1,502 matches
-
fericirea. După un timp s-a prăpădit și nea Mitu Păcătosul și Necredinciosul. Chiar se străduise În ultimele luni, săptămâni și zile de viață să creadă că oamenilor cu adevărat le crescuseră cândva aripi și lui nu. Își dorise din răsputeri să zboare și el, Însă nu izbutise și se căise amarnic, Încredințat că neputința aceea Îi venise odată cu singurătatea, boala și spaima de moarte. Dacă atunci când era sănătos ar fi crezut În ele, poate ar fi căpătat și el o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu reuși să ajungă până pe balcon. Flăcări mari se încolăceau prin intrarea scării. Nobumori împinse înăuntru obloanele altei ferestre și cătă în jos. Singurii soldați pe care-i vedea sub el aparțineau inamicului. Apoi, văzu un om luptându-se, din răsputeri, în mijlocul unei mulțimi de soldați dușmani. În mod uimitor, era o femeie, soția unui vasal de-al său, care mânuia o halebardă. Cu toate că era în pragul morții, Nobumori își îngădui să trăiască emoția neașteptată care-l învăluise atât de brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai bine să trec pe la castel pentru a-mi prezenta omagiile, înainte de a pleca?“ Mitsuhide fusese întotdeauna derutat în situațiile de acest gen. În acel moment, capul său, de obicei, limpede era atât de obosit, încât trebuia să gândească din răsputeri pentru a nu face o greșeală. Făcând atâta caz din această întrebare, oricât de îndelung analiza problema, nu știa absolut deloc ce să facă. Mare parte a chinului de a se confrunta cu acea situație dificilă se revărsă într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sudoare. În vapori apăreau sute de mici curcubee. Hideyoshi sări deodată, scoțând un zgomot ca de cascadă. — Hei! Să vină cineva să mă spele pe spate! strigă el. Cei doi paji care așteptau afară intrară în fugă. Muncindu-se din răsputeri, începură să-i frece spinarea, de la ceafă până la tălpi. Deodată, Hideyoshi spuse, râzând: — Ciudat mai iese! Privind în jurul picioarelor, văzuse că jegul pe care i-l răzuiau pajii de pe trup semăna cu găinațul de păsări. Cum putea avea acel om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o avalanșă. Comandantul lor, generalul Matsuda Tarozaemon, fusese lovit de un glonț și luat pe umerii aghiotanților, în văzul tuturor soldaților. — La atac! Tăiați-i! Cea mai mare parte a unității Hori pornise deja în urmărire, dar Kyutaro țipa din răsputeri, încercând să-și oprească oamenii: — Nu-i fugăriți! În elanul momentului, însă, comanda de reținere avea prea puțin efect. După cum era de așteptat, avangarda unității lui Matsuda începu să se rostogolească în josul muntelui, ca o cascadă noroioasă. Întăririle nu veniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
rapid ordinul de pregătire pentru luptă, dar cei doi călugări care-i călăuzeau strigară spre ei: — Nu e inamicul. Sunt iscoade de la templu. Nu trageți! Apoi, se întoarseră către muntele din depărtare și se făcură înțeleși, gesticulând și strigând din răsputeri. Cu asta, soldații începură să coboare versantul, ca niște pietre rostogolindu-se într-o prăpastie. Foarte curând, un ofițer cu un steag fixat pe spate alergă în jos, spre ei. Hideyoshi îl recunoscu drept un vasal de la Nagahama. Daikichi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Buddha s-ar fi aflat sub ochii lor. După ce avuseseră loc ceremoniile lecturilor din sutre și ale împrăștierii florilor în fața lui Buddha, marii preoții Zen își aduseră omagiile. În final, marele preot Soken recită gatha de despărțire și strigă din răsputeri: — Kwatz! Preț de-o clipă, se lăsă o tăcere desăvârșită. Apoi, în timp ce muzica solemnă se relua, căzură florile de lotus și, unul câte unul, participanții depuseră tămâie la altar. Printre cei îndoliați, însă, cam jumătate din rudele clanului Oda, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
scape! Începură să-i arunce lui Shogen invective, dar acesta se lupta ca și cum nu s-ar fi temut de moarte. Tăind din mers o brazdă de sânge, până la urmă reuși să scape din cușca de fier. Biciuindu-și calul din răsputeri cale de vreo două leghe, se alătură, curând, armatei lui Yasumasa, care aștepta din seara trecută. Dacă asasinarea lui Hayato s-ar fi încununat cu succes, cele două fortărețe de pe Motoyama ar fi fost atacate și cucerite la apariția focurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fațete ale turnului, țâșni o uriașă umbrelă de flăcări. Era vâlvătaia care semnala sfârșitul lui Katsuie. Shibata Katsuie și cei optzeci de membri ai casei sale le ținuseră piept atacanților la etajele doi și trei ale fortului și luptaseră, din răsputeri, până la capăt, alunecând pe sângele vărsat. Acum, însă, îl chemară trei membri ai familiei: — Pregătiți-vă repede, stăpâne! Alergând la etajul patru, Katsuie i se alătură Doamnei Oichi. După ce asistă la moartea ei, Shibata Katsuie își puse capăt vieții, spintecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
incapabil să abandoneze ideea că era moștenitorul lui Nobunaga. — Cum adică? întrebă Nobuo. Adevăratul festin abia începe. E o noapte minunată de primăvară și ar fi mare păcat să ne ducem la culcare atât de devreme. Nobuo se străduia, din răsputeri, să-l distreze pe Ieyasu, dar Ieyasu avea treburi de făcut. — Nu, Senior Nobuo. Domnia Sa nu trebuie să mai bea sake. Cel puțin, judecând după culoarea obrajilor. Dați-ne nouă ceașca. Dar Nobuo nu observase jenanta plictiseală a invitatului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
avut și o parte bună, pentru că am auzit-o pe Maria murmurând În timp ce dormea, toată noaptea, despre un anume Adi. ― Adi, te iubesc, spusese ultima dată. Curiozitatea Îmi fusese stârnită În mod categoric. În următoarea săptămână m-am chinuit din răsputeri să-mi văd În liniște de viață. Am ieșit cu Victor de mai multe ori. Uneori reușea să mă bine dispună, dar nu era suficient ca să-mi Împiedice gândurile despre băiatul pe care-l văzusem la studio. Pur și simplu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
În plus, chiar dacă ai putea dansa, nu ai apucat să-mi arăți niciodată finalul. Nici măcar nu știu dacă mai ții minte pașii. ― Finalul? Ah... Îmi aminteam că Începusem să lucrez la el, dar nu mai știam coregrafia. Am Încercat din răsputeri să mă gândesc la pași, dar nu-mi venea În minte nici măcar unul. Din nou, vedeam doar negru privind În urmă. ― Vezi? spuse Angela. Exact cum bănuiam. Îmi pare cumplit de rău, Alisia, dar mă văd nevoită să-ți spun
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
pornit, și a suit chivotul lui Dumnezeu din casa lui Obed-Edom în cetatea lui David, în mijlocul veseliei. 13. Cînd cei ce duceau chivotul Domnului au făcut șase pași, au jertfit un bou și un vițel gras. 14. David juca din răsputeri înaintea Domnului, și era încins cu efodul de in subțire. 15. Astfel au suit David și toată casa lui Israel chivotul Domnului, în strigăte de bucurie și în sunet de trîmbițe. 16. Pe cînd chivotul Domnului intra în cetatea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
când un bărbat îmi dădea papucii fără nici un motiv aparent, dar nu mă așteptasem la așa ceva din partea lui Luke Costello. Eram împreună de mai bine de șase luni. începusem chiar să cred că era o relație frumoasă. Mă străduiam din răsputeri să deviez undele de șoc și durere și să mă prefac, în fața lui Margaret și a lui Paul, că totul era bine. Dintr-odată, pe când alunecam în prăpastia unei amărăciuni care mă împietrea și îmi întorcea stomacul pe dos, Margaret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
care-mi voia răul. Și când încercam să mă trezesc ca să mă apăr, nu reușeam. Forța aceea se apropia din ce în ce mai mult, până când se apleca asupra mea și, chiar dacă eram îngrozită, tot nu reușeam să mă trezesc. Eram paralizată. încercam din răsputeri să ies la suprafață, dar mă sufocam sub pătura somnului. Am avut și visul ăla în care muream. Ăsta era un vis oribil fiindcă simțeam efectiv cum fluidul vital mi se scurgea din trup, ca o tornadă inversată, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am spus cu o sclipire sălbatică în ochi. —Ai apăsat greșit pe clanță, mi-a arătat ea rece. A, da, așa e, mulțam, am zis împleticindu-mă recunoscătoare către recepție. Am ignorat-o pe Efervescenta, recepționista, care se chinuia din răsputeri să-mi explice că nu puteam vorbi cu doctorul Billings decât dacă aveam programare. —Nu?! îți arăt eu că se poate, am rânjit eu intrând valvârtej peste el. 23tc "23" —Mă tem că nu poți pleca, a spus doctorul Billings
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Luke era în apartament era că Brigit mă abandonase la mila lui în Llama Lounge. Nadia îi spusese că prezența lui Cuban Heel fusese semnalată în Z Bar, așa că Brigit plecase veselă să-l prindă asupra faptului. Eu încercasem din răsputeri să mă țin după ea, dar Brigit nu mă lăsase nici în ruptul capului. Tu stai aici, mi-a spus ea răutăcioasă, fiind dintr-odată într-o dispoziție foarte umoristică. Mi-a făcut cu ochiul, mi l-a arătat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tu. Scuze, a spus Vincent, care împietrise de spaimă. N-am vrut să-l chinui. A fost numai o glumă... —Ești foarte agresiv. Foarte agresiv, a mugit în continuare Neil. Știu, a bolborosit umil Vincent. Dar m-am străduit din răsputeri să... Nu te-ai străduit îndeajuns, a spus Neil lovind cu pumnul în masă. Toate lumea s-a ridicat în picioare și, în mare viteză, s-a îndreptat spre ușă. Scuze, a bolborosit Vincent. Toată lumea s-a oprit în loc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
înseamnă că lucrurile chiar stau așa. Familia mea mi-a făcut mult rău, m-am smiorcăit eu considerând că era imposibil să nu am dreptate și ignorând discursul fascinant al lui Josephine. L-am surprins pe Mike străduindu-se din răsputeri să nu izbucnească în râs. Misty rânjea fără nici o rușine. —Ce-ai găsit de râs? am întrebat-o furioasă. Dacă n-aș fi clocotit de mânie, niciodată n-aș fi avut curajul s-o înfrunt deschis. —Ție? Ție ți s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Dacă perspectiva de a se prezenta goală la ușa casei parohiale o ofensa din considerente de bună-cuviință socială, ideea de a intra dezbrăcată la piele într-o biserică era un sacrilegiu evident. Așa că rămase în tinda bisericii și încercă din răsputeri să-și adune curajul ca să intre. în sacristie trebuia să fie și niște stihare pentru cei din cor, iar dacă se îmbrăca într-un stihar, putea să o ia pe cărarea ce urca spre casa parohială. Sau nu putea? Eva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
aruncat povestirea în cutia cu eticheta Ghinioane, am ras și a doua jumătate a sticlei și m-am băgat în pat. Adevărul este (și cum aș putea scrie cartea aceasta, dacă nu spun adevărul?) că am adormit masturbându-mă. Încercând din răsputeri să-mi închipui cum ar arăta Marina Gonzalez fără haine pe ea, am făcut toate eforturile să mă conving că era pe cale să intre în cameră și să se strecoare lângă mine sub așternut, nerăbdătoare să își încolăcească în jurul cărnii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
dar intervalul dintre separeuri și mese era îngust și, până să își facă ieșirea din scenă, trebuia să treacă de înaltul, burdihănosul Dimitrios. Așa a început Actul II. Pornit, cu creierul încă inflamat, Gonzalez a început să răcnească turbat, din răsputeri. — Să faci bine să nu-l mai primești pe dobitocul ăsta aici! a spus el (referindu-se la mine). Dacă-l mai primești, Marina nu mai lucrează pentru tine. Își dă demisia. Atunci să-și dea demisia, a replicat patronul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pripesc. — Intrați, domnule Glass. Din nefericire, Aurora nu se simte foarte bine astăzi. E sus, doarme, dar sunteți bine-venit în casa noastră. În colțul acesta de lume, suntem foarte deschiși. Chiar dacă alții nu ne împărtășesc credința, noi ne străduim din răsputeri să îi tratăm demn și cu respect. E una din sfintele porunci ale Domnului. Am zâmbit, dar n-am spus nimic. Purtarea îi era plăcută, dar deja vorbea ca un fanatic și ultimul lucru de care aveam nevoie era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
În câteva secunde am adormit. Când mă trezesc, mă simt fericită și relaxată. Cele câteva zile la soare au însemnat foarte mult. Și bineînțeles că Adam mi-a trimis flori, ceea ce înseamnă că mă place mult, evident, deși încerc din răsputeri să nu despic firul în patru, pentru orice eventualitate. Ah, și vine Crăciunul, ceea ce e drăguț. Îmi place Crăciunul, pentru că am ocazia să-mi revăd toți prietenii din școală, care se întorc acasă din toate colțurile lumii în această săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
să-mi amintesc exact unde... Mă uit În susul și În josul străzii, Încercând să nu mă panichez. Care din ele o fi fost ? Ce să fac, să sun la toate soneriile de pe strada asta ? Fac câțiva pași pe trotuar, Încercând din răsputeri să-mi aduc aminte. Și atunci zăresc, dincolo de o arcadă, o alee aproape identică cu asta. Simt că mă pălește spaima. Oare măcar aleea e cea bună ? Mă avânt spre cealaltă alee și mă uit bine la ea. E absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]