8,590 matches
-
pasul că e o creatură dependentă, trecătoare, născută să sufere, să rabde, să aibă stăpân. Omul de stânga crede în progres, îl cultivă, acționează în vederea construirii unei societăți comunitare, egalitariste, ieșită din menghinea abuzivelor elite. Dacă insul stingher se înșeală, rătăcind pe drumuri labirintic greșite, massele în schimb sunt infailibile, un instinct absolut le orientează întru salvgardarea propriilor interese. Ele făuresc istoria, preferând, ca mijloc de operare, revoluția - în față ies cei mai buni, care, adică îi reprezintă cel mai bine
Casa cu ferestrele deschise by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9861_a_11186]
-
dialog între maiorul Radu Virgil și sora scriitorului dispărut este cât se poate de edificator în acest sens. De remarcat este faptul că realitatea literaturii este cu totul alta decât cea a vieții propriu-zise. Așa se face că pragmaticul militar, rătăcit în ficțiune, se transformă într-un naiv incorigibil: "... De fapt, lucrurile sunt mai complicate decât vă închipuiți. Fratele dumneavoastră a traversat o experiență specială, nu știu, nu găsesc cuvintele, dar din ce a scris reiese că... - Domnu' maior, exclamă din
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]
-
imixtiune, că se și inventează altul. Criticul este mereu nepregătit; și este vulnerabil și pentru că, stând mai tot timpul în casă, ca să citească, nu are experiență în lupta cu viața. Când iese din casă ești precum o bufniță care se rătăcește ziua pe o stradă. Mă întorc la întrebarea: ce face criticul literar copleșit de abundenta producție de texte literare? Este necesar să discearnă, să stabilească ce anume merită să fie considerat literatură și ce nu. Pentru că în literatură funcționează un
Profesia de critic literar by Alex. Ştefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9899_a_11224]
-
știrile, tocmai de aceea tentația e foarte mare. Că știrile sînt lipsite de informație propriu-zisă și că de fapt nu afli nimic important, că cele cîteva minute de informare se preschimbă într-o zapare năucă și iritată în cursul căreia, rătăcind de la un post la altul, te simți din ce în ce mai nervos, că în fine, închizînd televizorul, cazi într-o stare de două ori mai rea decît cea de care vroiseși să scapi atunci cînd ai deschis televizorul, toate aceste amănunte nu le
Căpcăunul din ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9921_a_11246]
-
Filmul este o combinație între Nea Mărin Miliardar, fără candoarea gagurilor lui Amza Pellea niciodată scabroase, cu best of hardcore-ul Vacanței Mari, care-ți lasă impresia unei forme grave de retard, "Familia Bundy", în locul cățelului familiei jucînd o găină rătăcită în sacoșa kazahului Borat și un fel de stand-up comedy grefat pe un sitcom, unde se pot auzi rîsurile lătrate din off. Pentru ca acest cocteil să devină cu adevărat incandescent peste el se toarnă feliat mărunt bucăți de Goran Bregovic
Borat - dicționarul kazah by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9948_a_11273]
-
om. În peliculă să nu este loc decît pentru ceea ce se întîmplă, situațiile apar recreate prin colajul unui film brut, fără tăieri la montaj. Nici decizia patriotică a lui Coști, nici acțiunile echipajului care pornește pentru salvarea unui private Ryan rătăcit într-o unitate dizlocată, nu șunt invocate în beneficiul ilustrării unei teze, a solidarității camarazilor la nevoie, a dedicației pentru un ideal, al amplasării unei investiții sentimentale în erou. Inițiativa lui Coști ține de naivitatea lui. Caracterul dramatic al situațiilor
Eroi ai timpului nostru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9975_a_11300]
-
simplu. Cititul literaturii române contemporane pune mari probleme de orientare, ești fără hartă sau busolă. Cum să-mi refuz șansa cine știe cărei formidabile descoperiri, a impresiilor proaspete, lipsite de prejudecăți, măcar de prejudecățile altora? Sigur că există și riscuri, te poți rătăci, într-o avalanșă de publicații. E un asalt general, un vacarm în care mi-e greu să disting o voce interesantă, autoritară. Scott Fitzgerald spunea: "Nu scrii pentru că vrei să spui ceva; scrii pentru că ai ceva de spus". Impresia mea
Despre literatură și medicină cu conf. dr. Cătălin Vasilescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9998_a_11323]
-
ai vrea s-auzi De-ai simți finalul De-ai realiza ce-i bun De-ai căuta în tine De-ai regreta o clipă De-ai privi duios De-ai ști că poți De-ai putea să lupți! Evadez! Chiar rătăcindu-mă în gânduri, lumi și vise Am descoperit că suntem tot mai triști. Și o spun doar după ce văd în jurul meu Dar mi-e greu să cred că cei mulți au în suflet altceva! Nu sunt învățat să aștept compasiune
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
gândind la înțelepciunea bunului meu. PRIETENA COPACILOR De multe ori aud, printre sunetele venite din livadă, un ciocănit repetat ca și cum aș fi în casă și cineva m-ar întreba dacă sunt înăuntru. Acest ciocănit seamănă cu toaca cioplită de copiii rătăciți prin pădure, dând semne pentru cei ce i-ar fi căutat. Am intrat tiptil pe poarta din zăbrele rare și am început să cercetez cu privirea printre ramurile dese. Deodată zăresc o pasăre cu pene frumos colorate, ciocul ascuțit care
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
comisioane de hîrtie, rămîn doar la conținutul lor, care nu lezează cu nimic ideea de passe-temps de societate, cultivînd ale sale luxe, calme et volupté pînă într-acolo încît să-și eludeze miza estetică. Nu întrutotul, firește. Chiar dacă vreun "unanimă" rătăcit în vremea (stilistică...) a patriarhilor sparie, vorba lui Arghezi, și litera, și gîndul, cîte-un final de elegie, aducînd o consolare care nu va dura, ține la valorile poeziei: "Vis alb voiu fi în somnul tău topit.../ Dar azi, cât încă
O dedicație by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8974_a_10299]
-
Gelu, 30 VII 1994, Cartea tatălui meu Dr. N. G. V. Gologan Brașov, Strada Warthe la nr. 8 A. în plic, o carte: Cercetări privitoare la trecutul comerțului românesc din Brașov - și jos București, 1928. O vreme caietul s-a rătăcit. L-am găsit în octombrie 2007. îl țin la dispoziția familiei. Dar altceva voi să spun. în seara aceleiași zile, petrecută la Brașov, Gelu îmi povestise cum l-a chemat în 1941, ca primar, la Predeal, în calitate de șef al statului
Neuitatul coleg de bancă, Gelu Gologan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8986_a_10311]
-
OTV, Champions League, crime abominabile, politicieni corupți, fete dezbrăcate, bere, semințe, raliuri nocturne, accidente auto, agramatism, bani, scălâmbăială, filme polițiste, clarvăzători, reviste sexy, tabloide. Acesta este tabloul poleit al unei realități terne, într-o societate ce pare a-și fi rătăcit busola și ale cărei singure repere au devenit știrile de la ora 5 și meciurile etapei de fotbal. Trăim într-o societate care funcționează după o singură regulă: a spectacolului, măsurabilă în rating tv. Politicienii rostesc vorbe de duh pentru că știu
Supușii regelui rating by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8985_a_10310]
-
eternitate,/ auz, părinte al oamenilor, amin!" (Auz). însă, de regulă, Ilie Constantin cultiva o tonalitate sobra, circumspecta, umbră parcă a triumfalei rostiri clasice. Un dramatism existențial își face loc, compensator, umanizant: "E o amînare mahorîtă,/ o neîncredere între culori/ și rătăcesc între vîrste;/ E un peisaj în mine de arbori în ianuarie/ cu soarele în renunțare.// Altfel aș fi vrut să fie:/ alb dintr-odată să mă aflu/ aidoma mocanilor culcați în cîmp/ trezindu-se la ziua în cea dinții ninsoare
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
dăscălit apucă, măcar din cînd în cînd, cărările înfrînării, le stă bine, ca la Arghezi, mai pe urmă, pereche cu cîntecele de boală, "de foame de scrum". Bolnița lui se numește Spitalul amorului, culegere de stihuri de epocă ale minților rătăcite pe destul de ocolite drumeaguri. E, în ele, o pedagogie superficială, a scufundării în viață și în tabieturile timpului, a mahalalei ascultate în momentele ei de lamento, ca și în cele de frenezie, cînd viața ei colorată se desface în paiete
Școala veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9088_a_10413]
-
Dunăre de pe te miri unde, trișează-n lupta cu orașul. Așa cum poveștile depărtărilor trișează față cu plăsmuirile vetrei. De departe, de undeva, vine frica. Despre ea este Memorial-ul de amiază, despre o frică interesantă pentru orice psiholog, sau psihologizant, rătăcit în literatură. Nu e angoasă, nici reacție de apărare față de ceva ce cunoști. E un sentiment aproape folcloric, căruia nu-i pot găsi rădăcini decît în prostia precaută, carevasăzică, alterată puțin de filosofie, a gospodarilor lui Creangă. Pentru care călătoriile
Drobul de sare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9109_a_10434]
-
lectură rămâne suverană: și la a patra ediție (sau mai exact spus: și la a doua lectură), cu toate reducerile, Dimineață pierdută mi se pare că rămâne același roman stufos, în care îmi place să mă pierd și să mă rătăcesc, ca prima dată. E o lume a începutului de secol XX, case de avocați și profesori universitari aflate în legătură apropiată cu lumea politică, o lume evocată în toată complexitatea ei psihologică, intelectuală, materială și morală. Se reconstituie o mentalitate
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
directorul liceului, nota 10+. Exact: zece plus! Am păstrat ani și ani la rând teza ca să pot proba. începea astfel: Iarna este cel de al patrulea anotimp al anului". Remarcabil dar de observație la un preadolescent de unsprezece ani! Am rătăcit, în schimb, aproape numaidecât după primire, o teză la limba latină la care luasem nota doi minus. Să nu le fi pomenit acum, s-ar fi scufundat pentru eternitate în neant. Stăpân pe nota lui, profesorul trecea prin viață senin
Old merry school by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9265_a_10590]
-
încolo, redundant. Ele nu mai fac să respire ficțiunea, ci o substituie. Vechea convenție narativă, integratoare în minuția ei, este dezintegrată. Ce se pune în loc? Trei personaje masculine (Radu A. Grințu, Zare Popescu și Gelu Popescu) și unul feminin (Ana) rătăcesc și își intersectează drumurile aleatoriu. Zare Popescu și Gelu Popescu, care se înfrățesc la Casa de copii școlari din Sinaia (amândoi fiind considerați orfani), ajung să pară, în interiorul romanului și în receptarea lui critică, frați de sânge. Încâlcind voit firele
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]
-
repere morale a lumii de astăzi: "Depuis que le passé a cessé de projeter sa lumiere sur l'avenir, l'esprit de l'homme erre dans l'obscurité" ("De când trecutul a încetat să-și proiecteze lumina asupra viitorului, spiritul omului rătăcește în obscuritate") (Alexis de Tocqueville) (traducerea mea, ca și cele ale celorlalte pasaje de mai jos). Un astfel de motto ar trimite cu gândul la nostalgii paseiste, dar oare atitudinea critică - uneori chiar hipercritică - poate fi etichetată drept "conservatoare", epitet
O carte explozivă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9315_a_10640]
-
doriți. Dar poate că mă înșel. Editorii caută scriitorii tineri și îi promovează (îndeosebi pe prozatori), dar cititorilor le este indiferentă vârsta autorilor. De altfel, cititorul nostru de proză română contemporană plutește în ceață. Cine îl ajută să nu se rătăcească sau chiar să nu se piardă definitiv?
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
înghițeau deschizând numai pe jumătate botul, crocodili cu coada ce înconjura ecuatorul ne considerau printre delicatese, meduze urzicătoare și fel de fel de bestiole veninoase ne amenințau specia de maimuțe golașe. Cel puțin așa scrie în cartea Le singe nu, rătăcită în străfundurile bibliotecii, printre volumele de rang secund. Deși oceanul i-a fost până la urmă un mediu ostil, omul nu-și înfățișează Infernul ca pe o imensitate de ape dezlănțuite, ci mai degrabă ca pe un cazan vulcanic în plină
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
de comunicare, chiar între (sau, mai cu seamă între) oamenii provenind din același mediu. În ultimă instanță, Fiecare cu Budapesta lui este un roman al lipsei de comunicare și al însingurării individului la nivelul unei societăți care să-și fi rătăcit toate reperele. Deși bavardajul caracterizează mai toate personajele Gabrielei Gavril și se trăncănește enorm de-a lungul întregului roman, comunicarea propriu-zisă tinde spre zero. Fiecare personaj pare a vorbi singur, fără nici o legătură cu replicile interlocutorului, deși au haz și
Tranziția la Iași by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9372_a_10697]
-
dimineața, cînd aveam o limpezime și-o viteză a percepțiilor mărită, exacerbată de fiece amănunt ce-mi lărgea ochiul și-mi surescita pavilionul galant al urechii. Nu am putut citi sau scrie, și nici învăța, noaptea. Adolescent fiind, obișnuiam să rătăcesc prin Iași, singur, în orele toride ale amiezii, pe străduțe necunoscute, la periferia orașului, închipuind scene tandre și obscene, ascunse în spatele geamurilor căscate, negre, mistuitoare... Mă fascinau cișmelele, picurul în van pe cimentul fierbinte, crăpat de smocuri de iarbă, al
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
speciei de comunist tipic); nu era, cum s-ar fi cuvenit, un comunist inflexibil, dogmatic. Era un comunist moderat, modest, cu o fire mult prea slabă, fără instinct de conservare, într-un regim comunist puternic, în expansiune - un stângist naiv rătăcit într-un regim sever de extremă stângă. De ce se lasă atunci atât de ușor înfrânt? Răspunsul e simplu. Pentru că e prea moale, melancolic și resemnat într-o epocă optimistă și rigidă. Anticarul Brummer îi explică foarte limpede nepotrivirea de caracter
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
unde ai fost înfrânt o dată... Ar fi fost un nenorocit; ar fi fost o zdreanță dacă n-ar fi înțeles această lege elementară. Cuvinte frumoase, care cereau însă și fapte, mai ales fapte! Ar fi greșit grav, s-ar fi rătăcit de el însuși, dacă s-ar fi căutat pe el însuși în altă parte" (p. 101). Chiril Merișor, personaj camilpetrescian, ar vrea să treacă totul prin filtrul moralității: politica, filosofia, dragostea. Decepția lui profundă, fatală, vine din imposibilitatea aplicării universale
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]