927 matches
-
îl condamnă la săvârșirea paricidului și incestului. După ce a părut că poate controla evenimentele prezente cu ajutorul informațiilor acumulate, el se vede silit în cele din urmă să fugă din sanctuarul unde s-a refugiat vremelnic și să se îndrepte spre răspântia fatală unde îl întâlnește pe bătrânul sortit să-i fie victimă. Cel mai adesea, sfârșitul tragic al eroilor poate fi amânat, însă nu și abolit. Chiar dacă intriga nu e schimbată, accentele pot fi puse diferit față de operele luate ca model
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ciudate prin nuanțele, accentele, asemănările care se repetă istoric și metafizic, într-o filozofie agreată la rând de antici, renascentiști, clasici și moderni. Oare gândurile trăiesc, mor, reînvie, se transmit miraculos și se regăsesc din veac în veac sau la răspântia lor? De ce prin ochii și mintea lui Montaigne? Iașul ca Bibliopolis și nu numai, văzut și prin alții (ochii mei or suferi de miopie și neuronii de prea mult subiectivism) își va păstra proporțiile reale, oamenii, cultura, natura, palatele, monumentele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
fir într-o mână și în cealaltă cu un sfeșnic", ieșim din întunericul căutat la strălucirea de afară. Labirintul e același, de la fluvii subpământene la contradicțiile cu mișcări de defileuri chemătoare. Paradoxal, ne place să rămânem oameni ai labirintului, la răspântia dintre obscur, lumină și utopie, în deliciul legăturii realului cu povestea onirică a zidurilor din istorie. CINE A FOST GH. ASACHI? Ștefan cel Mare, Al. I. Cuza, Alecsandri, Eminescu, Creangă, Gh. Asachi sunt numele ilustre poate cele mai des întâlnite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
crucea, toiagul din ceară bună (de albine), lucrurile de dat de pomană peste sicriu, douăsprezece punți (prosoape în dungi) peste care trebuie să treacă mortul, în drum spre cimitir. Banii adunați pe icoana de pe pieptul mortului se dau copiilor, la răspântii de ulițe, peste pod și la urmă cei rămași, în groapă (pentru a plăti vămile). De fiecare înmormântare nu lipsește "ciurul" (coșul mare) în care se așează pomul încărcat cu șnururi cu stafide mere sau lămâi, smochine, colăcei (covrigi), hulubi
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
zăboviră. Fiecare luă ce-i fu la Îndemână, și porniră șiruri, șiruri, cu ghioage, cu coase și securi, cu tot ce putea fi folosit ca armă, spre fortăreața de pe Stouff. Vestea se răspândi cu iuțeala fulgerului, astfel că la fiecare răspântie se adăugară alți localnici. Pâraiele se tran sformară În râuri și râurile În șuvoaie de oameni Înarmați și gata de luptă, care vedeau sosită În sfârșit ziua răfuielii cu hainul Adalbrecht. Sosirea neașteptată a stăpânului din Staufen dejucase planurile lui
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și o să ne mulțumească, fiindcă l-am scăpat de duș manul său, Bertold! XVIII Între timp ajunse și Conrad cu Însoțitorii săi la cetatea de pe Stouff. Armata lui se Împuținase, căci mulți rămăseseră pe câmpul din Molsheim. Dar de la toate răspântiile veneau locuitorii satelor Învecinate, ca să se răzbune pe ucigașii lui Bertold. Vestea că În sfârșit cruzimile lui Eglord și ale lui Adalbrecht vor Înceta se răspândise În văile din jur și toți voiau să dea o mână de ajutor. În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
verigă, în sfatul popular din Mărașu, de hunta roșie, o echipă de ciomăgari și bețivi trimiși în baltă să ne bage ca pe vite în colhoz, îmi spuneam: am de partea mea și a timpului, poezia. Mi se arată în răspântiile vieții, himeră îmbrăcată într-o giulgie auree, cu un colac de salvare drept colier pe după grumaz. Împilare dulce fără de care viața mea nu ar avea rost. A fost, este și va fi cât timp voi respira, malul, tărâmul, pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
tare mult. Cu atât mai importante aceste ultime întâlniri, cu cât pe acea vreme nu începusem să scriu, nu întrevedeam acest traseu ulterior, iar acumulările din acei ani mi-au prins bine, ca om în primul rând, și au conturat răspântiile viitoare și înălțimea de gând și întrupare scriitoricească spre care ar fi trebuit să năzuiesc. Pe parcurs, relațiile, fie ele și accidentale, mi-au scos înainte nume a căror activitate am recunoscut-o și m-am străduit să o cultiv
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
acuzau revista de lipsa unui program: „Program? Revista Hiena rezumă spiritul unei generații. Cei care sau întors din război, generația sacrificată, nu au program, căci ar trebui să mai creadă într-una din mincinoasele miragii ale idealurilor. Stăm la o răspântie; pe nici unul din drumurile ce se desfășoară în fața noastră noi nu putem păși cu acea pasionată încredere; singură creatoare, căci pe rând am încercat amarul dezamăgirilor. Am crezut în revoluție și am văzut atâți madgeari transformând ideea purificării prin distrugere
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
entuziasmat de descoperirea cine știe cărei „influențe religioase”, i-ar fi răspuns că „problema metodologică e următoarea: avem dreptul să considerăm similitudinea între două grupuri de imagini o dovadă sigură de împrumut?”1. 3. Întâlniri care devin răspântiitc "3. Întâlniri care devin răspântii" Eliade și Wikander se întâlnesc în 1948, cu ocazia Congresului Internațional de Orientalistică organizat la Paris. Dacă în iarna anului 1944 Eliade s-ar fi putut afla la București, e destul de probabil ca această întâlnire să fi avut loc atunci
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
acele puncte cardinale ale nașterii, nunții și morții! Drăghicescu, În extrem de originala și radicala sa carte Din psihologia poporului român, explică mulțimea ctitoriilor bisericești ale domnilor și boierilor În istorie, ca și multitudinea icoanelor aflate pe pereții caselor și la răspântii prin credința românilor În viața de apoi, singura lor mângâiere pentru viața ticăloasă, dură, pe care au trebuit s-o ducă În timp și În secole. Dar... credința doar Într-o „altă viață” nu echivalează cu o absolută devaluare a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Guadalajara. Vom merge de-a lungul coastei aproape o oră, admirând prin geamul autocarului întinderea verzuie a oceanului, împestrițată de fâșii violete, pierzându-se la orizont. O priveliște mirifică. Din loc în loc, stațiuni, hoteluri, pensiuni cu aspect mediteranean. La o răspântie de străzi remarc un indicator cu inscripția Estoril - localitate renumită pentru circuitul său de Formula 1, care găzduiește și etape ale Cupei Mondiale la motociclism viteză. Undeva în zonă este și Sintra - o altă localitate faimoasă pentru palatele sale de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
frământările politice, fără însă a fi străin de marile probleme ale poporului nostru. Am crezut că pot mai bine contribui la soluționarea lor ca simplu cărturar, fără a intra în tumult. Astăzi însă susțin toți că am ajuns la o răspântie a destinelor țării, când toți oamenii cu conștiința unei răspunderi au datoria să iasă din rezerva pe care și-au impus-o. Mai mult: se pare că e nevoie îndeosebi de contribuția intelectualilor, într-o epocă de coborâre a intelectualității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
face legătura verticală între lumi, motiv pentru care trecerea este protejată în creștinătate de troițe: „Într-o sară, l-apucat noaptea într-o pădure pă copil. L-a apucat noaptea acolo într-o pădure. Acolo un lac mare, la o răspântie de drumuri, știți cum sînt răsucite drumurile. Acolo un lac - cum să zâce o gârlă mare - el ce să facă? A auzât acolo ceva vorbind urât în gârla aia, în lacu ăla”. Reluarea lexemelor concentrează discursul și atenția ascultătorului pentru
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
În basme, șarpele își păstrează funcția inițiatoare, rolul psihopomp și tiparul înghițirii fiind însumate acesteia: „Ș-a zburat cu el șî l-a dus peste nouă mări, peste nouă țări, peste nouă ape curgătoare. Șî l-a lăsat în niște răspîntii” (VoiaDâmbovița). Răscrucea reprezintă punctul nodal la nivel ontologic, aici se pun în balanță abilitățile eroice, provocate de hierofanii. Revenirea din sacru provoacă o evaluare a reușitei în spațiul răspântiei, aici fiara teriomorfă infirmă faptul că zâna adusă de fecior ar
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
țări, peste nouă ape curgătoare. Șî l-a lăsat în niște răspîntii” (VoiaDâmbovița). Răscrucea reprezintă punctul nodal la nivel ontologic, aici se pun în balanță abilitățile eroice, provocate de hierofanii. Revenirea din sacru provoacă o evaluare a reușitei în spațiul răspântiei, aici fiara teriomorfă infirmă faptul că zâna adusă de fecior ar fi ursita lui și îl trimite, printr-o înghițire simbolică, înapoi în sacru: „Șî l-a luat în dinț’ șî l-a azvârlit în nouri verz’ și când a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
după trotuare în cele mai multe cazuri de proprietari, în lipsa servitorilor, era aruncată în mijlocul străzii, unde forma un munte așa de înalt, încât trecătorii nu se vedeau de pe un trotuar pe altul și nu puteai trece decât prin tran șeele tăiate la răspântii. Zăpada nu se ridica de municipalitate deși plăteam impozitele, și amenzile erau organizate astfel încât să reprezinte un venit fix. În deșert demonstrai că dintr-un început ai curățat regulat, erai silit să plătești; comisarul mărturisea că po liția germană cerea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
bărbații agitau pălăriile, femeile - batistele. Regina, palidă și apoi roșie de emoție, se săltă în picioare, lacrimile îi curgeau șir pe obraz, surâdea și saluta cu mâinile, cu capul. Cortegiul porni, regele o trase binișor pe perna trăsurii, dar la răspântii, când mulțimea în delir oprea caii, ea se ridica din nou și lumea se aprindea și mai mult. „Regina, regina noastră.“ Poporul uitase toate cele greșite și nu-și reamintea decât bunătatea, dărnicia și devotamentul ei din război. Toți erau
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de animație și, pe deasupra, cosmopolit. Tineri de pe toate continentele, albi, negri, galbeni, înveșmântați în costumații specifice, glăsuind în toate soiurile de idiomuri, cutreierau buimăcita noastră capitală, piețele, parcurile și stadioanele, unde cântau și dansau până noaptea târziu. La mai fiecare răspântie fuseseră înălțate estrade drapate în alb și albastru, culorile tinereții, pe ele producându-se echipe de teatru, an sam bluri folclorice etc. etc., o imensă chermeză propa gandistică desfășurată sub semnul luptei pentru pace și al prieteniei între popoare. Am
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
grup destul de mare, fetele luaseră flori din Piața Filantropiei, iar mie mi-a revenit onoarea să citesc o poezie scrisă anume pentru eveniment. Trudisem la ea mai multe nopți, după ce mă documentasem asupra tinereții eroului meu din romanul autobiografic La răspântie de veacuri, în două volume. Eram frânt de emoție, mai ales că, la sfârșitul lecturii, am primit sărutul pe frunte al bătrânului scriitor și cleric care semăna leit cu Lev Tolstoi. Nu-mi mai amintesc dacă în grupul acela a
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
te mai miște. Eram surd, un scriitor ideal. Nu doar chiriașul ideal. Pentru că lumea noastră îți refuză dreptul de a fi surd. Imun la semnalele lumii exterioare. Trăiam doar în trecut, cu Țeavă, Gogu, pe strada unde copilărisem. Într-o răspântie. Jucam iarăși fotbal pe stradă. Apoi mergeam s-o futem pe Monica, în grădină la Gagiu. Adică cum s-o futem, la lipsa noastră de utilaj de atunci? Ziceam doar. O duceam între ruinele unei case vechi, o trânteam pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
semn al unei excelente com po ziții fiziologice, al unei excelente filozofii de viață [...]. Filozofie sau semn de civilizație Într-o măsură Încă și mai originală și mai cu semnificație pentru acest colț al nostru de Europă sud-estică, pentru această răspântie de Întâlniri a tuturor popoa relor, getice, grecești, romane, celte, germanice, slave și turanice, atâtea seminții cu tradiții și rostuieli proprii În această esențială și plăcută Îndeletnicire a vieții, cea dată pe seama gurii și a pântecului. La care se adaugă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lac, Esmeralda, spre deosebire de lacurile din Argentinai, avea ape minunate, liniștite, transformînd baia Într-o Îndeletnicire foarte plăcută și mult mai ademenitoare. Sus, pe cordilieră, În locul numit Casa Pangue, priveliștea cuprinde o superbă panoramă a Întregului Chile. Era un fel de răspîntie; sau, cel puțin, așa mi se părea mie atunci. Priveam spre viitor, spre ce se Întindea dincolo de fîșia Îngustă Închipuită de Chile, iar În minte Îmi sunau versurile poemului lui Otero Silva. OBJETOS CURIOSOS Lucuri curioase Din toți porii bazinului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ivesc pe jumătate Animalele fricoase, ce privesc în gol... departe. Muncitorul pleacă vesel cu uneltele spre holdă Aruncând privirea-n treacăt către azuria boltă Un copil în cămășuță, duce vaca la pășune, Altul merge, cu ghiozdanul să primească-nțelepciune. La răspântia din vale, gârbovit de zile grele, Un bătrân și-oprește pasul, sprijinit între proptele. Nepoțelul, ce spre școală, se grăbește de-astă dată Îl salută..., iar bunicul: „bună dimineață, tată!”. 22 mai 1941 Ia seama Văd suflete muncite de flacăra
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cu oamenii au fost cuminți, cu toate că adesea neîngăduite. De acum încolo însă, vreau să mă las de această cumințenie ca de o haină prea strâmtă și uzată. De acum încolo, în relațiile mele cu oamenii vreau nebunia ori nimic! La răspântie Am umblat jumate de drum. și am ostenit. Să poposim, Suflete, și să chibzuim: Amândoi am umblat jumate de drum și tare am fost cuminți! Pe nime n-am supărat, nimic străin n-am luat, Câte-am avut, toate le-
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]