867 matches
-
guși și fălci de neamuri proaste și împlătoșați în osânză, fapt care le dă apă la moară lihniților: „Săracii bogați! Or să plesnească și nu se îndură nimeni să-i oprească din îmbuibare! Cum intră unul la închisoare, cum îl răzbesc toate bolile grăsimii!“. Săracilor le e milă sincer de bogătani. Săracii știu că și chiaburii de la oraș ar fi mai cumpătați, dacă nu i-ar obliga afacerile tot timpul la prânzuri și banchete. Unui nemâncat îi dai o pâine și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și aranjează treaba, acolo, sus.“ „Ce să am eu pe conștiință?“, face retoric Costică, după care, ca și cum și-ar aduce aminte de un lucru nu tocmai plăcut, conchide: „Am pe suflet ce are fiecare om. Când dai din coate ca să răzbești la mai bine, îi rupi unuia o coastă, îi scoți altuia un dinte. Eu zic să dăm la Athos vreo trei sute de euroi și o să fie în regulă“. „Păi, da - îl ironizează Mitică -, dai trei sute de euroi și pe urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
toți ar fi avut ceva de povestit despre sărit, urlat, mugit sau dat cu pumnul în burlane. Pavel S. a zis că, până a se însura, mugea interior. Nu-l auzea nimeni, însă el se temea că gălăgia dinăuntru o să răzbească odată și-odată. Îi venea să mugească la femeile mai înalte decât el. Îl enerva faptul că, deși pe planetă exista circa un miliard de femei la care ar fi avut succes, că nu era urât și putea face conversație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
discret procent de îndoială. Dacă totuși se putea și așa? Mama însă, cu firea ei amarnică, mă făcea părtaș numai la îndoială. Protectorul meu - care mă avertizase de la început că avea să mă ajute și să mă învețe cum să răzbesc în București, dacă îl ascultam și făceam tot ce-mi zicea, fără să mă mir prea tare - m-a pus la curent chiar din ziua în care m-a invitat în apartamentul de la etajul al treilea, cu situația soțiilor. „Acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mulțumită unei femei goale. Sau chiar de o femeie goală. Nu mă clintesc. Nici măcar caii nu mă pasionează - caii despre care scriu ori de câte ori nu am despre ce scrie. Dar nu mă simt obosit. Aș minți argumentând patetic că m-a răzbit oboseala, la care are drept constituțional orice explorator. Eu nu obișnuiesc a dezinforma, așa cum mă feresc și de a informa. Mă psihanalizez zăcând în hamac și constat că nori lungi trec pe șesuri. Mulțumită lor, înțeleg că starea în care
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și constat că nori lungi trec pe șesuri. Mulțumită lor, înțeleg că starea în care mă aflu e o stare de reculegere, specifică comemorărilor. O comemorare te poate ajunge din urmă mai repede decât o bucurie, o reculegere te poate răzbi ca orice oboseală. În urmă cu un an, cam pe vremea asta, se anunța că un nor de hidrogen, lung de 20 ani-lumină, se îndreaptă spre Calea Lactee, atras de ea cu o viteză de 150 km/s, urmând să aibă
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
leafă, m-au dat afară din presă (fu rândul meu să-i arăt, din bărbie, colțul tavanului), de un an sunt și eu pe un stat de plată, am toate motivele să-mi țin gura, dar sunt zile când mă răzbește patetismul, „știi ce-i patetismul?” (Vali îmi zâmbi, în sensul de așa și așa) „Nu mai sunt copil, crede-mă... (intrasem într-un presto finale) Patetismul nu-i pentru copii, dar după Cehoslovacia - un an de încercări... (El îmi puse
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
cosească ori să secere, țăranul se descoperea, își făcea semnul crucii, rostea cu toată credința formula „Doamne-ajută!” și, după ce își scuipa în palmele bătătorite și crăpate, se apuca cu nădejde de treabă. Nu se îndura să întrerupă lucrul decât atunci când, răzbit de sete, sorbea apa călie din cofăielul adăpostit la umbra unei tufe. Înceta lucrul la prânzul cel mare, când soarele dogorâtor se afla deasupra capului, pentru a-și potoli foamea. După ce îmbuca în grabă bruma de merinde aduse în traistă
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Unul dintre câini, un animăluț de talie mică, aflat în legătoare, deși are în dotare o cușcă sănătoasă, și-a săpat alături o gaură în pământ unde stă la răcoare pe timpul arșiței. Nu iese din vizuina lui decât atunci când îl răzbește foamea ori setea. La trecerea pe lângă stabilimentul păsărilor, întins pe o suprafață cam cât acorda ceapeul tinerelor familii pentru construcția caselor, curcile au început să glăsuiască agitate, pe limba lor. Fina, fiind aceea care le hrănește și le bibilește, mi-
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
încet, cu grijă, să nu deranjez tăcerea. Noaptea e senină, vremea s-a liniștit, iar zgomotul înfundat al combinatului, cu jocul feeric de lumini, mă face să-mi doresc din nou să mă întorc la masa de scris: trebuie să răzbesc cu scenariul acela despre viața de uzină! Aș vrea să se cheme Poeme pentru schimbul trei... "Ana de Niciunde"... gîndesc eu la cele spuse de moș Toader. Pentru el, toate Anele sunt sus, între stele; Doamna Ana a mea a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
bolnavul, întrebîndu-vă umil: "Ce trebuie să fac?" Și ce vrei acum?! Să-l învăț eu să stea cu fruntea sus?! Dumneavoastră de ce priviți în pămînt acum? Brîndușa ridică brusc privirea spre mine: are ochii tulburi, plini de zbucium, peste care răzbește o scînteie de rugă. Îmi pare rău că nu ți-am dat și declarația lui Ștefănescu... s-o rupi... ori să... O, doamnă! exclam eu. Sînt total dezorientat: nu v-am înțeles eu pînă acum, ori dumneavoastră v-ați transformat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
contamineze. Dar asta nu e împotriva legii? zice Lisa, căscând ochii mari. — Este destul de posibil să fie, spune Danny defensiv. Dar pot să vă spun și eu de ce am fost constrâns la asemenea infracțiune? Știți cât e de imposibil să răzbești în așa-numita afacere cu moda? Privește în jur ca să fie sigur că toată lumea e atentă la el. Nu vreau nimic altceva decât să-mi aduc ideile în fața celor care le vor îndrăgi. Și fiecare gram din seva mea creatoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
răscloceau” băgate în beci, cu aripile legate. Răsclocirea este o manevră ce se aplică acelor găini căzute cloșcă dar care nu dovedesc că sunt bune „mame”: coboară din cuibare fără rost, timp în care ouăle se răcesc, puținii pui care răzbesc să iasă din cochiliile de ou nu sunt purtați și îngrijiți cum trebuie de cloșcă, nu-i apără de păsările răpitoare, într-un cuvânt, nu sunt mame vrednice. Maria era o femeie în toată puterea cuvântului, cu o bogată experiență
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și in precum și fir tors din câlți, în iarna care a trecut au lucrat amândouă cu spor pregătind materiale pentru țesut. Va trebui să cumpere fir de bumbac pentru urzeală și cu ajutorul lui Dumnezeu și dacă vor avea sănătate, vor răzbi să înmulțească cele de trebuință pentru viitoarea zestre. își aduse aminte și de Mihăiță, dar acesta fiind băiat, obligațiile lor ca părinți vor fi mai ușoare. Dacă fetele trebuie să aibă zestre „mare până în pod”, ladă cu albituri și așternuturi
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
-i joace cum va dori ea și sufletul ei negru pe cei „didilavale” și în deosebi pe nesuferita de venetică, Maria, care alături de Costache, ce nu mai prididea să muncească făcând cărăușie și lucrând cu chibzuială pământul, se străduiau să răzbească greutățile ce se iveau în numeroasa lor familie. în afară de planul acesta, mintea ei drăcească mai avea și alte gânduri legate de alte rude apropiate și pe care nu putea să-i sufere, dar care vor fi dezvăluite la timpul lor
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
voie și putea să țină ochii și pe încărcătura ce o cărau la Pungești. Mersul la pas al cailor, gândul că se poate bizui pe Mihăiță și oboseala ce îl ajunsese după tot efortul făcut de cu noapte l-au răzbit pe Costache care slăbi hățurile și întinzându-se pe spate, l-a furat somnul. Gândurile s-au prefăcut în vis legat tot de cele trăite; trebuie să-l dau în judecată...cum a putut să-mi fure munca?...cât neam
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
coroniță", spre mândria părinților, a fraților și surorilor. M-a binecuvântat Cel de Sus cu o minte sprintenă, cu o memorie "de elefant" și o vervă deosebită a limbii și gândului, condimente ce mi-au slujit încă din copilărie să răzbesc ușor, elegant, fără sforțări vizibile, fără transpirație, icneli și poticneli, atât în anii de școală, cât și în cei ce au urmat. Începuturi Aș vrea să merg din nou la școală, în clasa-ntâia, la "pitici", să mă apropii cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
război va aduce schimbări neașteptate. Tânăra absolventă se poate înscrie la Medicină, urmându-și astfel vocația înnăscută. Va urma cursurile Facultății din Iași, în anii atât de grei ai războiului, 1940-1946, lucrând paralel în spital - ca infirmieră - pentru a putea răzbi împreună cu mama sa, Maria, ființă aleasă, de o rară gingășie sufletească, excepțională pianistă, interpretă măiastră a unor compozitori de geniu precum Chopin, Grieg, Beethoven, Schubert. Dintre profesorii eminenți ai Facultății de Medicină de la Iași vor rămâne chipuri de neuitat: Gr.T.
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
se va scrie: "Călătorule! Du-te și spune că am căzut aici făcându-ne datoria". Țamblac, înfierbântat, furat de amintire, retrăiește aievea: În frunte cu bazileul Constantin, câțiva "viteji", am plecat în galop să apărăm Poarta Sfântului Roman, unde turcii răzbiseră printr-o spărtură în zidul lui Teodosie. Se auzeau strigătele victorioase ale osmanlâilor: "Allah, Alllah-il-Alllah!! Allah ekber!! Ekber!! Ekber!!". În galopul cel mare, unu câte unu, "vitejii" s-au pierdut pe drum. Câțiva, cu inima strânsă, l-am urmat. Știam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de codru, tăiat de firul unui pârâu, printre cioatele stejarilor retezați, au ridicat corturi, printre care unul mai răsărit cu stema bourului pe el; alături, un tun, un chervan, scuturi, un steag cu chipul Sfântului Gheorghe ucigând balaurul. De undeva, răzbesc strigăte, buciume, bubuituri, ropote. E tabăra oștirii în codrii Berheciului. Tatarii!! Aiasta ne mai lipsea! vociferează Stanciu, ce se apropie însoțit de câțiva boieri, înzăuați, cu săbii, cu scuturi, întorși dintr-o "Bătălie voinicească"... Vestea a căzut ca un trăsnet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
hărțuim! Îi lovim! Îi ciomăgim! Le punem foc! Îi altoim cum ne vine bine la socoteală! Călărimea de harț pe caii cei iuți să-i hărțuie, zi și noapte să-i hărțuim! Să-i lovim! Fantastic! Ei au puterea; noi răzbim cu istețimea! Să fim șireți ca vulpea! Perfizi ca năpârca! Feroci ca tigrul! Să scornim alte și alte solomonii; pe cele vechi au prins a le cunoaște chichița! În cale, să-i hărțuim, să-i măcinăm, să le sugem măduva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la colectivă în condiți dramatice. Din munca lui de o viață, din ambiția lui de a fi stăpân în gospodăria sa, de a arăta că știe să fie stăpân, că poate să se administreze singur, că este în stare să răzbească în viață; prin colectivizare, la bătrânețe, a ajuns sluga celor mai răi și mai leneși oameni din sat; o slugă bătrână și săracă. Întrat în colectivă, a fost pus paznic la vite și apoi om de servici la grajdurile vitelor
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
vremea aceea abecedarul începea cu primele litere ce se învățau din cuvântul "oi", deci "o"și "i". Trebuia să fac pregătirea lecției prin intuirea tabloului cu mai multe oi sau a ilustrației din carte cu oi pe numărate. Ca să pot răzbi între mai multe limbi sacrificam recreațiile Ninei care îmi spunea toate cuvintele în rusește, turma cuvintelor albindu-mi noaptea. și cuvintele nici nu erau rusești ci ucrainiene sau haholești, de la numele pe care singuri și-l dădeau locuitorii așezării. Încetul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
constituise o glorie a școlii. Și aici colegii îl vor accepta, profesorii însă mai greu. Nici literații de la revistă și cenaclu nu-l încântă prea tare pe Labiș, nu atât pe cât s-ar fi așteptat. Erau vremuri în care nontalentul răzbea cu prea multă ușurință. Pentru el oaze luminoase au rămas doar întâlnirile cu bătrânul poet Mihai Codreanu și mai ales cu inteligentul Mărgărit; îl entuziasmau profesorul Al. Claudian și un prozator, Ghizic, alcoolic, autor al unei literaturi de sertar dispărută
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
o nerozie. Până la urmă religia rămâne istorie iar principiul acesteia din urmă este „cercetează ca să poți crede”. În copilărie Cristi a avut multe de tras: a trebuit să muncească ca să trăiască - el, maică-sa și încă un frate. Le-a răzbit pe toate, a înțeles ce este viața, a citit și a făcut yoga. La Archeos expunerea lui asupra filozofiei lui Platon a fost înțeleasă de toată lumea și a avut darul să-l uimească pe un filozof care mai târziu mărturisea
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]