6,632 matches
-
astfel încît, timp de un an cît a fost principe, nu numai că a domnit în siguranță peste cetatea Fermo, dar a ajuns să fie temut de toți vecinii lui. Și ar fi fost tot atît de greu să-l răstoarne de la putere cum fusese de greu în cazul lui Agatocle, dacă el însuși nu s-ar fi lăsat înșelat de Cezar Borgia, atunci cînd acesta a pus mîna pe toți cei din neamul Orsini și Vitelli la Sinigaglia, după cum s-
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
îi obligă și ea, într-un fel, să nu-i ajute pe cei pe care-i numesc necredincioși, în dauna stăpînului lor și să evite cu grijă tot ce ar putea avea atingere la credință și ar putea să le răstoarne conducătorii. Iată ce menține, la ei, siguranța tronului, mai mult decît a monarhului; căci monarhul este adesea detronat, dar imperiul nu este niciodată distrus. Specificul nației franceze, cu totul diferit de al musulmanilor, a fost în întregime sau cel puțin
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
doua zi, mă strecor din nou pe poteci. Stropitoarea verde Îmi face cu ochiul. Întind mîna, dar nu mai e la locul știut. Merg mai departe și genunchiul drept se lovește de un obiect metalic, gol și răsunător cînd Îl răstorn. E stropitoarea care, pe filmul meu accelerat dintr-odată, nu uită să rămînă verde. Mărturiseam adineauri că mi-a fost cumva teamă să Înfrunt Într-o carte tema lipsei vederii ca experiență trăită. „Este un mod de viață ca toate
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
seara, În pivnița lui Lewandowsky de la o margine de Chicago, cum mergi către Hegewisch, Illinois. Li se adăugau, cîte am apucat să rețin, decupaje din vechiul București: pămîntul cutremurîndu-se și legănînd amețitor lampa din tavan, braga și borșul, dulăi zdraveni răsturnînd tarabele cu bragă și cu halva urmăriți cum erau de hingheri, mulțimea de moși de pe o anume Cale a Moșilor, pompa de apă iarna Înghețînd În curte de atîta ger, tramvaiul tras de cai și cîntecul „Cin’ te mîncă, mielule
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
iarna atît de grea, Încît Îngheață și crapă pompa de apă din curte; lampa care se leagănă În plafon cînd Începe să se cutremure pămîntul; dulăul fugărit de hingheri, atît de mare, Încît, dînd năvală prin tarabele de pe Calea Moșilor, răstoarnă toate gălețile cu bragă; tramvaiul tras de patru cai zdraveni, versurile și melodia cu „Un’ te duci tu, mielule? Recomandat de arhitectul său, Pomean, cu englezeasca lui, a lucrat o vreme pentru o societate româno-americană, la puțurile de petrol de pe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
el după ce s-o Întors, ca nime să nu șopotească, o pus armata să facă la loc casele. Asta o făcut, iaca! Cel puțin ea, spre deosebire de majoritatea noastră din acele timpuri, intuia că Ceaușescu, oricît de imuabil părea, putea fi răsturnat de o răscoală ca lumea. Avea și În legătură cu revoluțiile o teorie: — Ascultă ce te Întreb: ai auzit că, mai demult, o trăit oameni ca-n poveste, mari cît casa și tari ca piatra. Oare astăzi de ce nu se mai arată
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
real Îl înțelege pe Isus”. Traducerea, în parte, dar mai ales studiile incluse în volum (cu precădere studiul lui Bart Ehrman) justifică aserțiunile de pe copertă. Vulgata, montată de savanți, nu de ziariști de scandal, pare bine fondată: Evanghelia lui Iuda răstoarnă rolurile în mod radical, protagonistul apărând într-o lumină mai mult decât favorabilă. Departe de a fi trădătorul cunoscut de tradiție, el ar fi singurul creștin autentic din preajma lui Isus, singurul capabil să înțeleagă mesajul Acestuia și să-l împlinească
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
va pricepe, și nu numai atât, dar va și legitima fapta lui Iuda, răsplătindu-l cum se cuvine. Trădarea este, în ultimă instanță, un gest de iubire și fidelitate absolută față de ceea ce reprezintă Isus. Dar Iuda respinge provocarea. Atunci Satana răstoarnă argumentația cu 180 de grade, jucând cartea francheței și a geloziei. În realitate, Iuda nu-L iubește pe Isus, iar credința sa în divinitatea Învățătorului șchioapătă. Diavolul scormonește rana îndoielii, a lipsei de siguranță, a melancoliei. „Isus este cel mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dikaion). Ce se întâmplă mai departe? Trei categorii de îngeri suie de pe pământ la cer pentru a-și aduce „roadele”. Prima categorie o formează îngerii celor drepți. Ei vin încărcați de coșuri pline ochi cu flori. Arhanghelul primește coșurile și răstoarnă florile în cupa cosmică. A doua categorie o formează îngerii păzitori ai „călduților” (oameni nici prea-prea, nici foarte-foarte, nici drepți, nici strâmbi). Coșurile lor sunt pe jumătate goale; contează însă jumătatea plină. Îngerii din „al treilea val” au chipurile posomorâte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mișcare deviatorie (kinesis), are drept consecință crearea lumii pe trei paliere: al îngerilor, al oamenilor și al demonilor. Schema origeniană se poate așadar rezuma în următoarea suită: stasis - kinesis - genesis (odihnă paradisiacă - mișcare - creație). În capitolul 7 din Ambigua, Maxim răstoarnă schema, insistând asupra faptului că esența însăși a naturii create este mișcarea (kinesis), căreia el îi atribuie un caracter eminamente pozitiv. Prin această răsturnare metafizică, îndumnezeirea (entheosis), definită ca o lucrare pe care pronia divină o săvârșește în om după ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
abia spre sfârșitul secolului al IV-lea. Până în secolul al IV-lea s-au produs nenumărate texte. Nici o apocrifă nu este anterioară textelor cuprinse în Noul Testament, de aceea nu pricep teama unora în fața acestor texte posterioare, ca și cum ele ar putea răsturna datele evangheliilor canonice. Nu, nu, de o sută de ori nu. Evanghelia lui Iuda nu răstoarnă absolut nimic din datele creștinismului. Ea aduce o mărturie importantă despre secta gnosticilor cainiți, probabil din secolul al II-lea sau al III-lea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
texte. Nici o apocrifă nu este anterioară textelor cuprinse în Noul Testament, de aceea nu pricep teama unora în fața acestor texte posterioare, ca și cum ele ar putea răsturna datele evangheliilor canonice. Nu, nu, de o sută de ori nu. Evanghelia lui Iuda nu răstoarnă absolut nimic din datele creștinismului. Ea aduce o mărturie importantă despre secta gnosticilor cainiți, probabil din secolul al II-lea sau al III-lea, care practicau o formă a religiei creștine diferită de forma evanghelică. De obicei apocrifele se nasc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
-lea, care practicau o formă a religiei creștine diferită de forma evanghelică. De obicei apocrifele se nasc din dorința de a umple anumite goluri de informație din evangheliile canonice. M.G.: știu că ai avut acces la documente deocamdată nepublicate, ce răstoarnă tot eșafodajul de până acum. Ce poți să ne dezvălui? C.B.: Sunt rezultatele cercetărilor unui grup de specialiști, coptizanți și istorici ai gnosticismului de la Universitatea Laval, din Canada. Profesorul Louis Painchaud, coordonatorul acestui grup, a redactat două studii capitale despre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mă orbea lumina albă și îndată venea tunetul. Pe urmă, s-a făcut întuneric de tot. M-am trezit în colibă, lângă foc, iar bătrânul îmi freca mâinile și picioarele: Ei, da' bine că făcuși ochi ! Nu, nu ne-am răsturnat, n-ai căzut în apă, nu te-ai înecat. Când am tras la mal, te-am găsit leșinat pe fundul bărcii. Dar am avut de furcă cu tine: tremurai tot și strângeai așa de tare banca sub care căzuseși, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
stat atâta vreme pe acolo... Într-un târziu, a tăcut și a deschis ochii. S-a uitat lung la mine și mi-a spus: Ei, haide, curaj ! Întreabă-mă ce vrei ! Și nu te mai foi atâta, c-ai să răstorni barca și de întrebat tot o să mă-ntrebi în cele din urmă. Hai, spune ! mă îndemnă el blând... Am înghițit din greu, am tras aer adânc în piept și... am tăcut, fiindcă mi se părea o necuviință să întreb. Știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
anume fel... Cu alte cuvinte, ați devenit părinți! ― Aveți dreptate, domnule profesor. Deși sunt acasă, mă simt În altă lume parcă. De fapt, nici nu-mi dau seama prea bine. N-a trecut decât o zi și parcă toate-s răsturnate... ― Dar nu vor rămâne așa... Cu timpul, totul va intra În firesc... Acum, spune-mi dacă ai adus lucrările despre care ți-am vorbit. Hai să vedem ce ai reușit să faci... Gruia a Început să-și prezinte ”opera”... Pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
trimis să fiu medicul unui lagăr. Acolo am rămas Încă patru ani după terminarea războiului. Când m-am Întors, eram epuizat atât fizic, cât și psihic, Încât cu greu m-am integrat În colectivul acestei clinici. Pe deasupra, scara valorilor era răsturnată definitiv. Am avut Însă norocul că am nimerit lângă niște oameni care m-au ajutat din toată inima; profesorul Zenit și domnul profesor Hliboceanu. Ei erau trecuți prin Infern și m-au Înțeles deplin. Îți urez noroc, dragul meu coleg
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
rog. În cadrul ușii a apărut Gruia. ― Bună seara. M-am prezentat pentru contravizită, domnule profesor - a reușit să mascheze Gruia surpriza. Deși nu-l cunoștea pe individ, și-a dat seama că este securist, după felul cum ședea În fotoliu. Răsturnat Într-o rână, picior peste picior și căutătură zeflemitoare... După o scurtă privire cercetătoare către Gruia, a Întrebat: ― El cine este? ― Asistentul meu, doctor Gruia Toaibă. Trebuie să facem contravizita bolnavilor - a răspuns profesorul. ― Și cât durează? ― Depinde ce probleme
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
o apă mare, se ivi un sat. Am ajuns la Argeș, unchiule?... vru să știe Culae, nerăbdător să se vadă ajuns. Drept răspuns, căruțașul mormăi nu se știe ce și dădu bice cailor. Culae se ținu bine, ca să nu se răstoarne sau să nu cadă. Și așa, mă flăcăule, grăi căruțașul, greu la deal cu boii mici!... Al cui ești tu de pe-aicea, că nu te știu?!... Culae îi spuse al cui era, că venea hăt de departe și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
îl putea lesne desluși când dormeau în aceeași cameră minusculă care fusese cancelaria școlii în care locuiau, singura bine încălzită în iarna grea care urmase întoarcerii tatălui din prizonierat : "La ce slujește să te frămânți atât, Simi ? Poți tu oare răsturna cursul istoriei ? Au tăiat trupul Bucovinei în două, iar Basarabia au vrut-o întreagă. Știi bine că rusul e puternic și pe ce pune el mâna nu mai lasă niciodată. Du-te să îl vezi pe Ovidiu, dacă gândești că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
istorisirile onirice ale fiecăreia dintre ele, saga viselor lor nocturne depășea cu mult bugetul de timp alocat de Cronos unei nopți obișnuite... Se făcea, zicea o ninetistă, că fiica mea se afla într-o barcă și, deodată, aceasta s-a răsturnat peste ea. Fusese dezechilibrată de o ancoră enormă agățată intenționat de cineva. În dreapta fetei aruncată în valuri era faleza, în stânga zărea chipul lui taică-su, decedatul... Vai, săraca de tine, prin ce-ai trecut, se auzea prima cugetătoare specialistă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
realului. Nimic mai simplu decât această pictură a mea. Ți-aș putea-o posta pe net, ca pe toate epistolele mele, dar aș ucide tot farmecul interpretării. Sau poate că așa îi ucid farmecul, rezumându-ți ideea... Un glob pământesc răsturnat aiurea, care are un pisc. Este piscul lui real: Chomolungma. De peste tot, de la poalele globului, urcă spre Chomolungma o puzderie de sisifi. Alții coboară. Fiecare dintre ei are propria sa stâncă. Unele stânci au speranța că vor ajunge în vârf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mai mult decât un om cu stare; mi-a dat de înțeles că aș putea fi chiar om. Cânta Milică, la două sute de metri după ce dădeai colțul școlii, de ți se rupea inima. Era așezat pe un scăunel, avea pălăria răsturnată lângă el și ținea vioara la gât într-un fel ciudat; parcă o legăna în brațe. Eu mă așezam de partea cealaltă a trotuarului, rezemat de un copac, și-l urmăream hipnotizat. Fugeam și de la ore uneori, ca să-l aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
urechea cu buzele-i catifelate îi șoptește. E bine așa, șmechere? Îți place să te îmbrățișez. —Și să mă săruți. — Te și sărut, îl sărută pe păr. — Ești mulțumit? —Uuuu! strigă bucuros Matei dând viteză saniei. — Stai, nebunaticule, că ne răsturnăm! După terminarea derdelușului, urcând drumul înapoi Cecilia îi spune. —Tura aceasta mă lași pe mine să conduc. — Cu cea mai mare plăcere. S-au urcat pe sanie, Cecilia a condus la început cu precauție, apoi și-a luat din ce
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mare plăcere. S-au urcat pe sanie, Cecilia a condus la început cu precauție, apoi și-a luat din ce în ce avânt și pe la mijlocul drumului, neobservând la timp un dâmb, a intrat cu viteză în el și s-au răsturnat. S-a ridicat repede. Au! Ce-am făcut? Îl ajută și pe Matei să se ridice. Ai pățit ceva? N-am nici pe dracu’, au izbucnit în râs amândoi. Hai, să-i dăm sania băiatului. Nu încă să ne mai
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]