1,568 matches
-
fărâmă de nisip cântărind sute de kilograme, fiind nevoit să asiste la propia lui moarte!! Se ambiționă, folosind ultima picătură de energie care-l ajută să se ridice În picioare. Amarnică iluzie de viață deoarece, În următoarele clipe o violentă rafală a vântului Îl doborî definitiv și resemnat așteptând clipa fatală! De teamă Închise ochii...!! Pierdut În imensitatea halucinantă a timpului, Tony Pavone ținu ploapele strânse până când durearea Îl sfătui să le deschidă. Simțea un accentuat leșin dela stomac iar sudoarea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
bine...nici de acum Înainte nu se va Întâmpla nimic. Crede-mă, ar fi culmea nenorocului...!” Atena șovăi câteva momente. Având În vederea Încrederea În omul ei drag, contribuind din plin și gerul mai pătrunzător după miezul nopții fiind Însoțit de rafale de vânt, Îl Încurajă. „Dute, fă unele investigații. Fi-i atent, iar dacă vi-i cu vești bune, discuția rămâne deschisă. Până te reântorci, mă voi documenta În continuare ce nenorociri va mai nevoită să suporte planeta noastră...!!” VIII STARE
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
apreciind acest tărăboi ca fiind făcut tendențios, din lipsă de alte ocupații a milițienilor.Tony Pavone era suficient de Îngrijorat, În ce privește felul cum va fi rezolvată reclamația Împotriva Lct.Col.Tudose Ion având teribile Îndoieli, dar trebuia să aștepte. Unele rafale de vânt Însoțite de ușoare picături de ploaie destul de reci Îl avertiză despre anotimpul de toamnă ce se apropia, În timp ce lucrările se Împuținaseră, iar el dacă dorea să păstreze lucrătorii urma să găseasă neapărat unele lucrări de reparații - construcții. Cunoscând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
curat. Venea cu materiale de curățenie În sacoșă - amoniac, hârtie menajeră, Windex, ceară de parchet, cârpe. Ieșea pe pervaz să spele geamurile, lăsînd cadrul ferestrei În jos până la coapse. Micile tălpi de la pantofi Îi erau Înauntrul camerei. Între buze - o rafală de senzualitate de un roșu aprins, asimetrică, sceptică și cărnoasă, de afacere-și-vis - țigareta mocnind la capăt. Mai era și peruca, un amestec de păr de iac și de babuin cu fibre sintetice. Shula, ca toate doamnele, poate, avea nevoi - avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
un Colos cu armate și corăbii, lăsând să-i cadă cununi din buzunare. Era doar un evreu bătrân pe care Îl maltrataseră, În care trăseseră, dar pe care cumva nu reușiseră să-l ucidă, omorându-i pe toți ceilalți cu rafalele lor. În transformarea lor ciudată: un popor schimbat În uniformă, deghizat În veștmânt militar și căști, atacând cu mașinării cu scopul de a omorî băieți, fete, bărbați, femei, făcând să curgă sânge, Îngropând și În cele din urmă exhumând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
al aparatului. Gândindu-se la numărul colosal de conversații, la toate acele comuniuni. Folosind puterile invizibile ale universului. Afară În grădină, Shula era și ea angajată Într-o conversație. Era cald. Lalele, narcise albe, narcise galbene și un paradis de rafale de vânt. Evident Întreba florile ce mai fac. Nu era nevoie de un răspuns. Prezențele lor strălucitoare erau Îndeajuns. Ea Însăși era o Întrupare strălucitoare a ceva organic de straniu. Imaginea fugară a Întregimii Shulei pe care o surprinsese cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fața amorțită și nu Își dăduse seama că sângerează pînă nu se dezbrăcaseră și văzuse sângele pe haine. Când ajunseră goi ca un copil În pântecul mamei, iar groapa fu probabil suficient de adâncă, gloanțele se abătură asupra lor În rafale și atunci pământul Începu să răsune altfel. Zgomot Înfundat de pământ căzut. O tonă, două tone, aruncate Înăuntru. Scrâșnet metalic de lopată. Într-un mod cu totul excepțional, domnul Sammler reușise să se ridice la suprafață. Rar Îi trecea prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
un poem despre iubire e prea multă iarnă pentru un timp atât de grăbit în veșnicie Rugă de frunză despletită de iluzii dezbrăcată de dureri cu sufletul în palmele înghețate vino și mă leagănă în inimă am coborât din ultima rafală de vânt pentru tine iată-mă la fereastra ta sunt frunza toamnei pe care ai uitat să o iubești Ottilia ARDELEANU <biography> BIOGRAFIE Ottilia Ardeleanu Se manifestă în mine o dorință de a scrie ceea ce văd, ceea ce gândesc, ceea ce simt
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
iepurele bolnav de la otrava din iarbă tremura în cornișa timpului în timp ce eu întinam caietul de matematică cu tema pentru acasă se dovedea existența spațiului extraterestru la ore fixe peștii din bucătărie primeau hrană în borcanul de murături încet deveneau toxici rafala vântului a spart visele în cioburi mici atunci au apărut păsările din balcon să mute secundele în colivii de metal pe care mama le curăța sârguincios Anotimp ploios după plecarea ta mi-a trebuit o zi să adun cuvintele în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
după puțin aer. Imaginea mi se încețoșă și picioarele mi se muiaseră de tot. Aveam gust de sare și pământ pe limbă și-am priceput că ieșisem din luptă. Mam ghemuit apărându-mi capul și coastele de lovituri, apoi o rafală de șuturi în rinichi m-au făcut să leșin. Petruș n ar fi avut de gând să se bage și trimise pe unul din clasa lui să-l cheme pe pedagog în ajutor, dar acum situația se răsturnase și el
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Sini privea cum apa se zbătea de marginile strâmte ale fântânii arteziene din spatele școlii, cum frunzele moarte acoperiseră pământul ca o pătură multicoloră imprimând în aer un iz de trecut și visare și la copacii goi care se tânguiau sub rafalele vântului ce sufla a iarnă. Pe cerul de plumb apăreau de pretutindeni acei doi ochi albaștri, pe care ea îi visa în secret, dar oare iubea cu adevărat sau singurătatea care o sugruma în aceste locuri îi crea iluzii? Nu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
rînduindu-se, cuminți, În fișetele lor, În timp ce prietenii acestora, considerînd că e Încă prea devreme, mai zăboveau pe drum... genune abandonată a unui timp nedefinit... Am rămas nemișcat exact În locul unde EL se făcuse nevăzut. VÎntul Își croia drum printre clădiri. Rafalele reci ce se izbeau de colțurile clădirilor Îți răsunau ca o voce de bas În urechi. Gemetele acestei orgi uriașe m-au făcut să mă cutremur pînă În străfunduri. Mi se făcuse, fără să vreau, piele de găină, sîngele Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și va rămîne goală. Doar mîinile și picioarele i se vor mai vedea... Va sufla vîntul și-i va lua iarba de pe față... și chipul ei se va schimba brusc În cel al femeii de după perdeaua lămîiatică... Va veni o rafală și mai puternică și o va dezgoli de tot... și În locul trupului gol pe care mă aștept să-l văd, va apărea o cavitate neagră. Silueta Învăluită În palton alb se va transforma chiar sub ochii mei, bombîndu-se exagerat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de sprinten, la vîrsta lui... e un tip isteț. Vede chiar foarte bine cu ochiul acela al lui. E mai interesant cînd vezi și cu ochii altuia pentru că-ți dai seama de niște lucruri care, altfel, ți-ar scăpaă O rafală de vînt porni dinspre aleea din spate - cred că vîntul și-a schimbat direcția - stirnind nisipul, trecînd valuri-valuri printre mașini. Se mai auzea și sunetul continuu al unei cutii muzicale... Ah! Ba nu... gunoierul fredona o melodie... Deodată, tipul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
spus: tehnica de culegere a informațiilor e dificilă, dar mai dificil este să-ți astupi urechile. Drumul dintre stîncă și marginea livezii de peri era Întunecat ca un tunel și am avut impresia că am uitat să aprind luminile. O rafală de vînt Îmi smuci volanul În mîini. Dealul și livada de peri se terminau brusc Într-o pantă abruptă. Drumul era perpendicular pe mal. Am văzut imediat un mănuchi de lanterne roșii, dar mi se păreau cu totul altfel decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ce nu mai știau nici măcar să clipească - se succedau ca niște vrăji, invitînd parcă la o zi festivă ce avea să nu mai vină. Lumina palidă dreptunghiulară de la fereastră părea să se fi consolat de mult cu gîndul acesta... O rafală de vînt mi-a izbit obrazul ca o cîrpă udă și, ridicîndu-mi gulerul, am rămas pe loc. Mi se spusese că pe-aici pe undeva fusese văzut pentru ultima dată EL. Dacă EL ar fi stat atunci, acolo, În locul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
substitut de viață a fost chiar Andrei. Pe atunci avea ll ani și era îmbibat cu filme tip Războiul stelelor, Vulcanul și cele din seria Sergiu Nicolaescu. Stătea în fața televizorului, privea imagini din București cu trupe la pândă, tancuri și rafale, cu discursuri tragicomice și își freca mâinile exact ca la scenele tari din ficțiuni. Tresărea pe scaun, țupăia când scenele erau „palpitante”. Totuși, imediat după Crăciun am reușit să ne întoarcem. Nimic nu mă siguranța mai mult decât imaginea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mi-am impus să rezist până după zece; în împrejurări normale, fără furtună, soarele ar fi apus cu siguranță până la ora aceea. Am pus casetofonul în dormitor pentru că era mult mai liniștit decât camera de zi, care dădea înspre stradă. Rafalele de tunet încetaseră, dar ploua încă cu găleata. Spre a mă asigura că totul merge, am spus de câteva ori „Probă de microfon, unu, doi“. Mă simțeam ca un sunetist, dar trebuia să fac asta și, cel puțin, nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
corp, se va deschide un portal între lumea mea și a lui și că ar putea să îmi apară, poate chiar să îmi vorbească. Dar nu s-a întâmplat nimic. Nici o descărcare de energie în cameră, nici o căldură subită, nici o rafală de vânt. Nimic. Cu spatele drept, am rămas cu privirea pierdută în gol și m-am întrebat: Și acum ce urmează? A sunat telefonul, asta s-a întâmplat. Persoane care își amintiseră ce zi era azi și voiau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
la Constantinopol. Dar, înainte de a merge mai departe, era timpul să dăm socoteală de misiunea noastră papei. * * * Zoream spre Roma când viscolul de care am vorbit ne-a luat prin surprindere, la câteva mile la sud de Bologna. De la primele rafale, drama din munții Atlas mi-a năvălit în amintire. Mă credeam reîntors la clipele acelea de groază, când mă simțisem împresurat de moarte ca de o haită de lupi flămânzi, nemaifiind legat de viață decât prin mâna Hibei de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ridică și aranjă draperia grea de piele de la intrare, apoi se întoarse și se așeză. Lui Titus îi datorez viața. Vântul scutura pereții cortului, vâjâind puternic în noaptea de sfârșit de ianuarie, sub cerul Pannoniei. În scurtul interval dintre două rafale se auzea doar mârâitul lui Lurr, care, întins lângă cort, își arăta în somn dinții unui dușman nevăzut. — Te-am văzut când luptai... Erai transfigurat. — Nu mai auzeam nimic. Nu auzeam strigătele quazilor, nu auzeam zgomotul armelor... — Erai în extaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
clătina și trosnea. Ploaia se scurgea prin părul lui Kulfi, spălându-i fața. Soțul ei zbieră: — Pleacă de lângă fereastra deschisă. Nu-i dădu nici o atenție. O înfășură într-o bucată de plastic, dar ea o scutură jos. Ploaia cădea în rafale puternice, măturând totul. Vecinii se retrăseseră cu mișcări iuți, bruște, trântiseră ferestrele, baricadaseră ușile, dar Kulfi se întinse și mai mult, din ce în ce mai mult, până când ploaia ocupă tot spațiul din capul ei. Îi cuprinse creierul, o masă și o incluse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Va fi poate-odată, amor. SFÎRȘIT George Bacovia " Ștanțe burgheze (1946) " * SIC TRANSIT Acolo, unde nu-i nimeni, Nici umbre Unde se duc Mulțime de ani, Și zgomotul zilei, Și tăcerea nopții ... Unde toate sunt știute ... Acolo, spun călătorii, Că numai rafale de foc Se denunță Lugubru, metalic Din minut în minut. Acolo unde nu-i nimeni, Și nu mai trebuie Nici un cuvânt * SIC TRANSIT II Și iată, ne-a surprins seara Peste zi nefiind nimic. La fel Ca de atâtea ori
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
pe Livia să hotărască următorul pas din mărunta și continuu muribunda ei viață. Era doar un simbol al puterii ei de atracție, o întruchipare a frumuseții fizice bărbătești, iar gândirea nu făcea parte din îndatoririle sale. Era refugiul ei în fața rafalelor singuratice ale bătrâneții. — Vulturul meu nu îmbătrânește niciodată, spunea ea cu mândrie. Uitați-vă la el: are cincizeci și unu de ani îVultur-în-Zbor o mințise asupra vârstei pe care o avusese când se întâlniseră) și nu-i dai nici o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mai vorbim de profeția bătrânei Livia. Chicotele lui Deggle s-au auzit mult timp după aceea. Mediterana era liniștită, întunecată și calmă. Nici o adiere. Un cer senin. Stele. Vultur-în-Zbor a ațipit o clipă. Când s-a trezit, a simțit o rafală de vânt izbindu-l în față, un nor năpustindu-se pe deasupra capului său, o descărcare electrică în aer. De-acum stătea drept, în picioare, și se strădui să-și împiedice ambarcațiunea să se frângă sub forța uraganului, când, aproape pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]