113,996 matches
-
dar și numele - pentru a-și voala identitatea față cu noile generații, printre care cei de vârsta sa se simt străini: ne găsim oameni de altădată, / străini printre cei de azi, umbre în ceață. Totuși, autorul continuă să caute un răspuns la grava întrebare: ce îmbătrânește în noi?, rostită încă din primul vers. Cea mai mare parte din ființa noastră pare să se comporte mulțumitor: sânge, inimă, afectivitate, intelect, capacitatea de a intra în rezonanță cu lumea. Ce îmbătrânește în noi
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
îi întind mîna, e așa de fericit, știu că se va gîndi toată ziua la mine". Sintagme relevante: ,senzualitatea pămîntului", ,zonele erogene ale Europei", ,libertatea fără chiloți". în cheie cochet-dubitativă, poeta pune o întrebare unei amice spre a primi un răspuns ce-i merge la inimă: ,- Chiar crezi că frumusețea e indispensabilă la un bărbat? Pe mine nu m-a interesat niciodată. - Sigur că nu. Dar cînd mai e și frumos îți vine să-i iei frumusețea și să ți-o
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
lumina zilei direcția pe care puterea ,emanată" înțelegea să se situeze: transformându-se în partid politic, deși era în același timp atât adunare deliberativă, legislativă, cât și putere executivă. Or, asta însemna ,pluralism în cadrul frontului", ,democrație originală", adică perestroika. Ca răspuns la manifestația de protest organizată de partidele istorice renăscute, puterea emanată în loc să cultive dialogul, a adus în grabă hoarde primitive care au răcnit pe străzile unei capitale europene în 29 ianuarie ,noi muncim, nu gândim", ,noi nu ne vindem țara
Trecut-au cincisprezece ani by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11574_a_12899]
-
organizate cu prilejul unor sărbători, al Anului Nou, de pildă, departe de a avea gratuitatea unui joc literar, reprezintă și ele o formă de inventariere a materialului de propagandă produs după metoda realismului socialist și de smulgere a unor angajamente. Răspunsurile scriitorilor nu sunt, de altfel, aproape niciodată vesele și fanteziste. Seamănă mai curând cu rapoartele de activitate și planurile de producție (model obligatoriu pentru stilistica discursului public în epocă). Invitați să participe la o mondenitate rezervată cândva vedetelor, scriitorii descoperă
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11544_a_12869]
-
autorităților comuniste. Scriitorii răzvrătiți sau inaderenți structural la noul mod de viață se află în această perioadă în închisori și sunt supuși unor anchete de cu totul alt fel, care se soldează cu unghii smulse și fețe pline de sânge. Răspunsurile răsfățaților regimului la anchetele revistelor literare provoacă, recitite azi, mai mult decât compătimire, dezgust. Unele dintre ele se remarcă totuși printr-un umor involuntar, care ne poate face să ne amuzăm. Mihail Bulgakov satirizează, în Maestrul și Margareta, atribuirea unor
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11544_a_12869]
-
mercantil al zilelor noastre, dus la perfecțiune - indiferent în ce domeniu și-ar face apariția hâdă - face rar greșeala de a promova în neștire lucruri pe care "spiritul veacului" nu e dispus să le accepte. Mai curând cred că este răspunsul latin la o anume sensibilitate, ce tinde să fie redescoperită și, în unele cazuri, reinventată. Pasiune mai rafinată, voluptate mai luminoasă și filtrul neîndoielnic al gândului - muzica urmașilor Romei se impune cu maiestuozitate sufletului nostru "bucuros de moarte". Că locul
Curentul "latino" by Mircea Gerboveț () [Corola-journal/Journalistic/11611_a_12936]
-
cele douăzeci și patru (cam cîte anii lui Sebastian cînd le-a scris), un om care se amăgește că n-a ratat, fiindcă a luat orice drum care i s-a deschis drept al lui. Pentru că s-a ferit de explicații, de răspunsuri pe care și le dau oameni cu gustul importanței. Ce fac ei are o morală, o sclifoseală de inși ocupați și selectivi. Ce face el, în schimb, e o aventură, un fel de-a scuti pentru sine o libertate mare
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]
-
distanță, un clivaj între mască și persoană, la alții masca și persoana s-au contopit. Se crede că prin cuvinte oamenii pot exprima mai mult decît prin gesturile lor sau prin mișcările corpului.Nu-i adevărat! Acord o mare atenție răspunsului la întrebarea " ce-mi poate spune corpul?" Descifrarea acestui limbaj și fixarea lui pe pelicula fotografică - mi se pare de maximă importanță. Metamorfozele limbajului corporal sunt flagrante mai ales în imaginile din albumul Urmele Puterii. La sfîrșitul seriei de portrete
Cu Herlinde Koelbl despre Forța privirii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11616_a_12941]
-
-uri le-am cerut subiecților să povestească ceva despre ei, despre semnificația spațiului în care se află, cum dorm, ce visează, dacă cele trăite peste zi îi urmăresc în somn și uneori despre relația lor cu moartea. în aceste scurte răspunsuri, esențiale de fapt, se regăsește și o mică poveste de viață...Îmi plac "story"-urile compacte. Cînd fotografiez chipurile oamenilor, mă feresc să mă opresc la suprafață. Vreau să scot în evidență și stratificările realului. Cred că atunci cînd albumul
Cu Herlinde Koelbl despre Forța privirii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11616_a_12941]
-
libertate a gestului, cîtă jubilație a privirii și cîtă grijă pentru forma de exprimare există în aceste desene și dacă nu cumva ele sînt doar consecința unei predispoziții pioase și a unei simple capacități de a admira. Oricare ar fi răspunsul, datele problemei nu se schimbă prea mult. Pentru că valoarea și autenticitatea desenelor lui Olian nu stau în noutatea limbajului, în rediscutarea expresivității sale ori în inovații de natură tehnică, ci tocmai în această participare necondiționată a autorului la viața intimă
Desenul și memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11638_a_12963]
-
satisfăcut să nu afle nimic mai mult. Iar când un comesean palavragiu, bătându-l inoportun pe umăr, i-ar zice "păi să-ți spun eu cum s-au întâmplat lucrurile, ai să afli lucruri grozave, stai să vezi", ar primi răspunsul scurt: "Nu țin să aflu nimic". Ba încă ar apăsa pe cuvântul din urmă, rostindu-l de mai multe ori. Pentru că luând cunoștință, un farmec s-ar stinge. - Dar ce farmec ar pieri când ne-am dumiri asupra împrejurărilor reale
Secretul secretului rămâne secret by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11644_a_12969]
-
calculatorul și literatura, filozofia și știința, identitatea și alteritatea. Întrebările pe care și le pune Solomon Marcus sînt întrebările vremii noastre și, de aceea, cartea sa se citește cu pasiune și entuziasm. Nu știu - și nici nu contează - dacă toate răspunsurile oferite de autor sînt definitive. Importante rămîn întrebările. Nu este în intenția lui Solomon Marcus să dea sentințe care să devină indiscutabile. Dimpotrivă, prin chiar spiritul său, cartea invită la dialog și la lărgirea continuă a cadrului discuției, în sensul
Matematică și literatură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11645_a_12970]
-
O înghițitură de rachiu din gâtul sticlei, apoi brusc amenințător: "De ce te numești Carl J. ca un american? E complet absurd, lipsit de gust. La ce-ți folosește acest 'Ji', 'Ji'-ul ăsta stupid cu cârligul lui?" Nu aștepta nici un răspuns, stătea cu privirea ațintită în față. Apoi: "De ce nu vorbești nimic? Vorbește o dată! De ce mai călătorim în doi?" Ajunși la Avignon, am tras la vechiul Hôtel de l'Europe. Acum Keyserling era bine dispus. Bău pe stomacul gol două pahare
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
de colaborare. Dar fiindcă lumea s-a mai schimbat de la Faust încoace, mesagerul nu mai vrea cu tot dinadinsul sufletul omului. El nu dorește de la noi un da entuziast, ci doar atât: să nu-i spunem nu, să dăm un răspuns evaziv, convenabil ambelor părți. Dar nici așa nu-i bine pentru românul mereu cârcotaș. Deoarece profesorul o scaldă, parcă ar vrea și totuși n-ar vrea, mesagerul, scârbit, se retrage. Ei nu oferă de două ori aceeași oportunitate. O povestire
Timpuri noi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11651_a_12976]
-
încît par a fi voci adăugate, la ani distanță, imaginilor dintr-un film mut. De altfel, spune Alexandru Vlad în interviul care completează cartea, e unul din motivele pentru care trebuie să scrie: pentru a le oferi posibilitatea să existe răspunsurilor nedate la timp. O etapă frumoasă de viață, trăită "bine", este, ea însăși, ca o proză. Nu trebuie s-o dublezi. Însă viața față de care n-ai reacționat prompt, căreia simți că-i mai poți da oarece relief, ca s-
Arta fugii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11647_a_12972]
-
o bază documentară în bibliotecile publice și în cele personale. Tirajul primului volum e de 750 de exemplare. Prețul de vânzare a cărții, împreună cu un CD, e de două milioane de lei. De ce nu era suficientă transcrierea operei în edițiile existente? Răspunsul e simplu: manuscrisele reflectă imaginea muncii intelectuale a poetului. O spusese răspicat și Constantin Noica în pledoariile sale: manuscrisele eminesciene redau exact diagrama gândirii și a creației unui mare scriitor național. Volumul postum al filosofului, Introducere la miracolul eminescian (Ed.
Manuscrisele eminesciene în facsimil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11675_a_13000]
-
drepte cauze), domiciliu obligatoriu în Bărăgan și, în sfîrșit, la Cluj. Doamna Lidia Bote i-a însoțit, cu infinit devotament și iubire, suferințele publice, politice și chiar literare. Am putea oare să-i cunoaștem originile familiale? Altă întrebare fără sigur răspuns. El se considera Albanez - probabil Aromân din Albania, dar numele său are rezonanțe grecești. Provenea dintr-o familie bine situată material, instalată în Iași, dar moștenise probabil din Balcanii ancestrali vitalitatea și mîndria, rezistența dură la încercări fizice grele, dar
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
el, în adevăr, recunoscut, de oamenii de cultură occidentali drept unul dintre ei, unul "de-al lor"? Citindu-i atent - în perspectiva Europei occidentale - volumele sale despre Europa culturii, despre Occident, despre "confrați" întru cultură din diverse țări occidentale - un răspuns fără ezitare nu s-ar putea da. Este adevărat că Adrian Marino avea "altă optică" spre Europa, un ochean întors, în comparație cu cultura țării noastre: ca "român și european" el era invitat să țină conferințe în universități străine (în Portugalia, în
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
Cristian Teodorescu Mi s-a spus de multe ori că articolele mele de atitudine conțin abateri de la "corectitudinea politică". Am mai primit și telefoane supărate de la persoane care m-au amenințat că mă dau în judecată. Dacă pun la socoteală răspunsurile din presă și cele care-mi vin prin poșta electronică nu prea stau bine cu acest tip de corectitudine. Asta din punctul de vedere al celor care nu găsesc alte contraargumente la ceea ce scriu eu. Sau al celor pe care
Băsescu știe? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11734_a_13059]
-
face bine prozei lui Dumitru Ungureanu. Finalul "contaminează" însă proza. "De ce totuși în seara aceea m-am certat totuși cu soția?" se întreabă naratorul incurabil, tele-martor și nu protagonist, de data aceasta, martor frustrat al jocului erotic performat de celălalt. Răspunsul se află în celelalte proze. A doua povestire notabilă este Muncă veche, oameni vechi, o pastișă bucolică și paideică după Sadoveanu. Eliberat de tema sa preferată și concentrat exclusiv asupra texturii stilistice a manierei, seriozitatea lui Dumitru Ungureanu izbutește în
Cum se dezbracă o femeie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11716_a_13041]
-
la conversia spirituală a travaliului fiziologic și la transpunerea geamătului de voluptate pe notele unui portativ celest, conceput anume pentru glasuri angelice, cum ar fi putut artiștii să rămînă reci și nesimțitori în fața misterului împreunării sau măcar în fața promisiunii acestuia. Răspunsul este foarte simplu: n-ar fi putut! Mai pe șest, mai pe față, ei au trudit din greu, de-a lungul timpului, să pătrundă în tainele nudului, în semnificația atitudinilor, în limbajul gesturilor și în chemarea surdă a privirilor (pentru că
Artistul și amorul(mic eseu asupra fantasmei erotice) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11731_a_13056]
-
și înțeleptul Martin, să examinăm cu obiectivitate această problemă: Încotro mergem? * O revistă străină, făcând o anchetă în sensul problemei ce ne-o propunem, căută să lămurească înțelesul cuvântului "civilizație" și ceru unor băieți de 15 ani să-i dea răspunsul. Un răspuns fu: "Civilizația e cultivarea nenaturalului". Iar altul: "Umanitatea încercând să progreseze". Într-adevăr, umanitatea n-a fost niciodată mulțumită cu starea ei și a căutat necontenit să progreseze. De la mersul pe jos a trecut la cel călare, apoi
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
Martin, să examinăm cu obiectivitate această problemă: Încotro mergem? * O revistă străină, făcând o anchetă în sensul problemei ce ne-o propunem, căută să lămurească înțelesul cuvântului "civilizație" și ceru unor băieți de 15 ani să-i dea răspunsul. Un răspuns fu: "Civilizația e cultivarea nenaturalului". Iar altul: "Umanitatea încercând să progreseze". Într-adevăr, umanitatea n-a fost niciodată mulțumită cu starea ei și a căutat necontenit să progreseze. De la mersul pe jos a trecut la cel călare, apoi la trăsură
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
dacă am ajuns să vedem ideea antirăzboinică îmbrățișată nu numai de câțiva indivizi izolați, ci chiar de state, înseamnă că timpul când punerea în practică a acestei idei nu va mai necesita tratate iscălite nu e departe. Încotro mergem? Și răspunsul la această întrebare stă în mâinile unei mulțimi, care în majoritatea ei nu-și dă seama de felul cum ar putea fi pacea asigurată. Teoria democrației, care după căderea aristocrației și a despotismului trebuia să apară nu numai ca o
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
mai indiscretă întrebare care i-a fost pusă vreodată în public: " - Ați iubit? Ați fost iubit de - iată, am rețineri, sfiiciune, mi se pare că e impudic să pun o astfel de întrebare - o femeie?" Merită să reproduc în întregime răspunsul, care nici nu e prea lung: " - Cer voie să tac. O mărturisire, totuși, să fac: am cunoscut, aveam vreo douăzeci de ani, iubirea, am știut și eu ce înseamnă a ți se părea că lumea e a ta, că tu
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]