2,766 matches
-
la neputința bătrâneților.... * Ispita era prea mare. Trebuia să-și dovedească măiestria în a face copiuțe. Pentru a scrie cât mai mărunt folosea dosul peniței la ușoarele atingeri pe suprafața hârtiei. Dura mult dar dorea să dea clasă. În acest răstimp, bineînțeles că, vrând- nevrând memora și lecțiile. Îi dădea dreptate d-lui Bâlea, profesorul de rezistență, care îi aviza înainte de orice lucrare scrisă: - Puteți să mă copiați copii, dar nu care cumva să folosiți cartea sau caietul de notițe. Cartea
VIII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365165_a_366494]
-
ea și cât Îmi ajunge să tresar ca o frunză fără ram, Când pălesc de-atâta dor și mușcatele la geam... Nu am cântec, nu am vers și nici un alt anotimp Nu încape-n toamna mea și mă caut în răstimp Într-un scâncet fără rost, într-o lacrimă de dor; Unde-i vara mea, și tu, de ce minți așa ușor? Car în spate toamne lungi cu miros de nenoroc Și mi-e vara crâncenă și mi-e soarta nelaloc; La
VARA MEA, CU TINE-N GÂND de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364807_a_366136]
-
început o săptămână și o zi și chiar o clipă din viață și imediat cât ai clipi trece în uitare sau în amintire. Este adevărat ce spunea Eminescu că "ai întotdeauna în față doar ziua cea de azi". Și în răstimpul vieții noastre noi avem două căi de a "umbla" pe pământ : cu Dumnezeu sau fără El. De această alegere primordială se bazează modalitățile de rezolvare a problemelor noastre pământești. În trăirea sub protecția lui Dumnezeu intră implicit atât viața pământească
DESPRE CĂI ŞI MODALITĂŢI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364826_a_366155]
-
timp de 40 de zile la cimi- tir ca să-l afume pe Hobza. După prima săptă- mână însă, nu l-a mai găsit pe Vlăduț acolo. Două săptămâni câinele a stat pierit, nimeni nu l-a mai văzut în acest răstimp, deși Hobzoaica întrebase de el și-n stânga, și-n dreapta. În cele din urmă s-a convins că se dusese să moară, deoarece câinii se ascund atunci când le vine sorocul morții. Într-o bună zi însă, ea s-a
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
18 iulie 2016. Ma-ntind în iarbă proaspăt secerata Și văd,trecând pe cer,nor după nor... Mă las de calm și pace inundată: Zefirl mă adie-ncetisor. Iar lumea e departe,undeva... Sunt singura,culcata-n iarbă crudă; Și în răstimpuri doar,îmi pare-asa, Ca o sirenă prinde să se-auda. De orice griji,acum,mă dezgolesc: Mi-e iarbă moale că un pat imens. Cu ceru 'ntreg acum mă învelesc Si-adorm:un mic atom în univers! Și mă
ROZALIA GROZEA [Corola-blog/BlogPost/366325_a_367654]
-
Grozea ... Citește mai mult Ma-ntind în iarbă proaspăt secerataSi văd,trecând pe cer,nor după nor...Mă las de calm și pace inundată:Zefirl mă adie-ncetisor.Iar lumea e departe,undeva...Sunt singura,culcata-n iarbă crudă;Și în răstimpuri doar,îmi pare-asa,Ca o sirenă prinde să se-auda.De orice griji,acum,mă dezgolesc:Mi-e iarbă moale că un pat imens.Cu ceru 'ntreg acum mă invelescSi-adorm:un mic atom în univers! Și mă visez un
ROZALIA GROZEA [Corola-blog/BlogPost/366325_a_367654]
-
Toate Articolele Autorului Ma-ntind în iarbă proaspăt secerata Și văd,trecând pe cer,nor după nor... Mă las de calm și pace inundată: Zefirl mă adie-ncetisor. Iar lumea e departe,undeva... Sunt singura,culcata-n iarbă crudă; Și în răstimpuri doar,îmi pare-asa, Ca o sirenă prinde să se-auda. De orice griji,acum,mă dezgolesc: Mi-e iarbă moale că un pat imens. Cu ceru 'ntreg acum mă învelesc Si-adorm:un mic atom în univers! Și mă
ADORMIRE de ROZALIA GROZEA în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366323_a_367652]
-
de 40 de zile la cimitir ca să-l afume pe Hobza, așa cum era obiceiul. După prima săptămână însă, nu l-a mai găsit pe Vlăduț acolo. Două săptămâni câinele a stat pierit, nimeni nu l-a mai văzut în acest răstimp, deși Hobzoaica întrebase de el și-n stânga, și-n dreapta. În cele din urmă s-a convins că se dusese să moară, deoarece câinii se ascund atunci când le vine sorocul morții. Într-o bună zi însă, ea s-a
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
cuvintelor“ păsări cu „aripi firave“, „căprioare /cu ochi verzui de căprui sau albaștri“și alte minunății izvorâte din sufletul său „mereu călător“, mereu însetat de-atâta așteptare. Măcinat de doruri și iubiri ce s-au „pierdut / în aspra încleștare de răstimpuri“, de „cumplitul dor nemângâiat“ și de lupta perpetuă cu timpul care-i dă, oră de oră, „vestirea lui vicleană“, încearcă, „trudit“, să afle misterul „clipelor ce pleacă / rostogol“, însă primele taine aflate sunt dezamăgitoare: N-are timpul, timpul n-are
BARCAGIUL IUBIRII de LEONID IACOB în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366508_a_367837]
-
scufundam și ne îndepărtam, apoi ne apropiam unul de altul. Îmbrățișați, călcam apa, care în zona aceea avea peste opt metri adâncime. Miruna se sprijinea cu mâna de gâtul meu, mă săruta deasupra apei mării și se apropia subtil, în răstimpuri, de mine, cu intenția de-a încerca ceva inedit, atât pentru ea, cât și pentru mine. Atingerea intimităților noastre a dat rezultate după un timp, prin trezirea la viață, din nou, a simțurilor. Ne învârteam în cerc, călcând apa și
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366666_a_367995]
-
daibogeală... În ce-ai putea încadra, o apreciere formulată (chiar dacă ruptă din context) de genul „erecția monumentală a Casei Poporului” ? Ni se oferă vocalize incandescente ca unguente pentru neastâmpărul, îndârjirea ori placiditatea din noi. A celor pervertite în prea lungul răstimp al publicisticii „limbii de lemn” din timpul dictaturii și care acum se revendică din dreptul natural al libertății individuale. Și implicit și a celui de exprimare. Hlamida sufletului fiecăruia este Cuvântul. Grăit sau scris. El este măsura ordinei și rătăcirii
DECORTICĂRI DE LIMBAJ (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 194 din 13 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366699_a_368028]
-
remușcări sublime? Că numai tu, mai mult decât oricine, Iubitul meu, să crezi în mine... ● Apoi ? Mă strâng pe lângă tine Și te pătrund cu tinerețea mea. Dorința, lașitate și rușine, În bucuria de a te revedea... Și a venit astăzi răstimpul Când vom împarte și scădea : - Ia tu clepsidra, mie dă-mi nisipul ! -Din fericire, ia-ți felia ta ! Ia-ți și obiectul dăruit odată Pe douăzeci și nouă-ziua mea ! Eu îmi iau restul, plus mobilă toată -Ia, daca ți-a
PIERDUTÃ ŞI RÃSCUMPÃRATÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366730_a_368059]
-
a-i inspira pe cei care te regretă și a-i ajuta să scape de blestem pe cei care te urăsc?” Regina, merge frumos în lungul cărării propriei vieți, chemând amintiri îndepărtate și totuși atât de apropiate pentru că nimic în răstimpul a peste o jumătate de secol nu i-a întunecat chipul și nu i-a ascuns pasul niciodată târâș, niciodată agățat cu ghearele și crampoanele puterii. Contemplând chipul Majestății Sale Reginei Ana, se intuiește în el mult din profilul Alteței
REGINA ANA. FĂRĂ IUBIRE, PRAGURILE PUTEAU FI MINE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365597_a_366926]
-
de fată, de dragul căreia mulți beau acolo și uită urâtul, nu veți suferi că ați cheltuit banii, câtă vreme la restaurantul Irina nu banii vă sunt prădați, ci durerile. Vi se iau pe loc și când veți aduna altele, în răstimpuri, tot pe la Irina să treceți căci la ea durerile dispar! Vă încarcă viața cu altele...! Și, la Irina, înapoi! Altceva nu-i de făcut!...( Aurel V. ZGHERAN-aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Irina Tebeică. La Hanul artiștilor / Aurel V. Zgheran
IRINA TEBEICĂ. LA HANUL ARTIŞTILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365723_a_367052]
-
de-a lungul a zeci de kilometri. Pe atunci încă nu știam că la unul din acești kilometri mă aștepta o întâlnire care avea să-mi schimbe viața pentru totdeauna...Am hotărât să rămânem doar pentru trei ore...în acest răstimp, se apropiară de mine doi bătrânei care-mi făcură o propunere, după părerea mea, bizară. Cel mai tânăr mi se adresă în timp ce celălalt, cu barba albă și lungă, rămase în tăcere. Cel mai tânăr încercă să mă convingă să-i
VLADIMIR NICOLAEVICI MEGRE ŞI „CEDRII SUNĂTORI AI RUSIEI” de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366143_a_367472]
-
prieten din adolescență, devenit profesor universitar, venit în orașul de pe Someș pentru un șir de conferințe susținute în fața studenților. Deși se revăd după decenii, fiecare dintre ei este la curent cu activitatea științifică și literară desfășurată de celălalt în acest răstimp. Așa cum în tinerețe i-a adus alături dragostea pentru literatură, și de această dată preocupările culturale sunt cele care îi determină să petreacă timpul împreună. Acțiunea din carte se petrece, strict cronologic, de-a lungul a zece zile, când cei
FICŢIUNEA CA MODALITATE DE AUTOREFLECTARE OBIECTIVĂ, RECENZIE DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 779 din 17 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351785_a_353114]
-
Se revarsă în mare cu lacrimi albastre Și ceru-i turcoaz se rupe din tine Căzute din Cer sufocate din astre Eu cresc tu descrești în aripi de timp Prin iubire ridic vindecări de cuvinte Le atragi mai aproape aproprii-un răstimp În vremuri ce stau pe buze-ți s-alinte. E trupul o formă lipită de vânt Îl unge tămâia cu sete de gând Mirosul de sânge se strânge la gât De sete-i setat de smirnă și -atât. Tăcerea plesnește
DE SINE... de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352266_a_353595]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > DOR NEBUN DE TOAMNĂ Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 1017 din 13 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Mă devastează-un dor nebun Din al trecutului răstimp, Ca frunza mor, mă descompun În umbre fără anotimp... Nisip de lacrimi am vărsat Umplând clepsidra goală, Ca frunza-n ploi m-am dizolvat În toamna mea fatală... De disperare că în vis Precum un vis vei trece, Din când
DOR NEBUN DE TOAMNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1017 din 13 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352439_a_353768]
-
și bucuriile celor mulți, acceptând să aibă puterea, dreapta socoteală și capacitatea de a dori să rămână mereu tineri, pentru a avea interesul și entuziasmul de a fi permanent în comuniune cu oamenii, în și prin Biserică!... În tot acest răstimp (fie el și unul globalizator) acordat, din bunătate dumnezeiască, dobândirii mântuirii noastre, trebuie să învățăm foarte multe lucruri, în primul rând că nu suntem niciodată singuri, că Dumnezeu este mereu asupra fiecăruia dintre noi; să învățăm că trebuie să fim
RECENZIE – IOAN CODOREAN, „BISERICA ÎN LUME – DEZBATERI ACTUALE”, EDITURA PRIMUS, ORADEA, 2012, 106 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350437_a_351766]
-
către cer, Să-l ia de piept pe Cel de Sus Din vârful Turnului Babel, Omul e mai ușor răpus! RĂBDAREA TIMPULUI Mă rog ca timpul să aibă timp, Să pună pace cu trecutul Și să mai aibă și-un răstimp, Să nu zdrobească începutul. Și cu răbdarea lui frumoasă Să replanteze-n suflet flori, Să dea speranță pentru viață, Printre cadavre și tumori. Cum scrie cel mai bun fecior, Când îl cuprinde de-ai lui dorul, El, timpul binefăcător, Să
TRAMVAIUL LUI LABIŞ (VERSURI) de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350586_a_351915]
-
în raport cu palierele perceptibil și inteligibil (asemănarea și chipul), punând în lumină polisemia referentului și impresionanta vocație introspectivă și recuperatoare de care face dovadă sculptorul. Echilibrul clasic (tensionat, e drept, chiar la primele două niveluri) e tulburat aici, chiar abandonat, la răstimpuri, în favoarea unei modernități problematice, sceptice și agnostice, poate. În prim-planul analizei semiotice intră, acum, ochii. Privirea pare a nega aproape tot ce afirmă liniile dure și sigure ale frunții, toată detașarea clasică a surâsului și a bărbiei. Ba chiar
UN MARE SCULPTOR AL PERSOANEI UMANE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350597_a_351926]
-
parte drumul era flancat de munte, de pe versantul stâncos și abrupt al acestuia înclinându-se arbuști cu ramurile dedesubt sfâșiate de vehiculele în trecere. De cealaltă parte a drumului curgea printre bolovani uriași, năruiți din înălțimi, un pârâu, poluat în răstimpuri de reziduurile exploatării forestiere din amonte. Ultimele camioane încărcate cu bușteni se grăbeau spre destinația lor, pentru ca șoferii să se bucure cât mai devreme de repaosul duminical. Valentin, obosit deja de drum, întâlnise vreo două în calea sa. Veneau periculos
NAVETISTELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350631_a_351960]
-
după Eminescu, cum spunea cineva. Un poet adevărat. Care a trăit ca un poet și a murit în numele poeziei. Și care a rămas mereu în cartea mea de citire, în cartea mea de iubire. Nichita după Nichita. Un timp fără răstimp.” Un interviu cu Nichita Stănescu - este pentru Nicolae Băciuț - acum, după mai bine de un sfert de veac - un reper prețios, nu numai pentru cartea lui fundamentală: „O istorie a literaturii române contemporane în interviuri” - dar și pentru întreaga sa
,EDITURA NICO, TÂRGU-MUREŞ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351197_a_352526]
-
Ilie Dincu, devenit în toamnă student la Agronomia bucureșteană. Nu cred că relațiile și numele tatălui au avut vreo contribuție la reușita în învățământul superior, mai curând pasiunea, inteligența și mediul sunt cele care l-au mânat la alegerea carierei. Răstimpul de două săptămâni dintre absolvire și examen l-am petrecut acasă, în Oltina familiei Dincu. O uliță aproape de o răspântie cu șoseaua județeană, cu noroi și toate cele de la țară, în funcție de anotimp și de starea vremii: mirosuri amestecate de case
AMINTIRI DE LA COLECTIVIZAREA DOBROGEI...(I) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351461_a_352790]
-
din: fasole, pește, alge marine, crap... Se face comandă din timp la un restaurant și mâncarea este livrată acasă, proaspăt preparată. Se procedează astfel, ca nimeni să nu mai gătească în perioada Anului Nou, fiecare persoană odihnindu-se în acest răstimp... Adolescenții primesc bani de la bunici „otoshidama”, părinți sau alte rude. Cei mici primesc jucării și dulciuri, uneori și bani, în pliculețe frumos ornamentate. În seara Anului Nou, majoritatea japonezilor merg la temple, unde urmează a se ruga „hatsumoude” pentru sănătate
JAPONIA-MISTER ŞI FASCINAŢIE(JURNAL DE CĂLĂTORIE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350827_a_352156]