mine, dar am avut explicația dată chiar de cel ce formulase întrebarea: „Sufletul îndrăgostit de Hristos este pururi fericit și senin, orice i s-ar întâmpla, oricâte osteneli și jertfe l-ar costa dumnezeiasca lui dragoste”. Răscolind și alte pagini referitoare la acest subiect amplu și cu o adâncime de necuprins, am înțeles că noi, oamenii, purtăm în sufletul nostru o dorință imensă de iubire și asta pentru că, încă de la naștere, primim, în dar, IUBIRE... Pătrunzând mai
POVESTE DE DRAGOSTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349751_a_351080]
-
Trianon pe jos. Străbatem liniștitul orășel Versailles. Biserica, primăria, școala, biblioteca publică, magazin filatelic, o florărie superbă, poliția ... Începutul imensului domeniu al Mariei-Antoneta. Undeva, sus, se zărește Micul Trianon. Norii se destramă și soarele ne mângâie cu razele sale aurii. Răscolesc primele frunze ruginii și gândul îmi zboară la Chițocul de odinioară. La biserica singuratecă de la marginea pădurii seculare, cu un tablou și policandru asemănătoare cu cele văzute cu numai o oră în urmă ! Și de aceeași vârstă !?! Chițocul era în
FOST-AM LA PARIS! 5 ZILE ŞI 4 JUMĂTĂŢI DE NOAPTE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349626_a_350955]
-
prea arăta a exemplu de bunătate și credință. - Haide, hotărăște-te odată! Vii cu mine sau nu? - Nu, eu îmi vreau aripioarele înapoi! Așa cum apăruse, omul negru dispăru, ca și când nici n-ar fi fost. Vântul începu să bată mai tare, răscolind zăpada și făcându-l pe bietul îngeraș să simtă că îi îngheață suflețelul în el. Burtica îl durea de foame și picioarele înghețate abia i se mai mișcau. Începuse să spună în gând toate rugăciunile pe care le știa, rugându
POVESTEA UNUI ÎNGERAŞ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349838_a_351167]
-
s-a trezit în ea monstrul invidiei și al geloziei. Ea trebuia să se mulțumească cu ce găsea și ce putea la rândul său să ofere acelui ales. Încă nu a întâlnit persoana despre care putea spune că i-a răscolit sentimente de iubire, să-i dispară pofta de mâncare și să-i pună inima pe jar, să o facă să se perpelească și să nu o lase să se odihnească noapte în patul său de țară. Acum îi era somn
VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349806_a_351135]
-
în urmă cei șase-șapte ani de când sunteți împreună? - Cu Ramona este altceva. - Ce este, Viorel? Ea este viața și viitorul tău alături de o femeie care te iubește. - Tu nu mă iubești? - Nu știu ce simt pentru tine. Trebuie să recunosc că mă răscolești când te întâlnesc și noaptea îmi dai fiori. Te visez numai făcând dragoste și mă trezesc udă toată. Dar acest lucru poate să dispară la fel de ușor cum a apărut. De ce să ne complicăm viața? Îmi place de Mircea, să știi
VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349806_a_351135]
-
și înflăcărat sărut ce-l poate primi un bărbat de la o femeie tânără și „apetisantă” ca mine, nu ca studenta moșului tău. - Așa ceva nu se refuză. Mircea se lăsa sedus de sărutul vulcanic al tinerei sale partenere, sărut ce-i răscolea întreaga ființă. Cu mâinile sale dibace, începu să-i descheie bluză și să o ajute să se elibereze de aceasta, urmând același traseu și fusta. Rămasă în chilot și sutien, Săndica își freca pulpele de pantalonii lui și cu mâna
VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349806_a_351135]
-
trezit visele, câți ochi fierbinți ți -au iubit in ferestre diminețile. M-aș culca în gândul tău căptușit cu îngeri fericiți așteptând îngenunchiați iubire, ți-aș închide toți nasturii durerii unul câte unul... Am rămâne îmbrățișați peste lume fără să răscolim ... Citește mai mult Te-aș săruta din tot sufletul rămasla fiecare trecere de pietoni a viețiiși rădăcinile toamneiar naște crizanteme.Ți-aș lua zâmbetulși-aș dezgoli cu elumărul nefericit al duminicilorîn care ai plâns pe terasele sufletuluicu cerul curs în plete
ELENA LAURA BUMBAC [Corola-blog/BlogPost/349947_a_351276]
-
păsări ți-au trezit visele,câți ochi fierbințiți -au iubit in ferestre diminețile.M-aș culcaîn gândul tău căptușit cu îngeri fericiți așteptând îngenunchiați iubire,ți-aș închide toți nasturii durerii unul câte unul...Am rămâne îmbrățișați peste lumefără să răscolim ...
ELENA LAURA BUMBAC [Corola-blog/BlogPost/349947_a_351276]
-
trezit visele, câți ochi fierbinți ți -au iubit în ferestre diminețile. M-aș culcă în gândul tău căptușit cu îngeri fericiți așteptând îngenunchiați iubire, ți-aș închide toți nasturii durerii unul câte unul... Am rămâne îmbrățișați peste lume fără să răscolim pescărușii sau să ne întindem liniștea prelung printre stele fără să ne amintim dacă măcar ne-am promis cândva fericire. Referință Bibliografica: Ne-am promis fericire? / Elenă Lăură Bumbac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1410, Anul IV, 10 noiembrie
NE-AM PROMIS FERICIRE? de ELENA LAURA BUMBAC în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349946_a_351275]
-
tu, Țărână, rostogolește-te, te rog... Rostogolește-te... ............................................. Într-o zi îmi voi lua zborul în pumni și-l voi zdrobi, uitând să-i întorc aripile. Voi asculta la braț cu tăcerea chinurile ultimelor zbateri ale sămânței de zbor. Voi răscoli apoi jarul, aprinzând focul tainelor nedescoperite. De va fi zbor, va ști să-și reîntoarcă viața spre lumină altfel... înseamnă că am visat doar ambalajul prețios al unui zbor fără aer, fără alb surprins clandestin în curcubeul miez al punctului
ÎNTR-O ZI... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344475_a_345804]
-
-MI LACRIMI ! Dați-mi lacrimi să pot plânge sufletul meu mort de milenii... Dați-mi lacrimi ! să pot spăla păcatele omenirii și-ale pământului... ce ne-ndură... Dați-mi lacrimi să mă pot aduna din ele în cristale de mir, răscolind deșerturi începute și sfârșite în inima unui Crist ! VĂD, DOAMNE... Acum, văd, Doamne, văd prin negura luminii liliecii cu aripi lipiciose, ce vor să se agațe de mine, cum s-a agățat patima durerii nebune... Văd, Doamne cum arzi aripi
DIN VOLUMUL 101 POEME de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344503_a_345832]
-
Ediția nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului La început pământul era plat, arăta ca o farfurie și suspina de plictiseală si din suspin ușor-ușor, bob cu bob s-au făcut lacurile. Și un tremur mai adânc a răscolit adâncurile și a încolțit o movilă. Apa i-a sărutat picioarele și atunci movilița fudulă s-a umflat și umflat până a ajuns un deal în toată regula. Plictiseala s-a instalat iar regină peste întinderi dar un vânt de
POVESTEA ÎNĂLŢIMILOR de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344537_a_345866]
-
inimile lor și-au amintit cuvintele marelui Nicolae Steinhardt care spun că: ,, Dăruind vei dobândi”, poate că chiar își doresc să ajute un copil la început de drum sau, poate că, spiritul lui Moș Nicolae ce se apropie, le-au răscolit inimile și i-au îndemnat să fie, pentru o seară, asemeni spiridușilor care aduc daruri. Nu mai contează motivul pentru care au fost prezenți în număr așa mare la un astfel de eveniment, important rămâne gestul lor prețios, pe care
ORGANIZAŢIA MUNICIPALĂ DE FEMEI A PSD BRĂILA, INIŢIATOAREA ACŢIUNII ,,O CARTE PENTRU FIECARE” de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344512_a_345841]
-
ani, care continuase să compună fără să mai cunoască natura vocii umane, era proaspătă în memoria tuturor. Închipuirile lui despre sunete, despre susurul apelor și ciripitul păsărilor, despre foșnetul frunzelor și farmecul nopților de vară, întreceau însăși natura. Sonatele lui răscoleau ființa umană în ce are ea mai pur și mai curat... Se cântă Simfonia pastorală... Micheru le atrase atenția asupra celei de a doua părți unde orchestra imita sunetul privighetorii, apoi cucul și pitpalacul; totul aici era urzit din cântecul
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]