5,132 matches
-
aceste cuvinte de negîndit: Bună ziua, tovarășe Iosif Vissarionovici? Convorbirea a durat două sau trei minute. - Mi se pare că lucrați într-o direcție interesantă, zise Stalin. Glasul lui, tărăgănat, cu accent gutural, cu acea gravitate a sublinierilor sonore, părea să răsune intenționat nespus de asemănător cu acel glas pe care Strum îl ascultase la radio. Exact la fel îl imita el însuși uneori, făcînd pe clovnul la el acasă. Exact la fel îl reproduceau oamenii care îl ascultaseră pe Stalin la
Vasili Grossman - Viață și destin by Laurențiu Checicheș () [Corola-journal/Journalistic/6442_a_7767]
-
se simte printre ai săi în biserica ortodoxă, ritualul romano-catolic părîndu-i-se de un formalism igienic și steril, fără virtuți mistice. Iubitor al lui Wagner, și-ar dori ca după moarte, în cele trei zile cuvenite priveghiului, în camera mortuară să răsune acordurile Inelului Nibelungilor, la fel cum, cu riscul de a părea eretic, mărturisește că dacă s-ar ivi o religie care s-ar inspira direct din mitologia nordică, s-ar lepăda imediat de creștinism și s-ar converti la zeii
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
nimic altceva, când îți dai seama că gândurile tale sunt nimicuri, când, pur si simplu, oricâtă experiență de comunicare ai avea, îți dau lacrimile și nu mai știi ce să spui. Câteva zeci de minute după ce a plecat mi-au răsunat în minte doar cuvintele bătrânei: El își dorește să ajungă la fel ca dumneavoastră când va crește mare....'' Cum vine asta? '' Când va crește mare...'' Se spune că realizam că ne-am făcut mari atunci când rămânem fără mamă. Pistruiatul ăsta
Morar, despre o tragedie cumplită: De ziua lui, am îngropat-o pe mama sa () [Corola-journal/Journalistic/44246_a_45571]
-
și pierind în depărtare. O întrebare îi săgetă prin minte: „Oare ăsta sînt eu ?” Pentru un puști de treisprezece ani care tocmai își etichetase conducătorul religios drept ticălos - și încă de două ori - nu era o întrebare nepotrivită. Întrebarea îi răsună în minte, din ce în ce mai sonoră - „Ăsta sînt eu? Ăsta sînt eu?“ -, pînă ce își dădu seama că nu mai stătea în genunchi, ci alerga nebunește către marginea acoperișului, cu lacrimi în ochi, cu strigătul în gîtlej și cu brațele fluturîndu-i în
La revedere, Columbus by Philip Roth () [Corola-journal/Journalistic/4614_a_5939]
-
perfidă, a formelor și a sensurilor. Capodoperele sale, Himerele grăbite, Pasărea obișnuită, Conversaț ia cu iarba, sunt mici monumente de virtuozitate și de poezie, în care surâsul șăgalnic, senzualitatea și ironia mușcătoare, se îmbină în entități aparent absurde, dar care răsună de o muzică lăuntrică. La fel, o perfectă înșurubare de contrarii, de elevat și de truculent, strălucitoare și scandaloasă, Prințesa X a lui Brâncuși a fost ținta atacurilor lui Picasso, care vedea în ea (nu fără motiv) un falus, nicidecum
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4660_a_5985]
-
și Nietzsche (invocat de Harold Bloom în Anxietatea influenței): „Se poate întâmpla cel mai uluitor lucru, și imediat mulțimea celor neutri din punct de vedere istoric e pe poziții, gata să-l măsoare pe autor de la mare distanță. De îndată răsună ecoul, însă mereu ca o «critică», deși cu o clipă înainte criticul nici măcar nu visa la posibilitatea acelui lucru. Opera nu ajunge astfel nicicând să aibă vreo influență, ci doar o critică, iar critica la rândul ei nu produce nici o
Om cu noroc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4542_a_5867]
-
un copac îmblânzit prin condiția lui de pom fructifer, (vezi Gheorghe Pavelescu, Pasărea Suflet, Editura Altip, Alba Iulia, 2009): „Deodată niște aripi fâlfâiră undeva într-un prun și încă o dată un cocoș cântă prelung. Când sfârși, în clipa următoare, satul răsună a doua oară ca o alarmă nesfârșită de glasurile celorlalți cocoși.” A fost al doilea cântat, subliniat de narator, al treilea însă nu mai are rost: în locul celui deal treilea cântec al cocoșului încep să latre câinii („toți câinii de
Ilie Moromete și dublul său by Mircea Moț () [Corola-journal/Journalistic/4580_a_5905]
-
băiețandru care se împotrivea neputincios și disperat. În urma apariției noastre neașteptate totul s-a întrerupt. Peste grupul care avea deja veselia pe care trebuia să le-o trezească discursul meu a căzut o tăcere apăsătoare. - Jos, strigă căpitanul. Vocea sa răsună dintr-odată cu totul altfel decât în camera lui. Soldații ridicară în grabă mesele în picioare și luară loc și băiatul aproape suit pe dulap își căută ușurat scăparea. În tăcerea de mormânt care se lăsase, m-am așezat în spatele unui
Simon Carmiggelt - Despre ținerea unui discurs () [Corola-journal/Journalistic/4394_a_5719]
-
declin, Grodek - poem conservat numai în a doua variantă - este epurat de orice temporalitate profană, cu detalii naturaliste, ce-ar putea evoca direct bătălia respectivă din Galiția. Sebastian a fost, mai întîi, atras de incipitul poeziei: „Seara, de arme mortale răsună/ Pădurile...”, pe care, păstrîndu-i atmosfera originară, îl amplifică prin variațiuni de poem în proză, inserate în paragraful trei al capitolului VIII. Indefinitul „freamăt de arme” transcendent (cu varianta: „zăngănit de arme” pădureț), ce declanșează o altă rezonanță părții finale a
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
el însuși la încercare: „Dar oare poate cu adevărat cineva să spună totdeauna de-a dreptul ce gândește?” „Da”- răspunse Tolstoi aproape cu brutalitate -, „totdeauna și în orice condiții. Tot ceea ce gândește, adevărul mai presus de orice.” Din vocea lui răsuna o forță ascunsă și un reproș amar la adresa noastră a tuturor. Între timp oaspeții se ridicaseră de la masă, scaunele fuseseră date la o parte și în aer se ridica un nor de fum. Am observat că doar noi doi rămăsesem
Marele căutător al adevărului by Lev Kobylinski-Ellis () [Corola-journal/Journalistic/5879_a_7204]
-
bătu în același timp cu pumnul lui puternic în masă: „Adevărul mai presus de orice.” Înfierbântat, i-am răspuns: „Chiar dacă aș fi împușcat pentru refuzul meu?” „Da, chiar și atunci. Nu despre viață este vorba, ci despre suflet și adevăr,” răsună clar și ferm răspunsul lui. Această strălucire a ochilor mi-a rămas fixată în amintire mea ca un episod deosebit de neobișnuit al acestei seri atât de bogate în evenimente remarcabile. Îndemnul lui Tolstoi de a refuza serviciul militar rămase la fel de
Marele căutător al adevărului by Lev Kobylinski-Ellis () [Corola-journal/Journalistic/5879_a_7204]
-
Iznik) și Trabzon, care până de curând, la fel ca și Hagia Sofia din Istanbul, au fost muzee, au fost transformate în moschei, iar, în curând, în cel mai vechi monument al arhitecturii bizantine din Turcia - Mănăstirea ortodoxă Studion, vor răsuna rugăciuni islamice. Expertul rus Stanislav Tarasov consideră periculoasă această tendință: „Actualul Guvern mizează pe consolidarea factorului islamic nu doar în interior, ci și pe plan extern. Deși islamul în Turcia poartă un caracter moderat în comparație cu grupările radicale ce luptă în
Lumea creștină riscă să piardă un celebru simbol: Hagia Sofia by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/55357_a_56682]
-
Sancțiunile sunt contestate abia șoptit, dar votate în fapt de corul mare, reprezentant al mulțimii (II). Indicațiile de regie evidențiază atmosfera opresivă și pun în lumină analogiile cu perioada comunistă: după ieșirea din scenă a lui Oreste și a Aglaiei, răsună o cuvântare agitată, puternică - cuvinte deformate, ininteligibile, din difuzoare. Are loc o adunare a poporului, ulterior, cuvântarea se termină, ovații prelungite - tot din magnetofon (II). Atena lui Oreste și Cleon este un stat totalitar și se înrudește peste veacuri cu
Mit și actualitate by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5535_a_6860]
-
nașterea maestrului. În Italia și în România, la Veneția, Monza, Ploiești, Bacău dar și la Roma, în Sala „Accademica” a Conservatorului „Santa Cecilia” sau la București în Sala „Atelier” a Teatrului Național, în primele două decade ale lunii martie au răsunat câteva dintre creațiile enesciene majore; mă refer la Suita „Impresii din copilărie” pentru vioară și pian, la cea de a doua Sonată pentru violoncel și pian, la ciclul de Cântece pe versuri de Clement Marot. Sunt muzicieni performeri ce probează
Momente și evenimente muzicale bucureștene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5670_a_6995]
-
intenție. Ne punem chiar întrebarea cum e posibil la Covent Garden să se comită asemenea greșeli în distribuirile artiștilor într-o producție de mare cotă. În rest, ceilalți barzi au fost corecți și doar atât. Corul a răspuns impecabil partiturii, răsunând nuanțat în toate pasajele. Trecând la cel de-al doilea palier al analizei noastre privind concepția regizorală, putem face câteva aprecieri care se vor integra în contextul general al noilor producții pe marile scene. Inovația în teatrul liric a pătruns
La Covent Garden by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/5687_a_7012]
-
său, considerat un lider puternic dar rece, pare interesat să creeze o națiune concentrată asupra generației tinere. "Koreea puternică și prosperă a viitorului, în care voi veți fi stăpânii, va fi cea mai puternică țară, unde în fiecare casă vor răsuna râsete, iar toată lumea va trăi în armonie", a declarat el la începutul acestei luni, în fața a 20.000 de copii adunați la Phenian cu prilejul unei ceremonii.
Nord coreenii au liber la pizza și telefoane mobile by Gavrila Alexandra () [Corola-journal/Journalistic/57973_a_59298]
-
condus de Plamen Oreșarski. Scânteia crizei a fost numirea mogulului media Delyan Peevski la șefia serviciilor secrete la propunerea prim-ministrului, prin avizul ulterior al parlamentului. O parte a manifestanților se întreabă însă dacă lumea ascultă și glasul nemulțumirii care răsună dinspre Sofia. Protestele pornite din cauza numirii lui Peevski, care ulterior a refuzat funcția, au continuat cu manifestații împotriva lipsei de transparență la nivelul instituțiilor publice din Bulgaria și corupția adâncă din sistem. Bulgarii acuză că legăturile putrede dintre oamenii de
Urmărește cineva ce se întâmplă în Bulgaria? by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/55868_a_57193]
-
un pasaj: „Dragă Monica, de-a lungul tuturor acestor ani, nu-mi amintesc să fi trecut o singură săptămână fără să mă fi gândit la tine, la ochii tăi alungiți, la surâsul tău, la călcătura ta de regină, făcând să răsune sandalele pe trotuarele Romei. Într-o bună zi, vom fi din nou împreună: voi închide ochii și voi ști că te afli în fața mea. Vei simți cu siguranță că sunt lipsit de apărare și în mâinile tale. Ziua cu pricina
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5049_a_6374]
-
10 ani, Gabriella putea înțelege că pentru ea nu mai există șanse. Dar nu putea să accepte că, totuși, nucile nu pot fi sparte. La începutul anului 2013, puiul de om maturizat prea repede a înființat Fundația "Spargem Nucile". Îi răsunau încă vorbele medicului: "E cât o nucă de mare..." Și a strâns alți mulți bani pentru celelalte povești care, spre deosebire de a ei, aveau șansa unui happy end. Gabriella a închis ochii într-una din ultimele zile din Octombrie. Puternică și
Mihai Morar, îndurerat. "Diagnosticul a căzut ca un bolovan" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/56377_a_57702]
-
sunt otrăvite. Nu mai există apă curată în toată peninsula. Iată ce-a tot încercat să vă spună Umar bin Abdallah în acest ultim ceas. În loc să ne vedem de viitor, noi, musulmanii, ne-am întors mereu cu fața la trecut. Încă mai răsună cântece de pe vremea în care corturile noastre s-au înălțat pentru prima oară pe aceste văi, când am ridicat un neclintit zid de apărare în jurul credinței noastre, când flamurile noastre albe se întorceau de pe câmpul de bătaie înroșite în sângele
Cronica unui apocalips anunțat by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5645_a_6970]
-
memorabilei definiții călinesciene, ea nu trebuie nicidecum interpretată ca o „desfacere de conținutul politic”, care e totuși evident, ci ca o autohtonizare a motivelor și tonalităților biblice. Țara din Poezii este Ardealul de dinainte de 1918, înfățișat ca un eden decăzut, răsunând de un plâns universal și ale cărui frumuseți sunt acoperite de cenușă. Câte o imprecație se face auzită ici-colo, dar atitudinea dominantă este de stoică resemnare. Goga este rapsodul unei lumi care supraviețuiește doar în nostalgia cronică a poetului. E
Octavian Goga (1 aprilie 1881-7 mai 1938) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5647_a_6972]
-
aceea că vreau să ofer cititorului cât mai multe indicii, așa încât să poată parcurge, de plăcere, la pas, raționamentul lui Ion Vartic. Vă amintește de ceva atmosfera? E din Grodek, faimosul poem al lui Georg Trakl: „Seara, de armele morții răsună/ Pădurile toamnei, câmpiile de aur/ Și-albastrele lacuri, deasupra cărora soarele/ Se rostogolește mai negru; noaptea cuprinde/ Muribunzi luptători, tânguirea sălbatică/ A zdrobitelor guri./ Dar în liniște peste-ntinderea văii se strâng/ Nori roșii în care domnește un zeu mânios
Alte dileme ale identității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5648_a_6973]
-
care domnește un zeu mânios,/ Sângele curs, răcoare de lună;/ Duc toate drumurile în negru putregai,/ Pe sub rămurișul de aur al nopții șial stelelor/ Se clatină umbra surorii prin crângul tăcut/ Și salută duhurile eroilor, însângeratele capete;/ Slab printre trestii răsună sumbrele flaute-ale toamnei./ O, doliu prea mândru ! Altare de bronz !/ Fierbintea flacără-a duhului azi o cumplită durere hrănește,/ Nepoții ce nu s-au născut.” Traducerea îi aparține lui Mihail Nemeș. Dar asemănarea aceasta e doar punctul de plecare al
Alte dileme ale identității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5648_a_6973]
-
orice era infirm A trebuit să repet, umilindu-mă. Eram gata să strig: voi sunteți de vină Că nu pot fi cum aș dori, ci doar eu însumi. Soarele izbea-n carte păcatul cel dintâi. Și-adesea, când în iarbă răsuna amiaza, Îmi închipuiam cum noi doi, cu vina mea, Călcam o viespe sub mărul raiului. Norii Nori, norii mei grozavi Cum bate inima, ce jale și regret al țărânii Nori, nori albi și făr’ de slovă, Mă uit la voi
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]
-
Înainte de Ședința cu Părinții de vinerea, Dat fiind că deja cîntase la Glyndebourne, dovedind Că se poate prezenta că un tenore robusto acceptabil, Repeta balada lui Țoști pentru Părinți, Uvertura bombastica, larmoaianta acrobație vocală... Ce făcea să tremure și să răsune ferestrele-n țîțîni. Locuri sterpe cu ateliere-n ruină, nelocuite vreodată. Terenuri de golf cu stegulețe-n peluze ofilite - Defilau în goană, iar el repeta de zor pentru-acei Părinți, „Și cui îi pasă! Hai să fim serioși, Brownjohn, cui dracului
Un poem de Alan Brownjohn () [Corola-journal/Journalistic/5491_a_6816]