1,619 matches
-
Khâli, Harun a deschis gura pentru prima oară: — Bărbații s-au dus întotdeauna la crâșmă; bărbaților le-a plăcut întotdeauna vinul. Dacă n-ar fi așa, de ce ar fi trebuit ca Dumnezeu să-l interzică? A doua zi, l-am reîntâlnit pe Harun Iscoditorul fără să fiu stingherit. De întâlnirea cu tata mă temeam eu. Din fericire, trebuia să plece la țară, unde căuta un teren de luat în arendă. S-a întors peste câteva săptămâni, însă soarta ne înecase deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
acoperea părul, o parte din frunte și din obraji, înnodându-se sub bărbie. Pe deasupra, își pusese un văl ușor, transparent. Deghizarea era atât de desăvârșită, că era cât pe ce să mă las iarăși tras pe sfoară. Când l-am reîntâlnit, părea tulburat. I-am cerut vești din expediție, dar a refuzat să-mi răspundă, în ciuda insistențelor și strigătelor mele. A păstrat cu înverșunare tăcerea; curând am uitat de acest episod. Cu toate astea, Harun însuși avea să mi-l amintească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
acolo, bucuroasă de venirea mea și grăbindu-se să-mi povestească în taină că se recăsătorise. Continua să locuiască tot la unchiul acasă, pentru a nu o lăsa singură pe tânăra mea verișoară, dar poate și pentru a nu se reîntâlni cu Warda sub același acoperiș. Mohamed își împărțea timpul între trei locuințe, cele ale soțiilor și casa de la țară, în jurul căreia culturile înfloreau. Am văzut-o și pe Fatima, pe care doliul, în mod evident, n-o făcuse nici mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
acum, când scriu, de undeva din joc de păreri, nu intră nici măcar în textul care se revarsă, absorbindu-mă. Nu-i poveste textul meu, după cum eu însumi, cu toate ale mele, încă nu sunt text. Pe Conți aveam să o reîntâlnesc câțiva ani mai târziu la „Havana“ în bar. Abia se deschisese localul, în semn de cinstire a tradiționalei prietenii româno-cubaneze. Fusese Fidel Castro nu cu mult timp în urmă în România și își exprimase nedumerirea că salahorii multilateralei dezvoltate nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că este“, i-a replicat polițistul. Apoi a luat fișa de Înregistrare și a semnat-o, Închizînd cazul. Don Manuel zice că nu va uita niciodată semnătura aceea, fiindcă În anii războiului, și mult timp după aceea, avea s-o reîntîlnească pe zeci de fișe de Înregistrare și acte de deces pentru corpuri neînsuflețite care soseau nu se știe de unde și pe care nimeni nu izbutea să le identifice... Inspectorul Francisco Javier Fumero... — Fală și bastion al Comandamentului Superior al Poliției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-l vizitez din nou pe Miquel Moliner. Aveam nevoie să mi-l scot din minte pe Julián și Îmi dădeam seama că, dacă Miquel are să mă Întrebe despre el, n-am să știu ce să-i spun. CÎnd ne-am reîntîlnit, n-a trebuit să-i spun nimic. Miquel m-a privit În ochi și s-a mărginit să clatine din cap afirmativ. Mi s-a părut mai slab decît Înainte de călătoria mea la Paris, cu chipul de o paloare parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
una secretă. La cîteva luni după nuntă, a bătut la ușă un individ care a spus că se numește Jorge Aldaya. Era un om dărîmat, cu chipul scăldat În sudoare, În ciuda frigului de care plesneau și pietrele. CÎnd s-au reîntîlnit după mai bine de zece ani, Aldaya a zîmbit amar și a zis: „SÎntem cu toții blestemați, Miquel. Tu, Julián, Fumero și cu mine“. A adăugat că motivul vizitei lui era un gest de reconciliere cu vechiul său prieten Miquel, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de telefon de la redacția ziarului Diario de Barcelona, ca să-i lase acolo un mesaj dacă cumva apărea cineva care se potrivea cu figura lui Carax. De acolo, următoarea oprire am făcut-o la colegiul San Gabriel, unde Miquel s-a reîntîlnit cu Fernando Ramos, fostul său coleg de școală. Fernado era acum profesor de latină și de greacă și purta sutană. CÎnd l-a văzut pe Miquel Într-o stare de sănătate atît de precară, i s-a făcut inima cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pe care vântul cel bun stârnit de nicăieri o Învăluia În fum, amestecând-o cu foșnetul nostalgic al frunzelor căzute din castani și dulcele ciripit de păsărele ce năvălea pe geam... Căzut pradă unui sentiment de duioșie, Într-o dimineață, reîntâlnind-o În fața chioșcului de dulciuri, masterandul Oliver, apropiindu-se de ea tiptitl-tiptil, Îi mângâie cu degetele sale lungi pleoapele, care, În Închipuirea lui, arătau ca niște fluturi de mătase. Și atunci Olivia, ondulându-și părul galben peste umeri, Își Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cum o chema, Îl născuse o dată. Vă mai amintiți că am discutat despre semnificația lui o noapte Întreagă la mine În podul pe care-l Închiriasem În strada Bărbuncului? (Cele trei priviri până atunci disjuncte - ca să nu spun rătăcite - se reîntâlniră și căzură de acord. Acordul lor Însemna alegerea unei direcții comune: ușa perdeluită a restaurantului. În acordurile rock ale formației conduse de Johny Titilică, cei trei tineri oameni ai muncii pătrund În sala de mese cu program de dans a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
bine să se tacă. Să nu se rostească nici un cuvânt! Revine deci pe același drum (trei ore mai târziu - dacă timpul contează), se desprinde de marginea pădurii ca un Andreescu veritabil, traversează câmpul, coboară o pantă nu prea abruptă, apa reîntâlnește, planturos de data aceasta, privirea. Drumul se lasă străbătut de pași egali, reapar forme de locuințe umane (un sat deci) și, Împreună cu ele, un maldăr de cuvinte, reocupându-și drepturi temporar uzurpate. Se Îndreaptă spre casa În care Bobocică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Vârsta prescrisă Când n-au trecut toți anii peste noi, am reîntâlnit-o... era frumoasă, frumoasă! Departe de vârsta marilor pasiuni, nu era perfectă, însă constituiam cuplul ideal, ea divorțată, eu însurat sau invers... nu mai țin minte. Avea o literă-n plus, un cerc, un însemn care mă cuprindea și mă
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
și a riva lităților de care aveam parte acolo. — Trebuie să te fi simțit destul de singură, mi-am dat cu părerea. 64 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE — Ba nicidecum, mă contrazise vioaie Ioana. Cam în acea vreme l-am reîntâlnit pe Nicolae Duca, un admi rator al meu de la București, care, ca și mine, fugise din România comunistă. Băiat de boieri, deștept foc, licen țiat în Drept, era foarte fin ca fizic și avea un cap de fanariot afurisit. Îi
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
timp scurs pe nesimțite și adunat, secundă cu secundă în clepsidra vieții, și care ne propulsează, fără să ne dăm seama, spre senectute. Trecutul, seif al certitudinilor, împlinirilor sau eșecurilor noastre, în care scotocim, când și când, pentru a ne reîntâlni cu noi înșine, cei care am fost. Trecutul nu poate fi nici înfrumusețat, nici schimbat, nici abandonat. El ne însoțește, ca o umbră, până în ultima clipă a vieții. Chiar dacă ne place sau nu, trecutul trebuie să ni-l asumăm! Prezent
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
spuse asta seara, la club. Născută sub semnul calului, relația lor a fost favorizată de stele încă de la început. Vânătorii i s-a adăugat poloul, jocurile de-a iepurii și ogarii, instalarea cortului, toate fiind doar pretexte de a se reîntâlni, făcând de fiecare dată să pară că fusese întâmplător, stând apoi cu mâinile în buzunare, balansându-se înainte și înapoi pe tălpile picioarelor încălțate cu cizme. Nici unul nu era atras de dans, deși Privett-Clampe a fost încântat să descopere că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dar atmo sfera era încordată din pricina geloziilor și a riva lităților de care aveam parte acolo. — Trebuie să te fi simțit destul de singură, mi-am dat cu părerea. — Ba nicidecum, mă contrazise vioaie Ioana. Cam în acea vreme l-am reîntâlnit pe Nicolae Duca, un admi rator al meu de la București, care, ca și mine, fugise din România comunistă. Băiat de boieri, deștept foc, licen țiat în Drept, era foarte fin ca fizic și avea un cap de fanariot afurisit. Îi
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
și a plecat tăcut și amărât cum nu l-am văzut niciodată. Probabil că, trecând prin Roman, Caragiale telegrafiază lui Gherea „Să ne vedem cu bine și cu cinste la toamnă”, sperând că se vor revedea și că se vor reîntâlni. Pe 23 mai îi sosea la Berlin ultima scrisoare de la Vlahuță care insista: „Fă-ne fericiți la toamnă! Vino cu piesa!”. În iunie starea sănătății i se agravează, dar nu se dă bătut și nu se abate de la ritmul său
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
copita de aur a lunii are altă cadență și spinul ei se înfige adânc, nu-l mai poți scoate. Bine că ai lichidat repede vacanța, profesore, te-ar fi prins luna mai, într-un amurg turmentat de afrodiziace. Ai fi reîntâlnit, acolo, la cotitura șoselei care urcă spre oraș, fata morgana. Urcaseră scara de lemn, ținea în palmă cotul ei mic, gingaș. Amurgul gros, luna crescând în fereastră, graba atingerii, aprinderea și stingerea, instantanee, voltaj prea mare, catastrofic. O secvență romantică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Urcaseră scara de lemn, ținea în palmă cotul ei mic, gingaș. Amurgul gros, luna crescând în fereastră, graba atingerii, aprinderea și stingerea, instantanee, voltaj prea mare, catastrofic. O secvență romantică, bună pentru farse. Farse romantice, atât, peltea și gamete. Se reîntâlniseră, până la urmă, vârstele se încolăciseră iarăși. Amurg ploios, friguros, crezi că vei scăpa și de data asta, să se încurce trenurile, adresele, fantomele, să mai amâni, să scapi. „Eram convinsă că n-ai să vii...“ Evitase, într-adevăr, se învârtise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
îl găsiră sleit. Traseul spre întâlnire, asta caut? Cum vor întâlni ei eu moartea, cine va fi alesul? Cum se îndreaptă spre viitor, adică spre moarte? N-avem nemuritori, nici posteritate... Un veac fără nemuritori și fără posteritate? Cum își reîntâlnesc trecutul, părinții, premisa. Adică viitorul, adică moartea. Bolborosea fără șir, ca un bătrân senil, și erapalid, bătrân, supt de insomnie. Un fanfaron, o gogoașă, asta era, un fâs, ce să mai vorbim. Un înlocuitor, într-o lume de înlocuitori. Neimplicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu scapă de hazardul lovind pe cine nu te aștepți. Revedea felina lungă și subțire, auzea, în jur, strigătele sălbatice ale mulțimii: Curvoiul, Curvoiul! Flama scurtă a șarpelui de-o clipă, în toxinele străzii. Se simțea, brusc, în stare să reîntâlnească vedenia, să vorbească doamnei Ianuli. O văzuse, cândva, întâmplător, într-o librărie. Intr-o salopetă de mătase verde ca la parada modei. Părul strâns într-o coadă pe spate. Răsfoia o carte. Se afla alături, aievea. O vedea fără s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fi nevoită să-i cer mamei permisiunea să ies cu cineva la un pahar. Și atunci eu și Paul ne vom căsători și vom trăi fericiți până la adânci bătrâneți. Doamne, ce naivă eram pe-atunci. Eram convinsă că ne vom reîntâlni cândva. Dar nu s-a întâmplat niciodată. A emigrat în America imediat ce a terminat facultatea și cam asta a fost. L-am tot căutat de-atunci. Nu în mod activ, desigur. Dar de fiecare dată când văd un bărbat care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ea nu știe chiar tot. PATRU Dar În timp ce trenul gonește spre ei, sunt hotărâtă. De data asta o să fie mai bine. Zilele trecute m-am uitat la o emisiune de-a lui Cindy Blaine, despre fiice și mame care se reîntâlnesc după mult timp și a fost atât de emoționantă, că mi-au dat lacrimile. La sfârșitul emisiunii, Cindy a ținut un mic discurs despre cât de ușor uităm să acordăm atenția necesară propriilor familii, care ne-au dat viață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
vrea să îngenuncheze în fața ei. Dan. Arde pentru el, căci îi apreciază talentul - în comparație cu împărații pe care-i întruchipează el, Mao e ca un fals. Și, cu toate asta, nu poate să-l sufere. În fața lui, se simte învinsă. Se reîntâlnesc atunci când ea își ia o scurtă vacanță la Lacul de Vest. Stau, din întâmplare, la același hotel. Dan face muncă de documentare pentru Biografia lui Lu Xun - un film pe care visează să-l facă. Dau unul peste altul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ei căută, prinse și magnetiză spontan mâna tânărului boier. Degetele lor se împreunară în cea mai firească și de nedezlegat încleștare. ― Îmi pare rău, mon cher général! C’est le destin! Vous comprenez, n’est-ce pas? Poate că ne vom reîntâlni la Sankt Petersburg... Sau - cine știe? - chiar la Constantinopol... Își aruncă din mers blana pe umeri, apucă punguța cu banii primiți de la Dante Negro și, împreună cu Iancu, Nanone dispăru pe ușa chicinetei. Și tot ținându-l de mână străbătu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]