2,680 matches
-
osândește familia laică și divorțul etc. etc. Încercările Centrului Catolic de a colabora cu Republica s-au dovedit, până la urmă, zadarnice, pentru că îndată după căderea lui Sidonio Paes, Centrul a fost desființat de noul guvern democrat, iar persecuțiile religioase au reînceput și cu mai multă furie. Este, însă, în esența catolicismului modern de a prefera regimurile universaliste, - deci și democrația republicană și masonică, oricăror regimuri naționaliste și totalitare. Deși, ori de câte ori echilibrul se frânge în favoarea forțelor de extremă stângă, cel dintâi lovit
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Dar, după discursul deputatului Camoezas, Lisabona nu-și mai stăvilește indignarea. La 1 mai 1926 mulțimea atacă Parlamentul și ar fi intrat în sala de ședințe dacă poliția nu intervenea la timp. Legea, totuși, e votată la 4 mai. Presa reîncepe atacul împotriva Guvernului și Antonio Maria da Silva e acuzat fățiș de "dictatură". Un ziar vorbește de necesitatea creării unui "front unic" împotriva Regiilor tutunului. Reprezentanții tuturor partidelor de opoziție cer Președintelui Republicii demisia Guvernului - iar Guvernul cere aceluiași Președinte
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și îi dădu pinteni, strigându-i tare în urechi. Frediana îi înconjură pieptul cu brațele și se lipi de el, străduindu-se, pe cât putea, să nu zgândărească săgeata ce stătea înfiptă în umărul lui. Văzu, cu oroare, în vreme ce Rutilan își reîncepuse galopul, că scurta de piele a lui Waltan era îmbibată de sânge și foarte curând i se păru chiar că el rămăsese în șa doar fiindcă ea îl ținea în brațe. Se întoarse și îi fu de ajuns o ocheadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și, după câteva smucituri, o pătrunse, împingând din șale iar și iar, de câteva ori. Ea scoase un strigăt, deschise ochii mari și, cu un răcnet, își eliberă o mână și îi înfipse unghiile în față. în vreme ce lupta celor doi reîncepea, Balamber veni mai aproape cu calul, astfel că, o clipă, ea se uită la el pentru a doua oară: privirea, încărcată de furie și, în același timp, de o insuportabilă suferință, a unor ochi întunecați și inteligenți, adânci și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu trecuse de tot, e adevărat. Dar cel puțin își clarificase originea. Imediat ce va sosi fișa militară, va fi bine edificat până la vârsta de douăzeci și patru de ani. Era o bază destul de solidă, dacă te gândeai. Și cum viața lui conștienta reîncepuse la vârsta de patruzeci și șase, asta lăsa exact douăzeci și doi de ani de clarificat. Marea încredere i se stinse. Craig se chirci în scaun. Douăzeci și doi de ani! Adevărata lui viață. Perioada de creștere nu conta. Aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
clipa aceea, fără vreun fel de motiv demn de luat în seamă, am fost cuprins de o senzație de izolare și de singurătate mai copleșitoare decât tot ce simțisem întreaga zi. Și, aproape simultan, lucru demn de remarcat, mi-a reînceput tusea. Mi-am scos batista din buzunarul pantalonilor. Doamna de onoare s-a întors spre doamna Silsburn și spre soțul ei: — Mai e, pe aici prin apropiere, un Longchamps, dar nu știu pe unde. — Nici eu, a adăugat doamna Silsburn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
frumoasă am așteptat în liniște simțeam apropierea ta din ce în ce mai caldă te-am prins în brațe și m-ai lăsat să-ți sărut ochii. Convocare Caută în corpul meu linia orizontală de sub care dimineață după dimineață se aprinde soarele bucuros că reîncepe călătoria prin lume eu am găsit în tine linia înclinată pe unde va ajunge la cer să alunge norii cu razele lui ascuțite apoi să deseneze multe stele luminoase în care vom citi până în zori noapte după noapte. Am aflat
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Uneori e și singurul timp din zi când vorbesc cu cineva. Relu face desigur o excepție. Biroul lui e aproape de al meu. Schimbăm o vorbă, un gând, o suferință, un zâmbet. Mă întreb cât timp îmi va lua acasă să reîncep să vorbesc mult. Îmi era dor să tac. Cristina e fabuloasă. Are și poartă istorie, o istorie de femeie rădăcinoasă dezrădăcinată, o istorie de limbă română care îi e precum răsuflarea. Așa, fiindcă a trebuit să își taie răsuflarea trecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cerură amânarea judecării pentru după-masă. Te-ai aplecat către colegul tău solicitându-i să încuviințeze cererea. El a avut o ezitare - o secundă, două - după care a acceptat. Procesul a fost reluat după masă la orele 5. Cei de afară reîncepură scandările cerând condamnarea, în timp ce alții se aflau în sala de judecată părând cetățeni oarecarie veniți să asiste la proces. Totul se termină seara, târziu, pronunțarea, deși așteptată de localnicii Puterii și de cei de-afară, fu amânată pentru a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
care l-am scos atunci răsunase în tot cartierul ca un semn de precoce bărbăție, apoi, în vreme ce eu continuam să zbier din tot trupușorul, de parcă aș fi văzut în fața ochilor toate nenorocirile ce aveau să se abată asupră-mi, sărbătoarea reîncepu în sunet de lăută, de flaut, de rebec, vioara cu trei corzi, de tamburină, până la suhur, masa din zori. Dar nu tuturor le ardea de sărbătoare. Unchiul din partea mamei, Abu-Marwân, căruia i-am spus întotdeauna Khâli, pe atunci scrib la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
bocitoarelor cu chipul mânjit cu funingine, cu părul zbârlit, cu obrajii zgâriați până la sânge, în vreme ce într-un ungher din curtea interioară, bocitorii înveșmântați femeiește, proaspăt rași și sulemeniți, își agitau febrili tamburinele pătrate. Pentru a-i face să tacă, Astaghfirullah reîncepu să psalmodieze, mai tare, mai fals, cu și mai mult zel. La răstimpuri, un poet din cei ce recită pe stradă se ridica pentru a rosti pe un ton triumfător o elegie care slujise deja pentru alți o sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sau să râdă, lucru pe care cei de față nu scăpau prilejul să-l critice. Singurele care rezistau erau bocitoarele, care credeau că vor primi plată mai consistentă dacă se tânguiau mai tare. La patruzeci de zile de la deces, condoleanțele reîncepură după același ceremonial, vreme de trei zile. Săptămânile astea de doliu au fost prilejul nimerit pentru tatăl și unchiul meu ca să schimbe câteva vorbe de împăcare. Nu era încă o apropiere, departe de așa ceva, iar mama s-a ferit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
rămână o săptămână la Tombuctu, înainte de a se deplasa spre Gao, reședința lui Askia, ultima etapă a călătoriei noastre. Numai ca, din nou - din pricina oboselilor drumului, desigur - unchiul a căzut bolnav. Frigurile cu accese din patru în patru zile au reînceput chiar în ajunul plecării. Eram iarăși zi și noapte la căpătâiul lui și trebuie să mărturisesc că nu o dată mi-am pierdut orice speranță cu privire la vindecarea lui. Stăpânul orașului l-a trimis pe medicul său, un negru foarte bătrân cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
doi notari, el prevăzând că tatăl miresei îi va da o sută de dinari viitorului său ginere. Încă de a doua zi, Warda s-a dus să-i spună vestea lui Mariam, care, pentru prima oară de la internarea ei, a reînceput să tragă nădejde și să zâmbească. Numai că Harun a fost cel care și-a pierdut, de la o zi la alta, orice urmă de jovialitate, de veselie, de haz poznaș. Fruntea îi era mereu îngrijorată. În seara aceea am înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
bani grei din Candia și Armenia? Îi înțelegeam emoția, dar procedeul adoptat mă exaspera: — Arată-mi mai degrabă monumentele Romei antice, cele despre care vorbesc Cicero și Titus Livius! Tânărul meu prieten avu un aer triumfător. Fără să zică nimic, reîncepu să meargă, cu un pas atât de ferm încât abia mă țineam după el. O jumătate de oră mai târziu, când se hotărî în sfârșit să facă popas, lăsasem hăt-departe îndărătul nostru ultimele ulițe locuite, aflându-ne în mijlocul unui maidan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Agrippinensium, aflată la câteva mile distanță. Era gladiatorul preferat al lui Vitellius, campionul său, și poruncise să-i fie adus înapoi neapărat. Dar nu toți soldații romani fuseseră uciși în înfruntarea cu celții. Unii reușiseră să fugă și aveau să reînceapă urmărirea gladiatorului. În legătură cu asta - oftă Valerius - nu exista nici o îndoială. Și probabil că nu erau departe. — Îmi vreau câinele înapoi. Luă câteva înghițituri de vin. Acum se grăbea să plece. Știa ce soartă urma să aibă cel care ajuta un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
doar de forță, de autoimpunere, de violență - de regulă, fraierii ăștia nu sunt în stare să ducă la bun sfârșit ce au început. Dar în cazul unui viol comis în timpul unei întâlniri, voluptatea joacă rolul principal. Făcu o pauză, dar reîncepu brusc: oricum, lui Day Lightbowne i-a făcut-o psihiatrul ei ferfeniță, așa că a ieșit de pe scenă. Eu zic să rămânem la Caduta, moșule. E perfectă pentru noi. Ia gândește-te. Gândește-te. Ai vorbit cu Lorne? — Mda. — Lorne traversează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
care le comisese el. Nu o dată m-am Întrebat dacă Julián nu ajunsese la convingerea că tu, În acea logică răsucită a universului, te transformaseși În fiul pe care Îl pierduse, Într-o nouă foaie albă pe care să-și reînceapă acea poveste pe care nu o putea născoci, Însă de care Își putea aminti. Au trecut anii aceia petrecuți În vechea vilă și, din ce În ce mai mult, Julián trăia urmărindu-te cu Înfrigurare, pe tine și progresele tale. Îmi vorbea de prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mici succese compensatorii în planuri meschine. Ultima scenă reprezintă o reîntoarcere la situația inițială sau la una echivalentă cu începutul. B. Elvin observă că „în piesele lui Caragiale avem de-a face cu un joc care sfârșește numai pentru a reîncepe”<footnote B. Elvin, op. cit., p. 5. footnote>. Într-un joc mecanic, ființe complet „despersonalizate” prin caracterul mimat al acțiunilor și sentimentelor parodiază existența. Acordând interes formelor „primitive” de teatru, pantomimei, marionetelor, comediei dell’arte și șotiei, circului, farsei populare, Caragiale
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
cu capul vâjâind de băutură, se trezea stând singur În mijlocul Încăperii, cu ochii ațintiți În gol... Momentul de luciditate nu dura Însă decât câteva clipe și starea de confuzie se instaura din nou. Secundele se dilatau odată cu porii și calvarul reîncepea, luând o altă turnură. Insectele care pieriseră apăreau din aer, strecurându-se prin porii dilatați pe sub pielea lui Noimann, unde Își depuneau ouăle și se Înmulțeau, Înlocuind Încetul cu Încetul celulele din corp. Curînd, tot trupul lui Noimann se transforma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
este să elibereze răul din om...” „Ce rău se află În mine?” Întrebă din nou Noimann. „Aveți un pic răbdare și veți vedea...” Și ciungul Începu să-și răsucească brațul metalic În gaura apărută Într-una din tălpile stomatologului. Durerile reîncepură. Medicul scrâșni din dinți, Încercând să atenueze strigătele ce-i răbufneau din gâtlej. „Încă un pic”, Îl Încurajă celălalt. „Partea proastă”, adăugă el după un moment de tăcere, „este că răul e Împărțit În două. Jumătate se află aici, jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
stomatologul Paul se simțea În largul lui. Nu exista atunci nici o opreliște care să-l țină În loc. Replicile veneau una după alta. Ceea ce urmărea medicul era să aducă dialogul Într-un punct mort. După care punctul era reînviat și conversația reîncepea, pornindu-se de la o altă ipoteză. Același lucru Îl făcea și atunci când ținea discursuri lungi sau când conversa cu sine Însuși În fața oglinzii de pe hol. Martorul acestor conversații era imaginea Mathildei. Observându-l pe celălalt Noimann târându-se În genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
noapte. Roland , văzând stelele răsărind pe cer a propus un armistițiu. -Ce să mai facem acum, zise el, când lumina zilei ne-a părăsit? La care Agrican se grăbi să răspundă: -Hai, să ne odihnim in livada aceasta și vom reîncepe lupta în zorii zilei. Zis și făcut. Fiecare și-a legat calul de câte un copac și se întinse în iarbă, nu departe unul de altul, de parcă ar fi fost prieteni, Roland lângă fântână, Agrican lângă un pin. Era o
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
din salon erau acoperiți cu icoane ortodoxe rusești, pe o măsuță erau așezate un crucifix mare de argint și o serie de cutiuțe, tot de argint, din secole trecute. Când ne-am așezat din nou la masa înstelată, mătușa a reînceput poveștile. Eram foarte prieteni cu un mare sculptor englez de origine cehă, Franta Beltsky, stabilit la Londra. Um pluse cu sculpturile lui toată Londra, printre altele era auto rul fântânii de la Festival Hall. Îmi făcuse și mie o sculp tură
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
zi a dispărut pentru totdeauna! Urmă o clipă de tăcere. Motanul nu se clintise din loc, fixându-ne cu ochii lui scânteietori. Doar în răstimpuri își mișca mustățile aurii într-o parte și-n alta. — Când aveam vreo șapte ani, reîncepu Ioana, la Câmpulung, mă împrietenisem cu un șoricel pe care-l 41 IUBITELE VIEȚUITOARE botezasem Nae. Mă întâlneam cu el când se termina dejunul; după ce masa era strânsă, mă duceam tiptil-tiptil să aștept la gaura de lângă ușă, unde îl descoperisem
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]