2,802 matches
-
în general și în cea greacă în special, radicalul *per- deține un loc extrem de important. Dar în ciuda marii sale productivități, deci a diversității formelor create pe acest radical, coerența sensurilor sale este remarcabilă. Vastele familii de cuvinte create pe acest radical implică toate, în cele din urmă, ideea înaintării, a faptului de a tinde către un capăt, a pătrunderii până la un punct final, a străbaterii. Verbele, substantivele, adverbele și prepozițiile născute pe radicalul *per- alcătuiesc o întreagă constelație lingvistică, care diversifică
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
remarcabilă. Vastele familii de cuvinte create pe acest radical implică toate, în cele din urmă, ideea înaintării, a faptului de a tinde către un capăt, a pătrunderii până la un punct final, a străbaterii. Verbele, substantivele, adverbele și prepozițiile născute pe radicalul *per- alcătuiesc o întreagă constelație lingvistică, care diversifică în toate direcțiile posibile acest nucleu semantic. Drept care punctul de unde începe mișcarea, direcția mișcării, apoi mișcarea însăși între punctul de pornire și capătul vizat, deci parcursul ca atare, substratul lui material - natural
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
principal (resimțit ca "dincolo" în raport cu porțiunea care-l desparte de punctul de plecare) - toate aceste momente logice pe care le presupune împlinirea unei mișcări de avansare către un punct determinat sânt prezente în semantismul cuvintelor ce aparțin familiilor create pe radicalul *per-. Mai e cazul să subliniem ce loc de excepție a putut căpăta acest scenariu lingvistic în viața unui popor ca cel grec? Itineranța grecului, într-o vreme când mijloacele de strămutare erau mediocre, a fost prodigioasă. Sofiștii peregrinau dintr-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de mișcare, aparține formațiunilor în *per-, pentru simplul motiv că la greci "vînzarea" era o operațiune legată nemijlocit de traversarea mării, era o desfacere a mărfii "pe țărmul celălalt". Să examinăm, în primă instanță, câteva familii de cuvinte create pe radicalul *per- și născute în nemijlocită legătură cu marele semantism al deplasării maritime.1 Iată, mai întîi, grupul care dezvoltă un semantism al limitei. Substantivul peras (hom.: peirar, posthom.: peiras) înseamnă "capăt", "limită", "extremitate"1; verbele denominative sânt peratoo, "a limita
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vorba de sfârșit ca opus începutului, de sfârșit ca împlinire, de sfârșit în spațiu (extremitate), de sfârșit în timp sau de sfârșit ca punctul suprem la care poate ajunge o activitate (culme, perfecțiune). Acestea sânt cele patru linii semantice ale radicalului *per- pe care le reținem pentru analiza noastră. Este și limita aici (peras), și parcursul între limite (poros), resimțit ca depășire a unui obstacol și ca pășire dincolo (peran), și este, în sfârșit, experimentarea (peira) limitei, "încercarea" ei, care îmbrățișează
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
le trimite pe toate la idee. Să numim sistemul de relații care se nasc între aceste elemente complex peratologic și să vedem în ce măsură poate el depăși interesul pe care îl suscită în mod obișnuit o simplă analiză semantică. În ce măsură semantismele radicalului *per- trezesc o rezonanță în idee, care nu a fost pusă până acum în valoare? Și în ce măsură acest lucru ne va da dreptul să vorbim despre o adevărată aură metafizică a complexului peratologic și, în cele din urmă, despre o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cultivarea limitei și nu în contestarea ei2. Oare greșim cu ceva sau exagerăm în vreun fel dacă afirmăm că se poate ajunge la intimitatea ființei eline pornind de la felul în care s-au îmbinat elementele obiective și subiective ale semantismelor radicalului *per- într-un complex care, la început, a vizat cucerirea unor limite așezate dincolo de puterea percepției imediate? Pentru lumea spiritului, marile călătorii originare au avut semnificația transpunerii limitelor fizice într-un sistem proiectiv care a făcut cu putință deschiderea dialogului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
inerția fizicalului, devenind un adevărat concept peratologic. Vorbind despre peratologie, noi facem o sinteză pe care limba greacă nu a făcut-o nicăieri explicit, dar care își are acoperirea în sugestia metafizică pe care am putut-o desprinde din semnificațiile radicalului *per-. Peratologia ca fenomenologie a limitei și a atitudinilor față de limită (manifestate în forma limitei acceptate, puse, cucerite sau contestate) nu se constituie deci ca simplă analiză filologică a contextelor în care apare cuvântul peras. Deși trimite constant la cuvântul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu iconologia din secolul nostru, căreia Panofsky îi fixează ca sarcină căutarea "semnificației ultime a fenomenului artistic" (situată dincolo de intenția artistului) și stabilirea relației ei cu spiritul obiectiv al epocii? În cazul "peratologiei" lucrurile stau la fel. Născîndu-se în marginea radicalului *per- și a liniilor semantice care se dezvoltă din el, peratologia evoluează către orice formă de mișcare a limitelor în câmpul de libertate al conștiinței sau către orice formă de mișcare a conștiinței în câmpul de necesitate al limitelor. Peratologia
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
creație A HOTĂRÎ ÎN PRIVINȚA CUIVA Devenirea în spațul libertății. Momentul paideic Devenirea în spațiul libertății. Iubirea A HOTĂRÎ ÎN PRIVINȚA MULTORA (A TUTUROR) Legea, frica de destin și destinul colectiv PRELUAREA ÎN PROIECT A LIBERTĂȚII. RĂSPUNDEREA ȘI VINA EPILOG ANEXE SEMANTISMELE RADICALULUI *PER- ȘI COMPLEXUL PERATOLOGIC VOINȚA DE LIMITARE: MITUL GENEZEI. SCULPTURA HEIDEGGER, OPERA DE ARTĂ ȘI LIMITA Apărut 1994 Culegere și paginare HUMANITAS conversie Winword 2.0/IBM: Ioan-Lucian MUNTEAN Gabriel Liiceanu, JURNALUL DE LA PĂLTINIȘ, Humanitas, 1991. GABRIEL LIICEANU JURNALUL DE LA
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de Arte. Pentru că am tot vorbit zilele astea de peratologia ta, am să-ți spun cum îi văd eu desfășurarea: în trei cărți. Prima ai început-o acum și e o căutare a ideii, o aproximare a ei în semantismele radicalului per, în mitul Genezei, în câte un Friedrich sau în romanul lui Bulgakov. Este firesc ca la început să o cauți așa, în suprafața culturii, difuz. În a doua carte ai s-o cauți în istoria filozofiei, și abia în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
firești de respirație ale unei culturi. Ce era la început matematica, fie și sub forma socotitului? Era apanajul unei caste, era o doctrină secretă. Limbajul matematic a intrat însă treptat în firesc și astăzi orice elev știe să extragă un radical, lucru care până la un moment dat cădea în sfera artificialului ezoteric. Numeralul însuși nu este oare o formă de naturalizare a matematicului? Orice formulă, orice ființă artificială poate prinde corp - prin familiarizare și rodare - în universul culturii. Pentru copiii de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Juan, cuvântul skandalon), lăsând să se înțeleagă că simțul pur ca întruchipare a stadiului estetic (ceea ce înseamnă tocmai "legat de simțuri și plăcere") al vieții este "cursa" (skandalon) anume întinsă în care, ca ființe ale cărnii neasistate de spirit, cădem (radicalul indo-european skad- "a cădea", vezi latinescul cădere). Căderea în această cursă, în acest skandalon, întinsă de carnea neasistată de spirit este păcatul. Ceea ce face Don Juan este "scandalos" în acest sens și acest scandal aparține celei de "a doua perioade
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
era separată de stat. Toate aceste măsuri erau profund displăcute de regiuni catolice precum Bretania și Flandra, arătând că vechiul conflict dintre republicanii radicali și Biserică rămânea în continuare o problemă arzătoare.40 Astfel, educația reprezenta o problemă cheie pentru radicalii și socialiștii celei de-a Treia Republici, fiind profund marcată de tradiția iacobină și suspicioasă în privința a tot ceea ce se apropria de regionalism și "particularism" lingvistic și cultural, care erau privite ca aducând prejudicii Republicii. În același timp, ei nu
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
PSU al lui Rocard și numeroase alte facțiuni de stânga, în Parti Socialiste PS (Partidul Socialist). În 1972, PS a făcut un pact cu Parti Communiste Français PCF (Partidul Comunist Francez) și cu Mouvement des Radicaux de Gauche MRG (Mișcarea Radicalilor de Stânga), cu scopul de a crea un front comun la alegerile prezidențiale din 1974. Candidatul de stânga unită, Mitterrand a pierdut în fața lui Giscard d'Estaing la aceste alegeri însă, strategia unificării și-a luat revanșa la alegerile din
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
ca urmare a reformelor de descentralizare din 1982 în ciuda creării noilor consilii regionale. Fiind încă un exemplu de millefeuille institutionnel français, a fost, în schimb, păstrat împreună cu acestea. Acest lucru nu este surprinzător atâta timp cât, probabil, majoritatea celor de stânga (socialiștii, radicalii de stânga și comuniștii) care au alcătuit primul guvern de coaliție format de președintele Mitterrand, erau "souverainistes" și iacobini convinși. Senatul ai cărui membri au fost aleși pe baza circumscripțiilor electorale cantonale, adică, departamentale, a jucat un rol important în
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
în regiuni precum Bretania sau Corsica. Aceste coaliții de guvernare, cel puțin la început, nu erau îndeosebi politice însă au reunit un număr mare de actori din diferite "familii" politice, de la centraliști iacobini de dreapta și de stânga, până la regionaliști radicali. Aceștia au fost uniți sub "drapelul" dezvoltării economice regionale pentru regiunea lor și au evitat, la acel moment, cereri politice pentru un grad sporit de autonomie, chiar dacă unii membri ai coaliției tindeau spre acest proiect. Cea mai importantă dintre aceste
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
luat amploare în anii 1950, s-au dezintegrat însă în anii 1960, în momentul în care grupările regionaliste mai radicale au început să-și intensifice cererile pentru schimbarea instituțională sub forma unei autonomii politice pentru regiuni. Elementele iacobine ale coalițiilor radicalii de dreapta, comuniștii și socialiștii tradiționaliști au rezistat, fiind fidele sistemului instituțional moștenit de la Revoluție. În Bretania, colaborarea dintre CELIB și statul central a fost numită "la trahison des notables" (trădarea notabililor) de către regionaliștii mai radicali care adoptau poziții politice
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Elementele iacobine ale coalițiilor radicalii de dreapta, comuniștii și socialiștii tradiționaliști au rezistat, fiind fidele sistemului instituțional moștenit de la Revoluție. În Bretania, colaborarea dintre CELIB și statul central a fost numită "la trahison des notables" (trădarea notabililor) de către regionaliștii mai radicali care adoptau poziții politice inclusiv naționalismul separatist, dar și violența ca mijloace de a-și atinge acest scop. În Corsica, echivalentul mișcării CELIB a fost "Mouvement du 29 novembre"25 și s-a axat pe același model al radicalizării, în
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
văd actualele schimbări drept simple extensii ale revoluției industriale de cei ce privesc masivele schimbări de azi drept unele cu adevărat radicale. Cele două categorii ar putea fi denumite „a factorilor de decizie ai continuității” și „a factorilor de decizie radicali”. „Un grup profesează continuitatea, celălalt recunoaște importanța crescândă a discontinuității.”<footnote Ibidem, p. 26. footnote> 11. Înainte de a fi o practică, taylorismul trebuie considerat și analizat ca o ideologie, ca o concepție de grup. „Taylorismul a fost pe larg acceptat
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
mai reduse de formalizare. Inovarea incrementală vizează în acest caz doar o schimbare referitoare la aspectele procesuale ale unei întreprinderi. O altă categorie de studii<footnote Ettlie, J.E., Bridges, W.P., O’Keefe, R.D., „Organizational Strategy and Structural Differences for Radical versus Incremental Innovation”, Management Science, Vol. 30, 1984, pp. 682-695. footnote> a apreciat că inovarea incrementală a fost adoptată într-o măsură mai mare în cadrul întreprinderilor mari, cu struc turi complexe, descentralizate. În această situație inovarea incrementală vizează schimbări atât
Managementul inovării by Jeanina Biliana CIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/192_a_430]
-
non-complianța la medicație Factori de risc nonimunologici - leziuni ischemice și întârziere în reluarea funcției renale - vârsta înaintată a donatorului - neconcordanță între „doza de nefroni” și nevoile primitorului - nefrotoxicitatea inhibitorilor de calcineurină - hiperlipidemia - hipertensiunea arterială - fumatul - hiperhomocisteinemia - prezența produșilor stresului oxidativ (radicali liberi de oxigen) - infecțiile - proteinuria Factorii de risc imunologici pentru nefropatia cronică de allogrefă a. episoadele de rejet acut: majoritatea datelor care asociază rejetul acut de nefropatia cronică de allogrefă sunt de natură epidemiologică. Studiile epidemiologice arată că pacienții care
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
renale. f. Hipertensiunea arterială (HTA): legătura între HTA și NCG este controversată și aparent cu dublu sens. Cel mai plauzibil, afectarea renală duce la apariția HTA dar și HTA preexistentă poate accelera evoluția NCG. g. Prezența stresului oxidativ: evidențiat prin radicalii liberi de oxigen este corelată cu evoluția accelerată a NCG, dar datele din literatură sunt destul de puține la momentul actual. h. Infecțiile: nu există dovezi solide care să le asocieze cu NCG. Toate dovezile din literatură până acum sunt circumstanțiale
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
sănătoasă, cuprinzând mai puține materii grase și mai multe fructe, legume, cereale integrale și leguminoase, poate diminua considerabil riscul de cancer. Cum se explică acest fenomen? Zilnic, organismul nostru trebuie să facă față asalturilor repetate ale unor molecule dăunătoare numite radicali liberi. Aceștia circulă prin corp deteriorând celulele sănătoase și putând provoca astfel cancerul. Or, natura prevăzătoare a dotat fructele și legumele cu substanțe protectoare numite antioxidanți. Antioxidanții au rolul de a Împiedica apariția radicalilor liberi și de a distruge celulele
Alimentația preventivă împotriva cancerului [Corola-publishinghouse/Science/1861_a_3186]
-
repetate ale unor molecule dăunătoare numite radicali liberi. Aceștia circulă prin corp deteriorând celulele sănătoase și putând provoca astfel cancerul. Or, natura prevăzătoare a dotat fructele și legumele cu substanțe protectoare numite antioxidanți. Antioxidanții au rolul de a Împiedica apariția radicalilor liberi și de a distruge celulele canceroase Înainte ca acestea să poată provoca vătămări. Se știe, de exemplu, că cruciferele precum broccoli sau conopida conțin excelenți anticarcinogeni. Este vorba de un fel de inhibitori competitivi ai activării carcinogenelor implicate În
Alimentația preventivă împotriva cancerului [Corola-publishinghouse/Science/1861_a_3186]