25,611 matches
-
cum să cade, dîndu cu tunurile, si cu alte tărămonii făcîndu-se, au săzut în scaun, iar doamna cu jupînesele a trecut la Cotroceni, pentru frică ciumii, ce se izvodisă în București și în toată țara. Numai de aceste 2 lucruri rele să întristasă domnul, adecă pentru ciumă și spentrut foamete, ce era începută din zilele mării-sale și cu îndemnarea ce au avut de la Dumnedzeu, și acestea le-au potolit, ca pentru foamete au trimis de au luat făină de la turci (Păi
...Ci dar să venim la prochimen by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17881_a_19206]
-
se supunea fără să crâcnească ordinelor gardianului. "- Nu vezi ce pumn mare are?" rostea fostul președinte de partid. Iar caraliul îl punea să sară că broască. Dar a-ți batjocori victima era cea mai ascuțită voluptate a călâului, a părții rele a Securității, căci a existat și o parte bună, ce zic, serafica, aceea care ne ocrotea de spionii din Vest și de peste Ocean. Generalul Pacepa istorisea cu stupoare cum, intrând în cea mai tainica vizuina a instituției, Departamentul dezinformării, dăduse
Firul cu multe noduri al Ariadnei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17905_a_19230]
-
zdrențele întâmplării ca s-o refaci într-un filigran prețios, restituindu-ți bijuteria ei inefabilă". Scriind o proză de cameră, claustrofilă, Mariana Ionescu face dintr-o singură frază, gen "Tiberiu, de ce mi-ai adus în casă fata asta cu ochi răi?!" un prilej de despicare a firului în patru. Suspiciunea și fragilitatea maladivă fac parte din recuzita mitologiei "miresei smintite" sau a Ifigeniei de serviciu ce va să fie "jertfită balaurului din marginea cetății". În mâna protagoniștilor realului eroina este o
Proză de cameră by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17196_a_18521]
-
a rolului său de secretar literar al teatrului craiovean sînt libere de prejudecăți, bazate pe text și pe document. Chiar dacă imaginea finală va fi departe de aceea cu care ne obișnuiseră elogiile reverenței postume, autoarea nu poate fi bănuită de rea intenție, ci poate doar de o luciditate prematură în contextul unui complex al vinovăției încă netratat, indus în rîndurile cititorilor și ale criticilor de însăși opera lui Sîrbu. Cartea merită binențeles o discuție mult mai amplă, recenzia de față nefăcînd
Despre I.D. Sîrbu, altfel by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17194_a_18519]
-
lui mai. Primul lucru care mi-a înflorit în minte, la aflarea veștii năucitoare a morții lui, au fost acele zile de discuții nesfîrșite și de plimbări prin oraș sau prin Grădina Botanică. Am fost cu el și în împrejurări rele, o dată la o clinică pentru un consult, unde îl cunoșteau toți și am putut beneficia de o atenție pe care i-o datorez pe de-a-ntregul. Treburile îl aduceau adesea la București. Ședințele de Consiliu al Uniunii Scriitorilor erau cel
Glose by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17189_a_18514]
-
pe poarta înaltă de fier a cimitirului, am întîlnit, fără voia mea, trimisă de diavol, desigur, sau de necruțătorul meu patron literar din ceruri, care mi-a întins nu numai ademeniri, dar și obstacole în nefericitul meu itinerar, o piază rea, o femeie din a cărei siluetă nu am distins mare lucru. Mă întreb dacă în acea împrejurare nu am reținut, în înserarea tot mai deasă, privirea nerușinată a profesionistei, chemându-mă, oferindu-se cu insistență. Desigur, nu era prima femeie
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
ne povestește Frederik - la împărăție apar doi escroci mari ce se laudă că ei pot țese o stofă și să croiască din ea niște haine minunate avînd miraculoasa însușire că ele, aceste haine, nu pot fi văzute nici de cei răi, nici de cei proști, așa că majestatea sa ar avea astfel ocazia, purtînd aceste haine vrăjite, să-și dea seama cu ce fel de curteni avea de-a face. (Invenție bună și pentru parlamentarii români de astăzi, n.n.) Cei doi escroci
Drum bun, Frederik! (intermezzo) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17234_a_18559]
-
ucidă tatăl - adică pe Ceaușescu - pentru a înșfăca puterea. îmbrobodiți de lacheii rămași prin birouri în urma retragerii iliesciene, noii învingători s-au văzut repede paralizați, incapabili de cea mai mică mișcare. Se observă acum că pe lângă această greșeală enormă - gurile rele spun că ea a condiționat venirea la putere a d-lui Constatinescu -, actualul președinte a mai comis una. Poate încă mai gravă: a întors, ciocoiește, spatele tuturor celor care ar fi putut contribui substanțial la schimbarea societății românești. Odată proclamat
Ordalii asortate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17240_a_18565]
-
precum Iliescu. Mica trupă de profitori din jurul său, nepotismul sfidător (ilustrat de aducerea la Cotroceni a cuplului Petre, mama și fiul), credulitatea impardonabilă (președintele a menținut, o bună bucată de vreme, întregul personal de pe vremea lui Iliescu) sunt semnele unei rele conștiințe în raport cu forțele democratice. Abia instalat la Cotroceni a ajuns d-l Constantinescu să-și dea seama de impostura sa. Promisiunile nemăsurate, declarațiile bombastice (între care gogorița privind mutarea reședinței într-o clădire mai modestă a avut un efect-fulger asupra
Ordalii asortate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17240_a_18565]
-
Jupiter tonans al Alianței Civice, într-un biet Mikey Mouse bântuit de fantoma pisicii iliesciene. Pentru a rupe cu propriul trecut, întru totul nesemnificativ, dl. Constantinescu a decis să rupă cu toți cei care-i aminteau, ca într-un vis rău, că nu e decât o formă fără fond, proiecția dorinței de schimbare a părții inteligente a populației. Că dl. Constantinescu n-a dorit nici o clipă schimbarea, a devenit limpede în câteva săptămâni. Călare pe caii mari, fostul rector al Universității
Ordalii asortate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17240_a_18565]
-
Aș pleca, sigur c-aș pleca, da nu în condițiile din1965. Aș pleca să văd, să vagabondez, să învăț, și după aia m-aș întoarce. Ceea ce a fost rău în 1965 era că nu puteam să mă-ntorc: comuniștii erau răi, dar și proști. Din cauza răutății și prostiei lor au pierdut mii de oameni talentați. Au câștigat alte țări. Eu n-am plecat să devin "unul din marii poeți" (nici nu prea știu ce-nseamnă lucrul ăsta), ci să descopăr lumea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17255_a_18580]
-
aceea că suntem imaturi. Dacă exceptăm o scurtă perioadă de responsabilitate, măcar din secolul al XVI-lea încoace am fost tot timpul tutelați, tratați ca niște copii, iar perioada Ceaușescu a reprezentat în privința asta un apogeu. Am fost tutelați cu rea intenție. Nu putem trece direct la responsabilitate. Este nevoie de o tranziție: tutela de bună intenție a Uniunii Europene pe post de Carol I. Mă refer la Europa și nu la Statele Unite. Europenii n-au cum să nu fie bine
Păreri inconfortabile by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/17259_a_18584]
-
portretistică a lui Alex. Ștefănescu e o problemă, dar rămîne oricum o minciună frumoasă. Cu tot aerul lor desuet asemenea ceremonialuri de inițiere au o importanță de netăgăduit și familiaritatea pe care o induc nu cred că e un lucru rău. Mai ales la începutul unei antologii asemenea gesturi sînt parcă mai la ele acasă decît într-o carte de sine stătătoare, fie ea și o introducere, pasajele respective cîștigă, cred, prin transfer. Alta este după mine problema cu acest tip
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
interese etc., înclinațiile și sensibilitațile politico-ideologice avînd un rol secundar! Cauza profundă se află în dificultățile de conștientizare, asumare și responsabilizare a unui "trecut" ce acoperă practic toată istoria României de la primul război mondial încoace. O istorie în primul rînd rău, prost cunoscută, dar ale cărei purulențe n-au fost vindecate de trecerea timpului, doar acoperite, mascate, ascunse, iar astăzi, cînd sînt doar atinse (=numite), dor. Împiedicată și apoi deturnată de instalarea regimului comunist, care a adăugat noi traume și noi
Fără ieșire?! by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17314_a_18639]
-
spune/ nimeni nu poate/ nu-mi pare rău că am trecut? (mă întunec). Celălalt e capabil a asigura "ieșirea din timp", id est confruntarea ființei auctoriale cu absolutul. Printr-un peisaj labirintic trecînd, cu ajutorul călăuzirii acestuia, precum printr-un vis rău, încîlcit între tainica rănire și vindecarea incertă, poeta parcurge o probă inițiatică sui generis: "venind pe urmele tale/ printr-o pădure din pămînt/ dublînd frumusețea îmi spun/ el merge cu fața la cer/ a lui este mila// venind și luînd cuvintelor locul
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
nu beneficiază, nici pe departe, de emoționalitatea care-i cuprinde pe români cînd e vorba de Eminescu. La mijloc nu e o problemă de spirit critic, ci de sensibilitate. Sînt ispitit să încerc o explicație. Eminescu e poetul național. Bună, rea, formula a prins. Nimănui nu i-a trecut în schimb prin minte s-o aplice dramaturgului și prozatorului Caragiale, în ciuda caragialismului de care societatea românească dă mereu dovadă de un secol încoace. Pentru a fi acceptat, caracterul național trebuie să
Eminescu și Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17365_a_18690]
-
toate cîntăreț al nefericirii și mizeriei sufletești a omului în general. Glasul cutremurător de trist al acestui Prometeu parodiat răsună în lirica temei alese: instituirea unei alte morale: "desprins din cordonul ombilical al iubirii/ pentru tine reînvăț să privesc lumea rea/ reacomodez cu mine, cu firea mea încă încețoșată,/ părul tău care ardea alteori văzduhul/ vibrează acum înalte încăperi pe arcușul/ altor înfrîngeri/ faptul că încă te mai visez a rămas ca o pată de sînge peste aburul somnului meu/ faptul
Un alt fel de morală by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17389_a_18714]
-
inventeze, în fine, un detector de lichele. Dacă tot s-a împotmolit legea dosarelor de securitate în pagina 63 a "Politicelor" lui H.-R. Patapievici, ar fi cazul să apelăm la mijloace științifice pentru a-i identifica pe buni și răi, pe lacomi și generoși, pe canalii și pe oamenii cinstiți! Să fie clar: cine se înhămează la guvernarea României în acest moment trebuie să fie conștient că se va afunda până-n gât în gloduri, clise, putreziciuni, respingătoare cangrene sociale și
Cotiere Armani, abacuri Versace by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17386_a_18711]
-
persoane. Inițial subiecții au manifestat reticente clare de a vorbi despre subiectul propus, pînă cînd anchetatorilor le-a venit ideea fericită de a-si muta investigațiile la locul faptei, chiar pe plajă, unde reticența s-a transformat, în cel mai rău caz, în chicoteala, fără a-i împiedica însă pe subiecți să răspundă la întrebări, ba uneori chiar satisfăcuți că au prilejul să o facă. Evident, în linii mari rezultatele nu sînt imprevizibile: pentru unele femei a face plajă fără sutien
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
camerele mizerabilului hotel Adrianopol Svidrigailov rostește - parte a ritualului sau de sinucidere - următoarele cuvinte: "Ciudat și ridicol; n-am urât niciodată pe nimeni din cale-afară, nici macar n-am avut vreodată dorința să mă răzbun pe cineva, ceea ce este un semn rău, un semn foarte rău! Nu mi-a plăcut să mă cert, nu ma înfierbântam, si asta de asemenea e un semn rău!" (trad. Stefana Velisar Teodoreanu și Isabella Dumbrava). Să încercăm, o clipă, să-l oprim din drumul său pe
Profesionistii dispretului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17925_a_19250]
-
nimeni din cale-afară, nici macar n-am avut vreodată dorința să mă răzbun pe cineva, ceea ce este un semn rău, un semn foarte rău! Nu mi-a plăcut să mă cert, nu ma înfierbântam, si asta de asemenea e un semn rău!" (trad. Stefana Velisar Teodoreanu și Isabella Dumbrava). Să încercăm, o clipă, să-l oprim din drumul său pe omul resentimentar al lui Dostoievski pentru a-l oferi ca obiect de studiu lui Max Scheler. Căci iată, una dintre operele fundamentale
Profesionistii dispretului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17925_a_19250]
-
două lucruri complementare aici, îmi spun acum. Neputința de a ne rupe de noi înșine și fascinația - dorința, oroare, opacitate - a străinătății. Mulți se rup, nu mai vor să audă și chiar prin asta rămîn români - în sensul cel mai rău. Drumul complet, inițiatic, l-a parcurs Cioran. S-a rupt realmente, a devenit altul, a scris în altă limbă și pînă la urmă n-a făcut decît să se curețe de ce fusese neromânesc - nietzschean - sau prost românesc (extremist) în el
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
timp, și cînd am căscat ochii bine, nu l-am mai văzut pe inginer. Pierise jos în infern. Cu ultimele puteri, m-am săltat și am ieșit afară pe un dîmbuleț puternic bătut de soare. Era pe la amiază, ca-n răi. Cînd am întors capul, spre dreapta, inca neobișnuit cu lumina liberă a zilei, l-am văzut! (Aici lucrase, special pentru mine, Hazardul, puțin mai încolo gîndindu-mă la Balzac care spune că sînt unii pe care hazardul îi uită, - și, uite
Ce naste din pisică... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17992_a_19317]
-
de șaptezeci de ani, milioane de oameni au fost obligați să studieze genială opera leninista. Noroc că mulți dintre ei n-au luat prea în serios îndemnul. Și-au limitat studiul la câteva cărți și articole sau, în cel mai rău caz, la câteva citate. Dacă vreunul s-ar fi decis într-o zi să parcurgă cu creionul în mână cele 55 de volume ale ediției de pe vremea lui Hrusciov, sunt sigur că ar fi rămas perplex. A studia înseamnă să
Dacă politică nu e, nimic nu e by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17999_a_19324]
-
Și am găsit un spirit conectat permanent la suflul epocii în care trăiește (fie că e vorba de știință, arta ori literatura), fulgerând, de multe ori, aforistic: "Suntem mereu înclinați a pierde din vedere că terorizații, cu vremea, ajung mai răi, măi netrebnici, măi inventivi în abjecție decât teroriștii. Ei dau mai mult decat li se cere, mai mult chiar decât teroriștii cutează să le ceară ori și-ar închipui că pot cere. Terorizații devansează cererile cele mai îndrăznețe ale teroriștilor
Întrebări pentru un an by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18000_a_19325]