1,302 matches
-
stadiul pe care îl traversează societatea contemporană, implicit organizațiile sociale. Argumentele generale provin din existența diferitelor moduri ale cunoașterii umane - intuitiv și rațional -, fiecare cu specificul și cu valențele sale. Intuiția este modul de cunoaștere cel mai natural al omului. Raționalismul, care a apărut relativ târziu în istoria filosofiei, o dată cu cartezianismul, a permis accesul la știință și la conducerea universului prin progresul tehnic. Numai că avansul extraordinar al civilizației, sofisticarea ei au condus la pierderea din vedere a unui fapt esențial
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
nu uită să precizeze că acestea trebuie corelate cu capacitățile profesionale și cu rațiunea, managerul intuitiv tinzând spre echilibrarea lor. # Acest personaj, scrie ea, încă rar, eliberează intuiția ascunsă în fiecare dintre noi, el excelează în a o armoniza cu raționalismul său pentru a desfășura o viziune foarte largă, o percepție cât mai corectă, un pragmatism cât mai ascuțit și, în definitiv, o eficacitate cât mai percutantă (Le Saget, 1992/1993, p. 307). # De asemenea, ea nu se centrează exclusiv pe
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ca o „calitate morală legată de o persoană, În virtutea căreia aceasta poate În mod legitim să aibă sau să facă anumite lucruri” (Grotius, 1984, p. 41). Ingredientele contractualismului modern au fost deci reunite: starea naturală, dreptul natural, contractul propriu-zis și raționalismul (Haarscher, 1987, p. 12). Ordinea prezentării acestora nu este lipsită de importanță. Ficțiunea stării naturale implică supoziția că, „natural”, oamenii sunt liberi și egali, egali În măsura În care sunt liberi. Această ipoteză, pe care prea puțini autori o consideră probabilă din punct
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
timp, pentru a putea fi garantat, un contract Între indivizi, ca unii care sunt guvernați, și putere, a cărei legitimitate este legată de respectarea acestui contract, ceea ce ridică problema dreptului la rezistență În fața opresiunii, prezentă În articolul 4. În sfârșit, raționalismul subliniază legătura Între universalitatea dreptului natural și facultatea rațională a omului. Dacă drepturile omului se pot adresa oricărui individ, indiferent de apartenențele sale specifice, aceasta se Întâmplă pentru că sunt fundamentate pe primatul rațiunii. Acest primat „este legat de un cosmopolitism
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
insistând asupra „acțiunilor reale ale oamenilor reali”. Apărător al subiectivismului, Ludwig von Mises (1949) face totuși distincția Între praxeologie și istorie: prima se referă la cunoașterea unor universalii și a unor categorii catalactice, structura logică a minții umane fiind universală (raționalism critic); cea de-a doua, calificată ca non-știință și incluzând deopotrivă istoria economică și antropologia, se concentrează asupra valorilor și judecăților de valoare, conținutul gândirii fiind variabil În timp și În spațiu. Dacă apriorismul metodologic al primeia duce la teoreme
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
acesta se explică prin faptul că diferența este percepută ca o sursă de non-egalitate. Or, primatul acordat exigenței de egalitate implică abolirea finală a diferențelor. Care sunt originile intelectuale ale unui asemenea proiect de suprimare a surselor de nediferențiere? Acest raționalism ideologic și dogmatic Își are rădăcinile Într-o interpretare superficială a gândirii carteziene. Pentru Descartes, deși putem concepe o societate pur rațională, atemporală, unică și universală, societatea existentă este În mod necesar temporală, deci irațională, diversă și variabilă. Acest lucru
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
în bătaia vânturilor Istoriei poate fi intepretat și într-un registru simbolic: tatăl său, numindu-l Jean-Jacques (cu gândul la Rousseau, fără îndoială) l-a așezat sub semnul Luminilor, al universalismului naturii umane, al demnității, libertăților și drepturilor omului, al raționalismului; numele de familie, Askenasy, semnifică un întreg destin colectiv, întâlnirea comunitară cu Tradiția și Istoria; în fine, apelativul simplu, Jean, folosit în viața curentă, ne readuce în sfera individualului, singura în care putem căuta legitim un specific ireductibil, rezultat din
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
duce la crearea adevăratelor sisteme-expert omenești, reci ca și mașina, și independente de orice mașină. III. Inteligența artificială 1. Izvoare de inspirație: Chomsky și Turing A) Limita Chomsky: gramatica-mașină Legînd capacitatea cognitivă și competența lingvistică, Chomsky se referă direct la raționalismul lui Descartes. El împrumută de la filozof argumentul conform căruia oamenii zăpăciți, ba chiar nebuni, cu tulburări de vorbire datorate unei leziuni pe creier, păstrează totuși această facultate înnăscută, ca în somn... altfel, aceștia nu ar mai fi oameni... Un ineism
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
Încă ascunse În propria-ne fire și În aparenta obscuritate a istoriei. („Copilăresc” deoarece Heraclit Își Închipuie Hazardul uman ca un joc de zaruri al lui Zevs, copilul gigant!...Ă Eu Însă astăzi nu mă pot Îmbolnăvi de scepticismul sau raționalismul dominant și-mi caut, adesea cu febrilitate, „hrana” mea spirituală În zone care nu puținora le pot părea obsolete, ridicole, diletante, post și răsuflat romantice. Dar, cu un, cred eu, bun instinct de prozator - cineva care Își Închipuie ficțiuni, istorii
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cunoscutului "critic total" (cf. Mihai Cimpoi) și cu precădere eminescolog Theodor Codreanu, îndemnându-ne să reluăm calea extinderii lumii cunoscute prin colaborarea artelor și științelor, cu păstrarea a ceea ce am câștigat deja; cale întreruptă vremelnic, cam pe la sfârșitul Renașterii, de raționalismul îngust, scientist, orientat exclusiv spre materia opacizantă. ("Trans: acest prefix este astăzi seva dătătoare de viață a culturii și omului. Acest prefix nu trece în neființă ceea ce depășește, ci pune în mișcare ceea ce depășește, orientându-l spre un nou context
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acest "curent", care ignoră istoria, declarând-o moartă, și chiar pe Dumnezeu... Abia în capitolul al X-lea, la jumătatea cărții, intră în scenă "ofensiva transmodernismului", cu etapele sale sfârșitul postmodernismului; hipermodernismul ca reacție la globalismul coercitiv și alienant în mijlocul raționalismului modern; paramodernismul, care nu pretinde întotdeauna o depășire a modernismului; globmodernismul sau geomodernismul și, bineînțeles, nașterea conceptului de transmodernism. Autorul mai prezintă, în context, câteva abordări occidentale mai noi precum "integral culture" și "radical evil", legătura dintre marxism și transmodernism
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
viața" e "maxima-cheie a gândirii eminesciene", susține autorul. La ea se raportează întregul eșafodaj metodologic al disocierilor sale de ethosul postmodernist, profund resentimentar, în favoarea ethosului "antitezelor împăcate". E disocierea dintre ideologie, care ține partea uneia dintre antiteze, și adevăr, între "raționalismul în exces" al "aristotelicilor întârziați" și "gândirea transmodernă". "Transmodernismul" este conceptul ("mai îngăduitor") al volumului cu același titlu, apărut la editura "Junimea" în 2005, prin care Theodor Codreanu încearcă să ofere o soluție pentru depășirea impasului ontologic și epistemologic modernist
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Barbilian, cel ce vedea în "ermetismul teorematic" al lui Gauss, având în centru theorema aureum, "legea reciprocității cuadratice", drept "text august", desigur, "elementul de noutate vine din asumarea spiritului irațional, transcendent al cuadraturii cercului, care nu putea avea loc în raționalismul matematic; altfel spus, Barbu, eliminând din matematică aventura cuadratică de cerc, o regăsește în poezie" (p. 364). Distinsul receptor al recentului eseu codrenian are bucuria "transmodernistă" / "transdisciplinară" de a descoperi la acest cercetător nu numai bogăția bibliografică / documentar-acribioasă (căci prof.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Moldovei: Ismail, Cahul și Bolgrad. Alteori, Theodor Codreanu se înflăcărează în a susține meritele lui Eminescu, revenind la ideile din cărțile precedente vizând "sacrificarea" (dublă) a poetului-gazetar. Separația potrivit căreia Eminescu a mers pe calea adevărului, iar Maiorescu pe aleea "raționalismului lucrativ" e corectă, dar nu mi se pare suficient nuanțată. Când susține că "gânditorul politic Eminescu este net superior omului politic Maiorescu [...]" (p. 90), Th. Codreanu pare a avea dreptate. Totuși, comparația mi se pare irelevantă întrucât sunt puse în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
1997) [1924-1925, 3 vol.] constituie o viguroasă pledoarie pentru necesitatea sociologică a europenizării ca efect al legii inexorabile a sincronizării. Pe aceeași baricadă s-a situat și Mihail Ralea, care a ridicat revista Viața Românească în jurul tripticului axiologic alcătuit din "raționalism, democrație, europenism" (cf. Ornea, 1996, p. 62). Împotriva autohtonismului autarhic propovăduit de adepții extremei de dreapta ca singura soluție de salvare a sufletului românesc de la damnarea sa istorică, același M. Ralea afirma în contra curentului: "Începând a fi buni europeni, vom
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
geniul național, duhul românesc) prin elemente la fel de obscure (matricea stilistică, inconștient colectiv, apriorism românesc). Întorcându-se reflexiv asupra sieși, Lucian Blaga își autocaracteriza propriul stil de cugetare filosofică - probabil pentru a contracara acuzațiile de misticism lansate împotriva sa - cu calificativul "raționalism ecstatic" (Ghișe, 1969, p. viii). Sub efectul lecturii filosofiei sale antropologice, în care chintesența omului este găsită în actul creației culturale, înțeles ca acțiunea specific și exclusiv umană de "revelare întru mister", ne permitem să sugerăm că metafizica spiritualității românești
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
intestine (vezi Muscă, 1996, pp. 33-36), doctrină identitară a duhului românesc. Lucian Blaga rămâne vioara întâi într-un concert al românismului în care cugetătorii specificului național se întreceau în acte de virtuozitate intelectuală, unele dintre ele ieșind chiar de pe portativul raționalismului fie acesta chiar și "ecstatic" pentru a interpreta o partitură din care răzbăteau sunetele "apriorismului românesc". Avangarda reflecției istoriografice: naționalism critic. În plină sincronie cu precizarea formulei autohtonist-ortodoxiste a românismului, discursul istoriografic elaborat în avangarda reflecției istorice propune, prin exponenții
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
întregul său și nu doar națiunea sa politică. Toate aceste mutații petrecute în conținutul semantic al noțiunii de "bun cetățean" se repercutează și asupra identității sociale a indivizilor, care este supusă unei masive revizuiri. Cetățenia activă, angajamentul civic, participarea politică, raționalismul critic anti-autoritarian și responsabilitatea socială promovate de noul ethos democratic au condus ineluctabil înspre o radicală reconstrucție identitară a cărei victimă colaterală este tocmai identificarea exclusivă a individului cu statul națiune. Idealul de democrație deliberativă cosmopolită încarnat în comunitatea politică
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Constituirea fenomenală la Kant are acest sens, deși o descriere a sa este, cumva, nevoită să procedeze invers. Desigur, aici se află multe probleme, care, pe de o parte, vizează "empirismul kantian" eventual, de natură humeană -, iar pe de alta, "raționalismul" său condiționant în explicitarea constituirii cunoștinței veritabile și a diferenței dintre faptul de a cunoaște și faptul de a gândi. Analogiile experienței constituie o dovadă pentru cele afirmate mai sus în privința sensului constituirii fenomenale. Dar ceea ce este important acum ține
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
frumusețe, sensibilitate, vulnerabilitate, emotivitate, tandrețe. Când acest echilibru părea să fie în pericol, se manifesta femeia autoritară cu tendința de a trece peste liberul arbitru al fiecăruia dintre noi din dorința de a ne feri de suferințe sau experiențe traumatizante, raționalismul ei dur și rece, modul direct de a sancționa, perceput uneori ca fiind abuziv din perspectiva de copil. Privind retrospectiv, îmi este imposibil să nu constat că multe dintre aceste calități ori defecte s-au contaminat în ființa mea, regăsindu
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
segregării de gen. Pentru a înțelege în profunzime și pentru a opera schimbări în mecanismele sociale și culturale care contribuie la reproducerea inegalității/polarității de gen ar fi nevoie să punem în discuție însăși paradigma gândirii liniare și dihotomice a raționalismului cartezian care a fundamentat modernitatea europeană și în limitele căreia continuăm să gândim și să acționăm în contexte actuale de viață postmodernă. Alegeri dificile sau diferite? Condiția femeilor între supunere, sacrificiu de sine, renunțare și resemnare? Pe parcursul anilor, am observat
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
mai mult sau mai puțin abstract, cu care operăm adesea în planul studiilor asupra genului, cât dinspre paradigma în care operăm cu toate aceste dualități sau opoziții: feminin-masculin, egalitate-inegalitate, discriminare-nondiscriminare, public-privat, subiect- obiect, rațiune-emoție, puternic-slab etc. Aceasta este însăși paradigma raționalismului modern european care a fundamentat un model de dezvoltare/modernizare puternic polarizat și din care relația femei-bărbați nu poate face excepție. Dacă alegem să gândim dinamica relațiilor de gen în interiorul acestei paradigme, sentimentul meu este că ne învârtim în cercul
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
paradigma de gândire care a inspirat studiile sociale a fost una „cronocentrică”: ea s-a caracterizat, În esență, prin preocuparea de a evidenția, pretutindeni, o evoluție și a identifica În acest continuum un sens. Moștenire a istoriei creștine, consolidată de raționalismul Luminilor, această concepție era inspirată de ideea progresului ineluctabil al omenirii, care urma să se Împlinească prin atingerea unui scop suprem, prefigurat tot mai limpede de-a lungul unei evoluții, imaginată, după modelul clasificării lui Linnaeus, ca desfășurându-se În
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
el nu a putut da seama de ceea ce ar putea fi receptarea din interior — fie și în măsura limitată ce o permite trecerea timpului — a unor forme culturale de o asemenea înfățișare. Astfel încât cvasitotalitatea analizelor critice moderne stau sub semnul raționalismului și iluminismului de factură occidentală. Trebuie să se redescopere nu doar ansamblul spațiului cultural în care s-a conturat spiritul european, dar să se regăsească maniera în care s-a gândit vreme de un mileniu în acel excepțional creuzet cultural
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
conturat spiritul european, dar să se regăsească maniera în care s-a gândit vreme de un mileniu în acel excepțional creuzet cultural care a fost Bizanțul, o atitudine spirituală ce este parte a Europei. Excesul de care a dat dovadă raționalismul și iluminismul veacurilor XVIII și XIX a însemnat mai cu seamă credința în hegemonia unei atitudini interpretative ce a părut aplicabilă oriunde și la orice. S-a creat pe această cale o viziune ce avea înfățișarea sistematicului și comprehen¬sivului
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]