2,464 matches
-
nimeni acasă? Majordomul o întâmpină. Servitorii o ajutară cu bagajele. A întrebat de cei mici. - Copiii sunt în camera de muzică. Exersează. Alma urcă scările nerăbdătoare să-i vadă. Le dusese dorul. S-a oprit în fața ușii, să-și strunească răsuflarea. Șovăi o clipă. Vocea lui Beth îi acompania vocal, pe frații săi. Eduard cânta la vioara în timp ce acordurile pianului răsunau în ritmuri lente, atinse de degetele fine ale lui Leon. Deschise ușile încet, să nu-i deranjeze. Tabloul era încântător
MY LORD (X) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352709_a_354038]
-
bine dispus. Înseamnă că dorințele și aspirațiile v-au fost îndeplinite după placul vostru. - Dumneata, domnișoară, nu cunoști nimic despre aspirațiile mele. „Oh Doamne"! Îi vedea irisul, se apropiase periculos de mult. Își ținea respirația și picioarele nu o ascultau. Răsuflarea lui îi încălzea colțul buzelor, dar se retraseră în același timp. Coordonare perfectă. - Cât despre dorințe ... nici atât! Se înclină scurt și ieși din cameră. ...va urma... Camelia Constantin Referință Bibliografică: MY LORD (X) / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
MY LORD (X) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352709_a_354038]
-
Poeta ne trimite în ”Al șaselea sertar”, unde există focul iubirii: E frivol să-ți spun/ Că vreau să revin/ Pe fruntea ta? În brațele tale,/ În inima ta,/ În sensul tău,/ În viața ta,/Înlăuntrul/ fiecărei/ celule/ străbătute/ de răsuflarea/ sângelui tău/ înroșit/ în focul/ iubirii mele” (pag.102), amintindu-ne de spusele lui Buddha, unde focul este cunoașterea pătrunzătoare, e o iluminare: ” Ațâț în mine o flacără...inima mea e vatra, flacăra este sinele meu îmblânzit”. În fiecare pagină
ELISABETA IOSIF ”ADEVĂRURILE LUTULUI” RECENZIE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352862_a_354191]
-
mari creatori de artă din lume sunt bărbații, cu puțină logică ajungem să vorbim despre femeie că o muză pentru bărbat. Că femeia să devină o muză pentru bărbat, ea trebuie să exprime ceva, să fie deosebită, să îți taie răsuflarea numai când te uiți la ea, asemeni senzației pe care o ai când te afli în vârful Empire State și un pas te desparte de goliciunea aerului de New York, de asemenea o femeie trebuie să inspire și să expire senzualitate
A DOUA PARTE) de DIANA ILIA în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354329_a_355658]
-
mari creatori de artă din lume sunt bărbații, cu puțină logică ajungem să vorbim despre femeie că o muză pentru bărbat. Că femeia să devină o muză pentru bărbat, ea trebuie să exprime ceva, să fie deosebită, să îți taie răsuflarea numai când te uiți la ea, asemeni senzației pe care o ai când te afli în vârful Empire State și un pas te ... Citește mai mult Dan Begu spunea “Femeia, prin frumusețea ei fizică și morală, este marele stimulent al
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/354333_a_355662]
-
mari creatori de artă din lume sunt bărbații, cu puțină logică ajungem să vorbim despre femeie că o muză pentru barbat.Ca femeia să devină o muză pentru bărbat, ea trebuie să exprime ceva, să fie deosebită, să îți taie răsuflarea numai când te uiți la ea, asemeni senzației pe care o ai când te afli în vârful Empire State și un pas te ... VII. CĂ DE LA FEMEIE LA FEMEIE(PRIMUL CAPITOL - PARTEA A2A), de Diana Ilia, publicat în Ediția nr.
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/354333_a_355662]
-
catalizator. Funcționau pe post de ventil pentru stresul acumulat pe la examene și școli. Au rămas și astăzi un magnet, chiar dacă mai nou îi caut prin alte locuri, peste mări și țări. Cu toate acestea, Munții Făgăraș continuă să-mi taie răsuflarea, ori de câte ori zăresc conturul lor crestat profilându-se la orizont. Pentru mine, munții au fost dintotdeauna o componentă firească a vieții de zi cu zi. Crescută la poalele paralelipipedicului Suru, obișnuiam încă din pruncie să ies la iarbă verde în imediata
MUNŢII FĂGĂRAŞ, PENTRU CĂ EXISTĂ !* de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354439_a_355768]
-
sunt doar plante și fluturi!? Nu ești școlăriță?... Da, acum înțeleg bine, ești îndrăgostită de natură și pasionată de studiul ei! Povestește-mi ceva, orice, dacă vrei Minunata fată s-a așezat chiar lângă mine. Îi simteam atât de aproape răsuflarea pură, bătăile ușoare ale inimii și, mai ales, privirile misterioase ale ochilor ei! Când m-a atins cu mâna pe față, m-am trezit. Am privit în jur, nedumerit. Fata cea frumoasă dispăruse. Unde era? De ce a plecat? A fost
VIS ÎN ZI DE VARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353820_a_355149]
-
Soarele cel dulce i-a fost privirea ochilor? Oglindirile orizontului au fost ochii aceia plini de mister? Trandafiri erau buzele de culoarea cireșelor coapte? Ramurile suple ale copacilor erau mâinile ei delicate? Vântul ce adia ușor a fost calda ei răsuflare? Aș vrea cândva să am din nou acest vis. Dar știu, îl voi regăsi cândva, atunci când cerul va fi din nou albastru, când iarba va fi foarte verde și când orizontul va fi foarte pur! Referință Bibliografică: Vis în zi
VIS ÎN ZI DE VARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353820_a_355149]
-
stea ”înlăuntrul / unei cutii de tinichea / conservat în / ființa ta destrămată...”, ființa lui definind imposibilitatea de a gândi și de a cere să trăiască altfel, doar pentru faptul că este plin de nevoi. Această plinătate a dorințelor neîmplinite ”îi sufocă răsuflarea” și îl face să se resemneze cu ideea ”că și cerul / e făcut din încăperi / și nu se poate locui / decât într-una” (În cușcă, 2008:74). Concluzia neputinței locuirii ”decât într-una” dintre toate camerele ce există, în special
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1573 din 22 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Că am greșit când am plecat,eu știu, Dar tare rău mă doare depărtarea. Mă simt ca o furtună în pustiu, Cu norii grei ce-mi taie răsuflarea. Ce mult doresc în brațe să mă iei, Să simt căldura îmbrățișării tale. Din suflet să-mi alungi toți norii grei, Și-n zori să mă trezești cu-o sărutare. Dar tu nu ști ce mult am regretat, Cu inima
CU GÂNDUL LA TINE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353947_a_355276]
-
moș Anghel. Îl așteptase lângă poarta bisericii, descoperit încă, fremătând căciula în mâinile-i noduroase de reumatism și vreme, gata să-și spună povestea. Că era musai. O greutate îi apăsa capul scofâlcit al pieptului, un năduf rău sta opreliște răsuflării și parcă o piatră de moară îi apăsa creștetul, de nici căciula nu-și suporta de când... Picioarele îi erau zviduite. Acum îl purtau în pași voinicești, poate nepotriviți cu anii văzuți pe restul trupului, pe chip și, mai ales, în
TĂMĂDUIREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353987_a_355316]
-
sale se afla în buzunarul meu, la serviciu. Prima noapte a fost grea. Dănuț nu a făcut „plămâni” după stingerea luminii. Era obișnuit cu ea. Iar Marga își înghițea hohotele ca să nu-și trezească odorul, dar asculta la gaura cheii răsuflarea lui. Treburi de mămică! Pe la 12 noaptea mă trezesc cu ea în camera de comandă speriată foc „nu mai respiră copilul!” i-am dat bineînțeles cheia și, după numai 5 minute, primesc telefonul liniștitor „doarme atât de dulce încât i-
MAME FĂRĂ MAME. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353039_a_354368]
-
cuvinte, Tăcerea nu era-n zadar Și inima-mi bătea cuminte. N-aveam de cine a mă teme, Ispita nu-mi ieșise-n drum, Azi decât cred e mai devreme, Ori mâine-i mai târziu de-acum? ÎNVAȚĂ SĂ RESPIRI... „Răsuflarea lui Dumnezeu este ceea ce dă viață la tot și la toate. Și dacă el și-ar opri răsuflarea, totul ar fi spulberat.” Teofil din Antiohia Nu uit și n-am să uit vreodată Cerința care mi-a fost dată, Poruncă
POEME PENTRU TINE de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353151_a_354480]
-
Ispita nu-mi ieșise-n drum, Azi decât cred e mai devreme, Ori mâine-i mai târziu de-acum? ÎNVAȚĂ SĂ RESPIRI... „Răsuflarea lui Dumnezeu este ceea ce dă viață la tot și la toate. Și dacă el și-ar opri răsuflarea, totul ar fi spulberat.” Teofil din Antiohia Nu uit și n-am să uit vreodată Cerința care mi-a fost dată, Poruncă oare, ori povață? Învață să respiri în viață! Învață să respiri, ce sfinte Îmi sunt aceste trei cuvinte
POEME PENTRU TINE de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353151_a_354480]
-
al firului m-ar fi putut auzi. Dar telefonul meu nu are taste, ci disc. - Din ce secol veniți?, mi-a replicat robotul. Astăzi nu mai folosește nimeni un telefon cu disc. De uimire, am simțit că mi se taie răsuflarea. Robotul nu doar că mă auzise, dar avusese și răspunsul pregătit. - Din ce secol vin?, am repetat eu întrebarea. Din secolul XX. Atunci m-am născut. - Ne aflăm în secolul XXI acum. Prin urmare, sunteți cumva un personaj dintr-o
PENTRU LUNA IANUARIE APĂSAȚI TASTA 1! de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353224_a_354553]
-
amintește în tragedia Macbeth despre lăstunul de casă, atunci când conducătorul de oști Banquo descrie castelul, adresându-se către regele Duncan (act I, scena VI): "Acest oaspe, Al verilor, de temple găzduit, Lăstunul, cu-al său gingaș cuib ne-arată Că răsuflarea cerului își lasă De drag mireasma ei pe-aceste locuri. Că nu-i ungher, nici streașină, nici boltă, Să nu-și atârne-această zburătoare Culcușul ei și leagănul cel spornic. Am luat aminte că acolo unde Și-alege așezarea și
LĂSTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352553_a_353882]
-
inspirație. Cel mai bine scriu noaptea (da, noaptea!); atunci inspirația curge șuvoi... și scriu ce primesc de Sus. - Ceea ce scrii îți reușește din prima sau trebuie să revii și să rescrii? - Sunt poezii pe care le-am scris dintr-o răsuflare. Ca atunci când cineva îți dictează ceva, iar tu scrii. Mâna mea așterne versurile pe foaie și nu le retușez deloc după ce le citesc. Alteori, încep o poezie având o temă bine definită în minte, știind clar ce trebuie să ating
ATUNCI CÂND SENTIMENTELE, ÎNGRIJORĂRILE, SLĂBICIUNILE DEVIN STIHURI DESPRE LACRIMI ŞI ZÂMBETE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352651_a_353980]
-
nisipuri, Să netezească riduri de pe chipuri Prea palide, prea triste, obosite. Cu adieri ușoare, nu tertipuri, Coboară în privirile uimite, Să șteargă lacrimi încă nerostite, Pornite din dureri de multe tipuri. Se-ncurcă și prin alge și prin plete, Cu răsuflarea ei cu iz de sare, Își desfășoară coada de comete Și îmblânzește valul care moare Pe gleznele pornite-n piruete, Pe plaja-ntinsă, cât e ea de mare. Referință Bibliografică: TREI SONETE / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
TREI SONETE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352724_a_354053]
-
-i ireal și în același timp plauzibil fantastic nu există lumină întuneric mișcare absența e lucie nimeni aici nu se opune nimănui nu există contrarii oamenii se iubesc fără un scop practic niciodată nicăieri n-am simțit atât de aproape răsuflarea celestă a spiritului... Referință Bibliografică: Lumi paralele / Aurel Conțu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2318, Anul VII, 06 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aurel Conțu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
LUMI PARALELE de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352753_a_354082]
-
Annie. Era originală și ieșită din tipare. Alma râdea cu poftă, înnăbușindu-și hohotele. O trusă de pictură. "Marge, prietenă dragă." Deveni curioasă văzând cutia dreptunghiulară. Înăuntru, câțiva metri de dantelă grena. Superbă. Țesătura fină ca un abur de ceață ... doar răsuflarea stătea o clipă în cumpănă citind bilețelul. Lord M.Joseph. Simțea pulsul în urechi, ca o bubuitură. Materialul era de o finețe rară. Știa să facă daruri. Un bărbat plin de contradicții. Mai erau trei cutii mai mici ... copiii. Eduard
MY LORD (IX) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352699_a_354028]
-
ai răspuns ! nu-i eliberă degetele. De cine să mă feresc ? - Era o urare, sire. De bun rămas. Știți foarte bine, să va îngrijiți și singur. Gura lui apăsa ferm căușul palmei cu pielea fină și moale. Zăbovi și căldură răsuflării lui în palma ei, îi strecura scântei de-a lungul brațului revărsând valuri de senzații în trupul ei. Se simțea vulnerabilă. Se retrase discret de lângă el și ieși. *** - Draga mea, o să ne lipsești! își șterse o lacrimă, mătușa Annie. - Vă
MY LORD (IX) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352699_a_354028]
-
2012)*, de Daniela Gifu (pseudonim de „eurocircuit“ al numelui de familie, Gîfu, poetă-doctor-în-filosofie, născută în orașul Bârlad, în Zodia Capricornului, la 10 ianuarie 1973): «Cartea Danielei Gifu poate fi citită și ca fiind un singur poem (dialogal) scris dintr-o răsuflare în momentul îndrăgostirii. Așadar, poezia din aceste file este un dialog intim între Ea și El (fiecăruia venindu-i rândul de a deschide luna), deci un discurs cu accente de filosofie existențialistă, o declarație de iubire ce amintește atât de
EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS-CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353586_a_354915]
-
Fără să-mi impun m-am apropiat mult de el. Eram aproape lipiți unul de altul. Îi simțeam privirea jucăușă plimbându-se periculos de alunecos pe ceafa mea, după ce mi-a săltat buclele imaginând în palma sa o coamă bogată. Răsuflarea sa caldă îmi gâdila urechea dreaptă, în timp ce-mi admira curbura delicată a bărbiei și a gâtului meu lung, care parcă implora sărutările sale. Încercam să fiu nepăsătoare la tot acest asediu aparent nevinovat, dar plin de o puternică
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353613_a_354942]
-
acest puști își va mai intersecta viața cu a mea, că el va fi cel care îmi va pune capăt zilelor. Când va fi asta? Azi, mâine, peste o săptămână, o lună, un an, zece ani? Parcă îi simt deja răsuflarea în ceafă... Ori poate că e doar gândul meu, teamă nu de moarte, cât mai ales de judecata ei. În perioada aceea primisesem ordin ca toate dovezile să fie distruse, cadavrele să fie dezgropate și arse, iar cei care soseau
PARTEA A II-A de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353656_a_354985]