9,883 matches
-
s-a instaurat rapid din nou. Dup... 1989, s-au rupt z...gazurile și țara a fost invadat... de informatie; s-a plecat masiv la studii în str...în...țațe, iar programele de înv...ț...mânt au cunoscut modific...ri radicale. Internetul a ajutat enorm acest proces, ca și traducerile de c...rți de valoare. Și, totuși, schimb...rile au fost mult mai lente în ceea ce privește racordarea economiștilor autohtoni la circuitul de idei, de dezbateri pe plan internațional. Explicațiile nu sunt greu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
cu înțelepciune, pe baza unei strategii de dezvoltare instituțional.... S... nu mai pierdem timp! Ziarul Financiar 24 august 2004 Noua filosofie fiscal... și macroeconomia Introducerea cotei unice de impozitare de 16% pentru venituri individuale și profit echivaleaz... cu o schimbare radical... de filosofie fiscal.... Aceast... modificare se cuvine a fi judecat... nu numai prin prisma impactului asupra bugetului, ci și prin efecte structurale și de ordin dinamic și cantitativ asupra consumului și producției. Cota unic... simplific... mult legislația fiscal... și urm
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
cu ochi prădalnici! Întradevăr, și ea Îi vedea dar nu-i lua În seamă, avea relația ei curată și sănătoasă, undeva departe de gura-lumii. Știa cum să se facă Înțeleasă de către doritori, iar când nu mai putea, recurgea la măsuri radicale. Odată, Într-o zi de toamnă neguroasă, când mergea În țarnă, cu țăpoiul pe umăr, cu cei doi câini care o Însoțeau Întotdeauna și cu gândurile străbătând cele lumi, pe când se Întorcea de la „sfeclă”, Îmbrăcată de duminică, purtând o rochie
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pe de altă parte, cei care au acționat în caz de urgență, regimul fiind deja în deficit și populația activă în stagnare (Franța, Germania). Ținând cont de dificultățile politice și tehnice, o succesiune de reforme a fost preferată unei reforme radicale. A reforma un sistem depinde într-adevăr de fenomenul de path dependance (Pierson, 1994). Reforma nu poate fi decât progresivă, pentru că ea este determinată de configurațiile instituționale și păstrează o logică moștenită din trecut. Coalițiile de interese asociate sistemului prin
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
et vie familiale", Premières synthèses, nr. 50.3, decembrie 2004. GODET M. și SULLEROT E., La Famille, une affaire publique, raport al Consiliului de Analiză Economică, Paris, La Documentation française, noiembrie 2005. GODET M. și SULLEROT E., "Pour une réforme radicale de la fiscalité familiale", Le Monde, 27 august 2005. HOURRIEZ J.-M. și OLIER L., "Niveau de vie et taille du ménage: estimations d'une échelle d'équivalence", Economie et statistique, nr. 308-309-310, octombrie 1997. JAUMOTTE F., "Les femmes sur le
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
o pre-evanghelie produsă de autorul principal, evanghelistul ca atare; versiunea finală, scrisă de un redactor după moartea „ucenicului iubit”: trei autori în căutarea unui text. Conform tezei lui Brown, în comunitatea ioaneică s-ar fi produs foarte devreme o schismă radicală având drept mobil chestiunea cristologică. Majoritatea membrilor, numiți de Brown „secesioniști”, susțineau o „cristologie înaltă” (high christology), identificabilă cu cristologia Logosului, în vreme ce minoritarii au adoptat cristologia apostolică, propovăduită de ierarhia în curs de constituire. Curentul majoritar al comunității ioaneice s-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
individualiza pe Iuda, personajul nostru, de celelalte personaje omonime. Dacă așa stau lucrurile, atunci dobândim o informație foarte importantă, poate chiar fundamentală: Iuda Iscariotul ar fi singurul apostol negalilean dintre cei doisprezece. Or, cel puțin la Marcu, există o opoziție radicală între Galileea și Ierusalim, prima fiind tot timpul conotată pozitiv (miracole, adunarea apostolilor, chemarea lor după înviere), al doilea, negativ (predarea, procesul, răstignirea, împrăștierea și disperarea apostolilor). Iuda este singurul de partea Ierusalimului. De altfel, o altă etimologie, propusă de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Isus, Iuda e revoltat și răvășit. Într-un prim moment, el merge la templu și restituie banii. Apoi „se retrage”, luându-și viața, copleșit de remușcări (va fi și interpretarea lui Origen). Ruperea de Isus și de cercul apostolilor este radicală și autodistructivă. Iuda nu poate trăi cu conștiința încărcată, întrucât nu vede pe loc nici o soluție onorabilă: întoarcerea la apostoli, soluția „petrină”, cea mai normală, i se pare imposibilă, din pricina faptei sale. Nici ștergerea cu buretele, evacuarea din memorie a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Iată ce scrie pe coperta a IV-a a acestei prime traduceri: avem de-a face cu „o evanghelie prezentată din perspectiva lui Iuda Iscariotul. Departe de a fi un răufăcător, Iuda apare ca un erou. În această interpretare foarte radicală, Isus îi cere lui Iuda să-l trădeze. În contrast cu evangheliile canonice, Iuda Iscariotul e prezentat ca un model pentru toți cei care vor să fie discipoli ai lui Isus. El este singurul apostol care în mod real Îl înțelege pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Isus”. Traducerea, în parte, dar mai ales studiile incluse în volum (cu precădere studiul lui Bart Ehrman) justifică aserțiunile de pe copertă. Vulgata, montată de savanți, nu de ziariști de scandal, pare bine fondată: Evanghelia lui Iuda răstoarnă rolurile în mod radical, protagonistul apărând într-o lumină mai mult decât favorabilă. Departe de a fi trădătorul cunoscut de tradiție, el ar fi singurul creștin autentic din preajma lui Isus, singurul capabil să înțeleagă mesajul Acestuia și să-l împlinească. Înainte de a intra în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
însuși. Problema lui Isus era aceeași ca a lui Hamlet, spune De Quincey: neputința de a depăși stadiul reflecției, al meditației, și de a purcede la acțiune. Or, Iuda riscă marele pariu: să-l pună pe Isus în fața unei decizii radicale. Strategia pare simplă. Iuda Îl va da pe Isus pe mâna preoților, silindu-l în felul acesta să stârnească insurecția mult așteptată. Din păcate, pariul s-a dovedit greșit. Departe de a stârni și conduce o insurecție armată, Isus se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Institutul Sources chrétiennes, îmi mărturisea la un moment dat că el nu citește absolut nimic în afara preocupărilor „de specialitate”: patristică, ecdotică, istoria creștinismului antic și atât. Restul e distracție inutilă pentru dânsul. M-am îngrozit, dar, în fața unei asemenea decizii radicale și ferme, orice argument devenea din capul locului inoperant. Ce pierdem așadar ignorând scrierile apocrife creștine ale Antichității? Pe plan teologic, poate „nu mare lucru”. Cam ce s-ar fi pierdut dacă vremurile ar fi șters 50% dintre icoanele mânăstirilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Istoria duce cu ea aluviunile acestei răutăți. Ea va fi mântuită, curățită la sfârșitul veacurilor, care, pentru autorii textelor noastre, face semn de după linia orizontului. Omenirea se află pe ultima sută de metri. Ora scadenței vine implacabilă pentru nelegiuiți. Deși radicală, noua creație preia ceva din creația veche. Mai mult, noua creație nu se justifică decât prin existența câtorva „aleși”, „puri” și „sfinți”. Valorizarea dihotomică a vârstelor implică două atitudini opuse, dar simultane: pe de o parte, pesimism în contextul actual
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
că și călugării din nordul Egiptului au avut o anumită cunoaștere, directă sau indirectă, a tradițiilor al căror ecou îl constituie aceste texte? Oricum ar fi, un lucru ni se pare evident: în timp ce viziunea sethienilor se bazează pe un dualism radical, mergând până la mizantropie, viziunea lui Serenus este mult mai moderată. Ca reprezentant al elitei creștine (monahismul), interlocutorul lui Casian are tot dreptul să se reclame de la modelul de perfecțiune întruchipat de Seth, dar se ferește să transforme acest model într-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pe cât de nejustificate, pe atât de drastice, impusese tomismul (simplificat) ca unică metodă de captare și înțelegere a datelor Revelației. Dintr-odată, Biserica, așa cum o „reinventează” De Lubac plecând de la Părinți, nu mai este o „supernova” idealizată, aflată în opoziție radicală cu „lumea”, ci redevine „sufletul însuși al lumii”, după extraordinara metaforă din Scrisoarea către Diognet (secolul al II-lea). Dihotomia Biserică/lume se vede înlocuită prin formula, consacrată de Vatican II, „Biserica în lume” și ferment al istoriei. 10 decembrie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
secretă care le călăuzește gândirea și ne revelează una din marile atitudini posibile (sic!), pe care teologia le-a adoptat într-o situație concretă și unică”. Așadar, nu readaptare a unor soluții, perimate prin însuși faptul că aparțin unui trecut radical diferit de prezent, ci pătrundere în intimitatea Tradiției, pentru a înțelege sensul unor „gesturi” pe care Biserica le-a făcut în contexte ireversibile. Gândirea unui Grigore de Nyssa a fost „mare, puternică și armonioasă” altădată, dar ea aparține iremediabil acestui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
primul rând, un text tradus în românește, dar cu topică neadecvată, calchiată după LXX, fie va stârni haz, fie suspiciune. Doar cei câțiva „esteți”, degustători ai dadaismului hipercult, vor savura un astfel de produs. În al doilea rând, o traducere radical „etică” poate îndepărta - chiar dezgusta - publicul de o carte, valoroasă în original, dar devenită ciudată în ambalajul traducerii. Or, când e vorba de Septuaginta, acest risc trebuie redus la minimum. Nu ne permitem să facem experiențe stilistice văcăresciene sau dadaiste
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
suflet, urmat de mine și de alți câțiva, și ajuns la fața locului, a rezolvat problema într-o clipită. L-a desprins cu greu pe prof de gura doamnei aflată în mare suferință și i-a aplicat acesteia un tratament radical, gen șoc: i-a pușcat două palme așa de zdravene, încât suferinda și-a revenit pe loc. E de înțeles faptul că proful de mate, a cărui competență în materie de prim-ajutor a fost pusă în umbră de soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
eu am trăit deja viața pe care o trăiești tu, însă tu n-ai trăit încă viața pe care o trăiesc eu!), pentru că, spun, întocmai ca tine eram și eu pe vremuri; credeam că sunt cea mai realistă și mai radicală persoană, pe care a cunoscut-o vreodată umanitatea întreagă. Așa sunt tinerii, îndeobște, prin natura lor: știu hotărât că au dreptate mereu și cred, cu toată tăria, că lumea toată-i doar a lor și că ei sunt mai presus
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
constituit de suicidul altruist, care se manifestă atunci când individul se identifică în totalitate cu interesele grupului, apropriindu-și-le în consecință (act determinat de raportul individual-colectiv). Finalmente, ultimul tip este exemplificat de suicidul anomic, o consecință directă a unei modificări bruște și radicale în existența unui individ, care, confruntat cu pulverizarea efectivă a universului familiar, nu poate face față situației nou create și preferă această formă ultimă de evaziune (act determinat de un raport plasat, oarecum paradoxal, dincolo de cele două enunțate mai sus
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fundamentul fundamentelor și îndreptată către scopul scopurilor. Dumnezeu ca nume pentru sensul-fundament al tuturor lucrurilor, cum spune Ludwig Wittgenstein în fragmentul jurnalului său, citat la începutul acestui capitol. Astfel, în ciuda tuturor incertitudinilor vieții, mi-au fost dăruite certitudinea și conștiința radicală. Așadar ar trebui să fie clar că încrederea de fond și încrederea în Dumnezeu evidențiază o structură asemănătoare. Nu privesc doar rațiunea, ci omul în totalitatea sa; privesc corpul și spiritul, rațiunea și instinctul. Încrederea în Dumnezeu transcende rațiunea fără
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
sperate, dovada realităților care nu se văd" (Evr., 11, 1). În ce cred eu?" Acestei întrebări i-am răspuns în mod fundamental: cred în Dumnezeu, cauza primă și sensul prim al tuturor lucrurilor. Și înțeleg credința în sensul plin și radical: nu doar "a crede că" (că Dumnezeu există); nu doar "a crede în cineva" (a crede în cuvintele sale); dar "a crede în el": a pune în Dumnezeu toată încrederea mea incondiționată și irevocabilă. În profesiunea de credință se evită
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
într-un Dumnezeu unic nu conține un program social actual, însă consecințele sale sunt decisive: detronează puterile divinizate ale lumii în favoarea unicului Dumnezeu adevărat. Acest aspect este și mai important pentru societățile tribale: credința într-un Dumnezeu unic semnifică refuzul radical al puterii supranaturale a forțelor naturii, amenințătoare sau favorabilă în eterna reîntoarcere cosmică a morții și devenirii. Dar este la fel de important și în epoca noastră secularizată, aparent atee, unde au fost și sunt în continuare divinități substitutive. În acest caz
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
naturii, amenințătoare sau favorabilă în eterna reîntoarcere cosmică a morții și devenirii. Dar este la fel de important și în epoca noastră secularizată, aparent atee, unde au fost și sunt în continuare divinități substitutive. În acest caz credința în Dumnezeu semnifică refuzul radical al oricărui dictator care, în stat, religie și societate, își atribuie calități sau funcții divine, pretinzând adorație sau supunere incondiționată. Declarația teologică de la Barmen a Bisericii Confesionale (1934), inspirată de Karl Barth, constituie expresia exemplară a unui astfel de refuz
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
pentru el înseamnă: să nu ucizi, să nu furi, să nu minți, să nu te lași pradă poftelor. În aceasta concordă cu exigențele morale ale celorlalți fondatori de religii și instituie fundamentul unei etici mondiale. Însă le face mult mai radicale. În Predica de Munte le depășește: în schimbul a "o mie" de pași trebuie parcurși "două mii". Aceasta nu trebuie înțeleasă ca o lege generală, ce nu ar putea fi împlinită deoarece ar fi nerealist, așa cum, pe bună dreptate, specifică în mod
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]