4,689 matches
-
de minune, pentru că nu țineam să fim neapărat văzuți în toate cele... Și tânărul boier, un fel de prinț al cărui nume l-am uitat de asemenea, m-a îndopat cu pastrama și ghiudem, cu mititei și fleici udate cu rachiuri, vinuri și lichioruri picurate printre înghețături și șerbeturi din petale de trandafiri și, bineînțeles, printre înfocatele noastre manifestări, de nemărturisit într-o scrisoare. Îmi strecura nestemate, brățări, lanțuri și inele, podoabe pentru fiecare deget, gleznă sau încheietură, tot atâtea prilejuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Întâmplări, nu doar imagini statice, răzlețe; rezonând Îndelung, Îndelat, la atingere, ca bronzul clopotului Începând să vuiască doar suflând mai tărișor asupra lui (ca, de-o pildă, arderea cărților În curte, dansul tatei, gol pân-la brâu, cu o sticlă de rachiu Într-o mână, țopăind În jurul rugului de pe zăpadă și urlând cu veselia Înspăimântatului: «Trăiască Gutenberg!» - știind el bine că viața Basarabeanului sub Rus e, ori: că-că, ori: că-că.) Din acea dimineață am Început să Înregistrez, ca oamenii, succesiv; să primesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-i Îngroape. Mai mult de mila mamei oamenii dau fuga: Îi răstoarnă, fuga-fuga, În gropi și vâslesc fuga-fuga din lopeți; să-i astupe; să nu pută. După aceea se răspândesc care Încotro, unii Își clătesc gâtul cu apă, alții cu rachiu. De fiecare dată când trece pe-acasă, Între o căutare și alta, ca să se spele, să se schimbe (și să deie cu parfum; apoi să nu mai deie; și iar să deie), mama Îl ceartă aprig pe Moș Iacob. Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
În bucătărie la noi e mare Înghesuială, trebuie să mă descalț, să mă sui pe prichiciul cuptorului, ca să nu Încurc lumea. Mama are treabă la plită, cu mâncarea; Mătușa Domnica tot la plită, cu fiertul vinului; tata, la masă, cu rachiul. Șade pe scaun, țeapăn, are ochii spălăciți, ieșiți-la-spălat, Își joacă mereu mușchii fălcilor, semn că e foarte supărat; ori foarte beat. Deschide ușa bucătăriei șeful de post. Are șuba pe umeri, căciula pe cap - dar eu știu: din salon vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
chiar urât - Însă nici Înjurătură adevărată nu-i, apoi te stuchești pe tine (În sân), nu pe celălalt, În sfârla lui de porc. Tot bodogănindu-l pe șef - care nici nu-l ia În seamă - tata umple două stacane cu rachiu. Bea, fără să ciocnească. Fără să-i facă semn jandarmului că acela-i paharul lui. Dar Grabenko Îl ia, ne-poftit. Bea, râde - și iese. Îl aud afară, În curte. Ciocănește cineva În ușă. E ofițerașul. Tânăr-tânăr și fără o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu toții - În afară de tata, care și-a luminat ochii oleacă. Mătușa Domnica Îl apucă de mâneca goală și Îl duce la masă, În fața tatei. Mama Îi pune dinainte o cană cu ceai. - Dă-l dracului de ceai!, face tata. Bea niște rachiu. Să uiți... - Mulțumesc, dar știți... Când beau e și mai... Știți cum...O fi știind el tata ce știe: nu insistă. Ceva-ceva știu și eu: ofițerașul a mai fost pe la noi; de două ori: tot-cu... Prima oară Însă pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
că nu-ți mai permiți. Duzilor și corcodușilor cu crăcile încărcate de rod pare să le priască seceta. Fructele coapte cad, se borșesc și fermentează pe pământul uscat, străbătut de crăpături șerpuite, în care poți băga pumnul. Ar ieși ceva rachiu din zeama asta de dude și de corcodușe care se irosește, pe puțin o sută de litri dacă le-ai aduna din tot parcul, dar cine să se ostenească? Și până la urmă, cine ar fi în drept? De când se știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ea cu cine are de-a face. Mă rog, Rafael l-a văzut bine intenționat după cum a venit cocoșat de sacoșe cu brânză, ouă, găini tăiate, o pulpă de țap, și peste trei săptămâni cel mult, o să le aducă și rachiu, păi, ie-ncărcați prunii, la care Rafael, stai liniștit, taicule, că nu ne dăm noi în vânt, și bine c-ai venit să te vedem la culoare, că de când te-așteptam... Mirela îi face iarăși semn, și ce mare chestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
asta face bine la inimile mici. Signor Giovanni avea o problemă cu inima, așa cum unchiul meu avea o problemă cu alcoolul, iar eu o problemă cu mușchii. Însă bicicleta nu-i ajuta decât lui. Ea n-are nici un efect în privința rachiului, altminteri i-aș fi putut trimite unchiului mai târziu, din America, o bicicletă de cameră. Signor Giovanni era leoarcă de sudoare și prietenos ca de obicei când am intrat în locuința lui din subsol. Deasupra televizorului atârna un tablou cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
jocuri cu chibriturile, iar pe fratele meu, unchiul tău, l-a lăsat să tragă câteva fumuri din țigară. Poate de atunci s-a ales el cu metehne. Pe de altă parte, poate că mama l-a deprins prea mult cu rachiul. «Ca să nu-l ia frigul pe câmp», zice ea. Când au pornit spre Rusia și Ucraina, nemții erau fercheși și zâmbitori, cu vestonul încheiat la toți nasturii. Seară de seară își lustruiau cizmele. Soseau în unități mici și plecau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
paharului. Cum face unchiul tău și vezi cu ce s-a ales. Însă, dacă unchiul tău n-a ajuns mai departe în viață decât până la cârciuma din centrul orașului, vina o poartă bunica ta. Ea i-a dat să bea rachiu în copilărie. Zilnic câte un păhărel. Rachiu contra frigului iarna, vin răcit în fântână contra arșiței vara. La doisprezece ani, fratele meu umbla beat pe ulița satului. Dormeam pe un divan îngust împreună cu fiul soților Crăciun, iar dacă el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cu ce s-a ales. Însă, dacă unchiul tău n-a ajuns mai departe în viață decât până la cârciuma din centrul orașului, vina o poartă bunica ta. Ea i-a dat să bea rachiu în copilărie. Zilnic câte un păhărel. Rachiu contra frigului iarna, vin răcit în fântână contra arșiței vara. La doisprezece ani, fratele meu umbla beat pe ulița satului. Dormeam pe un divan îngust împreună cu fiul soților Crăciun, iar dacă el se răsucea de pe-o parte pe alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
nu strâmba din nas la o masă de prânz. Cum se întâmplă întotdeauna când se întâlnesc oamenii de la țară, s-au salutat gălăgios și familiar, tata și mama le-au ieșit înainte la poarta grădinii și au umplut păhărelele cu rachiu. Au ciocnit și le-au dat peste cap, pe urmă au intrat în ogradă și oaspeții au avut numai cuvinte de laudă, ba pentru gospodărie, ba pentru scroafă, ba pentru multe altele. Apoi s-au ivit din casă copiii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
a spus din nou: «Se rezolvă», numai că de data asta s-a rezolvat. I-a poftit iarăși pe cei doi bărbați la noi acasă, dar acum fără neveste și pe masă n-a mai pus altceva decât sticla cu rachiu. Au turnat pe gât toți trei pahar după pahar, până când li s-a încleiat limba, gângăveau și vorbeau vrute și nevrute, iar tata era mai gălăgios decât cei doi la un loc. Își povesteau întâmplări din război, își spuneau glume porcoase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
matematica, l-a întrebat care jumătate anume, el a spus: „Cea mai bună”. Lui Pintea i-a țâșnit mâna din încheietură. Altădată, la ora de istorie, a declarat că tatăl lui era un alcoolic învederat și vânduse toate cărțile pe rachiu, așa că el n-avusese cum să-și învețe lecția. „Când se întâlnesc, adulții își întind mâna. Gestul vrea să însemne: «N-am nici o armă la mine și doresc să fiu prietenul tău».” Profesoara de istorie ne-a pomenit despre asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cu mâneci scurte a unchiului meu, când o ținea cu mâna paralizată. Mătușa îl ștergea cu o cârpă udă și cu mișcări grăbite. „Nu e el de vină”, spunea ea, „căci de obicei cu mâna beteagă ține doar păhărelele de rachiu. Acelea nu se topesc.” Privirile mele erau calde și se strecurau pe sub bluză. Trebuia să iau seama și să nu le las să alunece prea mult într-acolo. Acoperișurile blocurilor scoteau aburi din pricina căldurii, smoala se muia, rămânând lipită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
catifea, ce face templierul printre miresmele cedrilor Libanului? Lăsați-i-l măcar pe micul maur. Acum Înțelegeți de ce se răspândește zicala «să bei și să Înjuri ca un templier». E cam ca și cu povestea capelanului În tranșee, care trage rachiu la măsea și Înjură Împreună cu soldații lui analfabeți. Și măcar de-ar fi numai atât. Sigiliul lor Îi reprezintă mereu câte doi, unul lipit de spatele celuilalt, pe același cal. De ce, din moment ce regula le permite câte trei cai de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În spatele latrinelor din gară. Ne-au văzut, pentru că se uitau În sus, bănuind că o să venim din partea aceea. Nu ne rămânea decât să coborâm, fără să le dăm timp să se mire de atacul nostru deschis. Nu ne dăduse nimeni rachiu Înainte de atac, dar tot ne-am năpustit făcând un vacarm de nedescris. Iar evenimentul s-a petrecut la o sută de metri de gară. Acolo Începeau să se Înalțe primele case, care, oricât erau ele de rare, alcătuiau o mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lui Saturn, marcasitele, aes ustum, șofranul lui Marte, solzii și spuma fierului, oxid de plumb, litargiriu, antimoniul; nimic. Am lucrat ca să scot uleiul și apa din argint, am calcinat argintul fie cu o sare preparată, fie fără sare și cu rachiu, și am scos niște uleiuri corozive, atâta tot. Am folosit laptele, vinul, cheagul, sperma stelelor care cade pe pământ, rostopască, placentă de fetuși, am amestecat mercurul cu metalele, transformându-le În cristale, am căutat până și În cenușă... În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
zace peste blocurile mohorâte ca niște cazemate. Pechinezul, care îi făcuse pe mulți să se crucească la început, roade calm șotronul fetițelor și figura strâmbă a băiețașului pe care-l pocnise bețivul cu palma lui grea, asudată și duhnind a rachiu de mere putrede. Niciodată nu-l iau așa cum este - m-ar înnebuni faptul că ochii lui sinceri poartă totuși mesajul unui trup atât de sfrijit. Era întins cu burta pe nisip și probabil că fierbea în blugii ăia soioși. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
coperți cartonate. Le făcea apoi cadou acelora din familie care se învredniciseră de harul preoției: fii, gineri, nepoți. Membrii clanului care emigraseră de mult în vestul țării erau somați să-i aducă paste de pix, registre și o sticlă de rachiu Drobeta de fiecare dată când veneau în vizită. Atât. Plus că mai avea de ascultat și Radio Europa Liberă, cu volumul dat la maximum, că aparatul era vechi și pârâia. Când era criticat regimul, iar blocul bubuia de vocile apocaliptice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-o Ismail. — Prințesa este o fată cuminte. Vrem să stăm de vorbă numai noi patru, a arătat Eusebiu Stamate spre Rusalda și Ismail. — Poftiți încoace! Ia adu niște scăunele fă, Rusaldo! Voi ducețî-vă la joacă! Vino să sărvești cu niște rachiu pe domnii,Dedi!împarte sarcinile Ismail. Stând pe scăunele și servind toți rachiu din ceștile de pământ, până și Zina și Eusebiu ca să nu facă atitudine aparte, țiganii au aflat care era scopul vizitei. La început n-au fost de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
noi patru, a arătat Eusebiu Stamate spre Rusalda și Ismail. — Poftiți încoace! Ia adu niște scăunele fă, Rusaldo! Voi ducețî-vă la joacă! Vino să sărvești cu niște rachiu pe domnii,Dedi!împarte sarcinile Ismail. Stând pe scăunele și servind toți rachiu din ceștile de pământ, până și Zina și Eusebiu ca să nu facă atitudine aparte, țiganii au aflat care era scopul vizitei. La început n-au fost de acord. — Cum să ne dăm noi fata? O iubim atât dă mult, boierilor
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
nu mai stați mult pe-aici. — Am găsit de lucru în altă parte, mai spre Ardeal. — Când plecați? — Luna viitoare. — De aceea trebuie să mergem să facem formaitățile de înfiere. — Să fie într-un ceas bun, închină cu ceștile de rachiu toți patru. — Să de Dumnezău și Maica Precistă și Domnul lisus să fie bine, să aibă parte de-o viață frumoasă că și merită fata asta, se roagă Rusalda cu mâinile întinse spre cer, gândindu-se la momentul când a
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
la cumpărături, în supermarket, la capitaliști, după marfă, îmi aduc aminte, ca vițelul, că nu mi-am luat și medicamentele pentru tensiune. Năzdrăveniile alea, care duc la impotență! Coșmaru'lu' Lili! Bon...! Cum eram deja pișcat, de la un țoi de rachiu de mere, printat la trezire, pe inima goală, mă și prezint demn la tejghea, la raionul de drogherie și le zic la pițipoancele farmaciste, pe limba lor și cu cea mai mare seriozitate posibilă: Aș dori și eu nițică p
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]