908 matches
-
Buzan și cel de comunitate de securitate. În perspectivă liberală, viziunea cea mai cunoscută în domeniu la nivelul întregului sistem este cea a securității colective, iar în termeni normativ-valorici, ideea kantiană a păcii democratice a fost mult detaliată. În ceea ce privește abordarea raționalistă, aceasta poate fi observată prin lărgirea înțelesului termenului regim, instituționalizare a normelor cooperării internaționale, spre a putea cuprinde și preocupările de securitate. Constructiviștii postulează caracterul mai degrabă social decât material al structurilor sociale, ceea ce presupune că orice perspectivă este gândită
Extinderea conceptului de securitate. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1518]
-
fi înțeleasă și dezbaterea între neorealiștii și neoliberalii adepți ai alegerii raționale, care l-a făcut pe Robert Keohane să opineze că mulți neoliberali participă la conturarea unui program de cercetare neorealist lărgit sau să sugereze existența unei tabere comune raționaliste, opusă reflectivismului. Subdisciplina Studiilor de Securitate a produs o tipologie bazată pe reunirea a două criterii de diferențiere: asumpțiile referitoare la anarhie (care fundamentează mai vechea separare între realismul ofensiv și cel defensiv) și fenomenele ce trebuie explicate de teorie
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
politic Paul o considera esențială. Mie mi se părea doar reducție, nicidecum esențialul. Nu cu oameni ca mine, sceptici față de simplificări și Înregimentări, se face Istoria!... Îmi ziceam, nu o dată. Pe oameni ca mine, aserviți micului bun-simț „burghez” și ispitelor raționaliste, sceptici și cu stânga, și cu dreapta, și uneori și cu mediana, mulțumindu-se cu compensații solitare, nu prea poți să te bazezi În acțiunea colectivă. Nedreptatea, teroarea și minciuna nu mă lăsau Însă impasibil. Puteau, oare, obsesiile etice, de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Cine cunoaște conferința lui Camil Petrescu din deceniul trei, despre „noua structură și opera lui Marcel Proust”, Înțelege schimbările ce se produceau În acea perioadă În viziunea narativă. Literatura se construise câteva veacuri, În consecința Renașterii și a sistemelor filosofice raționaliste, pe primatul tipologiei, a „caracterelor” văzute ca un comportament imanent și logic, dintr-o „cauzalitate morală” și printr-o consecvență cvasimecanică. Schimbările esențiale din știință și filosofie, În psihologie mai ales, justificau - susținea Camil Petrescu - modificarea principială a perspectivei romanului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să-și spulbere certitudinile și convențiile, deci și „centrul”, autoritatea spirituală. O autoritate care și-a compromis nu o dată premisele, dacă ne amintim că „dezbaterea intelectuală” europeană, antimodernă și antiiluministă, a produs fascismul, după ce, Într-o altă criză romantică, excesiv raționalistă și simplificatoare, produsese marxismul. Încât, nu este chiar atât de surprinzătoare „trădarea” de care s-au făcut vinovați atâția intelectuali (de la Heidegger la Sartre, de la Celine la Aragon, de la Hamsun la Brecht), fascinați de kitschul nazist, tribal, rasist, retrograd al
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o altă carte despre alt celebru român. Maniere, cultură, cum știi. Dar dedesubt... Nu, nu te du. Profită de distanță.” * În discuția de la Uniunea Scriitorilor din 1978, Îl Întrebasem pe Bellow dacă ar opta Între Herzog și Humboldt. Între intelectualul raționalist, umanist, contemplativ, inadaptat și artistul genialoid, damnat, excesiv În toate. „Dificilă chestiune”, răspunsese, adăugând că se simte legat de ambele personaje. În 1999, În America i-am repus Întrebarea, amintindu-i Întâlnirea de la București. Am adăugat, la rându-mi, că
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
căutarea intimității. Demersul poetic parcurge drumul de la expresia glacială parnasiană a începuturilor la descoperirea unei sensibilități frământate, de tip expresionist. Motivele constante (cetatea, statuia, norii, marea, visul) punctează starea de ascunsă conflictualitate dintre curgere, sfâșiere lăuntrică și dorința de geometrie raționalistă. Și volumele târzii, Cronică (1993; Premiul Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor) și Abaddon (1995), sunt expresii ale aceluiași suflet bântuit alternativ de duhul paradisului și de cel al infernului, ale unei conștiințe lucide care trăiește, paroxistic, sentimentul alienării într-o
DORCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286834_a_288163]
-
doilea volum se deschide cu Divertisment cu Hamilkar Gabler - narațiune istoriografică fantastică, articulată pe tema diavolului și a „istoriei”, de unde o sumă de revelații-evenimente contrafăcute. Voltaire și Ignațiu de Loyola e o nuvelă de salon franțuzesc despre conflictul dintre scepticismul raționalist și militantismul greoi al doctrinei salvării, conflict tratat burlesc și rezolvat în aceeași manieră a ambiguității de semnificație. Într-o povestire pe o faimoasă temă iudaică, Golem, care reia motivul clasic în cheie parodică, dar și cu puseuri de poezie
GRADINARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287324_a_288653]
-
de către iacobinism”, ceea ce-l face pe Compagnon să exclame: „un contrarevoluționar pariază pe Revoluție pentru a reainstaura monarhia.” Pornind de la atitudinea față de Revoluție, anti-luminismul (situarea În partidul anti-filozofilor, și În special Împotriva lui Rousseau pe de o parte și a raționaliștilor materialiști pe de alta, ca d’Holbach, La Mettrie, Hélvetius), pesimismul, cantonarea „originii” decăderii morale În păcat - dar nu numai, chiar și insistența cu care este căutată o origine a decăderii, fapt ce atestă radicalitatea procesului - estetica sublimului (unde Însă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și a formulat noi spații de manifestare a libertății. Meritul Îl au poate fondatorii modernității poetice, marii nihiliști ai Europei, gnosticii care au descoperit În poezie o experiență spirituală liberă de tradiție și deci cu atât mai crudă. În ciuda reîntoarcerilor raționaliste, ba de la mijlocul secolului al XIX-lea prin Victor Cousin sau a pozitivismului lui Auguste Comte, ba În prima jumătate a secolului trecut după Încercarea de conciliere a forței vitale cu aceea rațională, efectuată de Henri Bergson, fascinația răului nu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Nașterea proverbilor), al unui expozeu în care fixează liniile mari de evoluție ale baladei și se numără printre cei care au subliniat însemnătatea valorii estetice a producțiilor populare (Bocetul). A fost preocupat de receptarea și circulația folclorului. De pe o poziție raționalistă și iluministă ce venea de la Școala Ardeleană, a combătut superstițiile, practicile medicale empirice și primejdioase ( Leacuri băbești, Legarea boalelor, Oase de balaur, Postul și nutrirea neîndestulătoare). C. traducătorul s-a oprit la marile epopei ale popoarelor vechi (Odiseea lui Homer
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
Evoluția economiei liberale (V. Madgearu, 8 decembrie 1935); 11. Organizarea statului țărănesc (N. Ghiulea, 15 decembrie 1935); 12. Libertatea: dreptul pozitiv și dreptul rațional (Mircea Djuvara, 8 ianuarie 1935 ); 13. Doctrina statului țărănesc (Aurelian Bentoiu, 19 ianuarie 1936); 14. Doctrina raționalistă (N. Crainic, 2 februarie 1936); 15. Doctrina liberală (Al. Necșești, 9 februarie 1936); 16. Învățământul agricol în România (N. Vasiliu); 17. Curente politice europene (Gr. Filipescu, martie 1936); 18. Doctrină și acțiune politică (D. Gusti, 22 martie 1936); 19. Târgurile
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
utiliza patru tipuri de strategii ale schimbării (Gilbert, 1988, p. 23). 1. strategiile conservatoare sunt cele În care orice schimbare este percepută ca purtătoare de risc. Ele reproduc la infinit comportamente și sunt caracteristice firmelor cu cultură narcisistă; 2. strategiile raționaliste vizează schimbarea prin activarea exclusivă a valorilor randamentului, privilegiind sistemul economic. Ele se regăsesc În firmele cu cultură defensivă, iar funcționarea lor se bazează pe codificarea comportamentelor și dezvoltarea organizării formale; 3. strategiile personalizante vor să schimbe situația față de un
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
moarte, fie banalizate ori desemantizate, pe când în Evul Mediu ele erau cât se poate de reale. Dacă înțelegem acest lucru, avem premisele de a pricepe și valoarea pe care o acorda Cantemir fiecărei măști animaliere sau, după caz, maniera modernă, raționalistă prin care depășea această mentalitate. Pe scurt, pentru a înțelege dialogul permanent pe care măștile animaliere din Istoria ieroglifică îl poartă cu diferitele surse din Antichitate până în Evul Mediu târziu este necesar să reconstitui acea gândire specifică fiecărei epoci în
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
intelectului situat în lumina grației"18. El consideră, deci, că singura posibilitate a omului de a cunoaște totul este contactul direct cu divinitatea. Altfel spus, revelația. Prin urmare, Adevărul poate fi apropriat doar prin intermediul unei cunoașteri revelate, nu al uneia raționaliste ori empirice. Soluția lui Cantemir este una radicală, de vreme ce gândirea post-bizantină se deschidea, începând cu secolul al XVII-lea, către o atitudine mai puțin rigidă, de laicizare a gândirii; cee ce nu înseamnă renunțarea la principiile dogmatice, ci doar o
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
a lor într-o manieră flexibilă, care admite și metodele filosofiei profane. Cantemir, dimpotrivă, pare a se întorce către modelul primelor secole de teologie bizantină, când filosofia era diabolizată. El neagă mijloacele clasice ale discursului speculativ, după cum ignoră și direcțiile raționaliste pe care domeniul le cunoștea în Occident. Ca filosof, Cantemir nu pare a face parte din aceeași epistemă cu John Locke, Descartes, Bacon sau Leibniz. El se situează între epoci, preluând și deformând principii din teosofia lu van Helmont, mai
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
a scris faimoasele sale volume despre animale, aproape cincizeci la număr"29. Realitatea era, prin urmare, cercetată cu acribie, iar enormei tradiții care înscria animalele într-un sistem mitologic care le conferea certe funcții simbolice îi răspundea și această tendință raționalistă.30 Creștinismul se opune ambelor tendințe, excluzând animalul din religie, demonizându-l sub formă de "idol" și, în același timp, neacordând importanță "naturii" sale primare, ci celei "simbolice". Altfel spus, pentru creștinul medieval lumea începe să fie citită prin filtrul Bibliei
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
i se atribuie conform unei logici care nu mai este a lui, nu mai este a naturii, ci a moralizării creștine. Animalul devine, pe scurt, o figură de stil. Explicația este că, odată cu impunerea creștinismului, se renunță la perspectiva obiectivată, raționalistă specifică istoriei naturaliste din Antichitate (de exemplu, Istoria animalelor a lui Aristotel dispare din orizontul culturii europene până în secolul al XIII-lea, când Michael Scotus îi traduce tratatele despre animale din arabă 40, reperul rămânând Historia naturalis a lui Plinius
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
a prostiei; nevăstuica, simbol al Sfintei Fecioare sau, după caz, al lui Iisus însuși nu este în Istoria ieroglifică decât o soție adulterină, o stricată irezistibil de frumoasă, ce e drept; Crocodilul, monstrul absolut, Leviathanul în unele interpretări, dovedește trăsături raționaliste și cultivă un spirit al dreptății străin altor personaje; Inorogul însuși are certe calități de politician, de intrigant și refuză sistematic să se lase prins, semn că refuză și ipostaza de spiritalis unicornis, deci de simbol al lui Hristos. Sigur
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
lucrurile, suntem obligați să ne întrebăm care ar putea fi rațiunea unui asemenea procedeu. De ce comite Cantemir astfel de deformări ale simbolurilor consacrate, cu prestigiu, care trimiteau la valori tari, de primă importanță ale creștinismului? Dintr-un spirit pur iconoclast, raționalist, de respingere a gândirii religioase? Acesta ar fi răspunsul cel mai la îndemână, dar și cel mai lipsit de nuanțe. Dintr-un spirit de frondă, dintr-o "eliberare" de modelul religios predominant în epocă (așa cum, tezist, explicau lucrurile monografiile apărute
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
al deformărilor din Istoria ieroglifică. Prin urmare, deși conștient de vasta tradiție creștină a reprezentărilor animaliere, Dimitrie Cantemir este obligat, din consecvență față de realitate sau, mai precis, față de viziunea sa subiectivă asupra realității, să deformeze și să trateze ludic, aparent raționalist sau iconoclast, o serie de simboluri zoomorfe creștine, pentru a ilustra schimonosirea unei lumi care nu mai are salvare, care nu se mai lasă inclusă în lumea ordonată, armonioasă a lui Dumnezeu. Această operație nu este însă semnul unui scepticism
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
al artelor, care a cunoscut, de-a lungul timpului, un inevitabil proces de laicizare. De la figură a lui Hristos (spiritalis unicornis), inorogul a devenit un simbol falic. Este și el, ca atâtea altele, un simptom al desacralizării lumii, al îndepărtării raționaliste de epistema cunoașterii religioase. Dar un lucru rămâne constant în ambele paradigme, cea medievală și cea renascentistă și modernă: atracția unicornului către o fecioară conduce la capturarea sau uciderea acestuia. Dar Cantemir? Cum se raportează el la această imensă tradiție
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
capabilă să-și controleze, cu maximă luciditate, propriul destin. Iese din liniile bestiarului medieval, creștin, nu se mai înscrie în lumea desenată de Dumnezeu, în care fiecare ființă joacă un rol prestabilit, ca manifestare a intenției divine. Este o atitudine raționalistă, modernă, aș îndrăzni să afirm, care desacralizează simbolul și îl mută în istorie. Cornul inorogului de la simbolul spiritual la valoarea pecuniară Ceea ce respectă în schimb Cantemir este cealaltă mare proprietate a unicornului, atestată de mai toate bestiarele, enciclopediile de după Evul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
mai poate fi oprită. Sfârșitul mitului unicornului a început. Antoine Schnapper 65 descrie apariția acestei incredulități, care echivalează cu izgonirea unicornului din istorie în mit, din spațiul credibilului, al realității măcar virtuale, în cel al imaginarului (care abia odată cu pretențiile raționaliste ale filosofilor secolului al XVI-lea a început să fie, treptat, îndepărtat din cadrul realului). În secolul al XVI-lea debutează dezbaterea sistematică pe tema existenței unicornului și a calităților cornului său: în 1566, la Veneția, apare Discorso de Andrea Marini
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
progresului, ducând înainte făclia culturei și anunțând viața acelora ce sunt gata a-i urma" (Ibidem, p. 34). Trebuie remarcat că mecanismul anticipator nu se bazează pe o știință biblică a celei de-a doua veniri, ci pe o noțiune raționalistă a progresului științific: "Toate sunt trecătoare pe fața pământului, numai știința este eternă" (Ibidem, p. 37). 85 Ibidem, p. 61. 86 Ibidem, p. 106. 87 Ibidem, pp. 107, 108. 88 Ibidem, p. 18. 89 Ibidem, p. 98. 90 Ibidem, p.
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]