1,916 matches
-
ideologice și estetice nonavangardiste. În comentariul lui Dianu despre scriitoarea conservatoare poloneză Marya Kasterska, acesta o numește „ambasadoare culturală a patriei sale”, tonul articolului vădind - pe ansamblu - un acut complex de inferioritate identitară, dublat de un transparent elogiu al gîndirii reacționare: „Eram umilit și deconcertat. Patriotismul acesta luminat de un întreg sistem filozofic doctrinar pînă la Barrés, Nietzsche și Maurras nu bănuiam că poate lua de circumstanță forma elegantă a unei politici de expansiune culturală ca aceea întreprinsă de buna scriitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lumea germană de după război, aristocratul reapare și năzuiește să ocupe acel centru ideal, de la care direcțiile emană și în care stilul cultural al epocii se regăsește”, acțiunea lui încetînd să se mai revendice (doar) de la radicalismul de dreapta al unor reacționari precum Joseph de Maistre sau contele Gobineau: „Propagandistul confederației spirituale a Europei, Karl Anton von Rohan, paneuropenistul Coudenhove-Kalergi, pacifistul Fritz von Unruch, ecumenicul Hermann von Keyserling sînt mai degrabă oameni înzestrați cu un sentiment ascuțit pentru toate problemele noi ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
au fost realizate de cei tineri. Azi încă trebuie să citim polițiștilor tot ce jucăm și prezentăm publicului. Vă puteți imagina capul poliției înaintea poeziei lui Tzara. Avem și o reacțiune artistică în frunte cu toți profesorii. Sînt falșii naționaliști reacționari și polițiști cari mănîncă și dorm cu tricolorul, cari înjură tot ce e modern fiindcă inteligența lor nu ajunge să discerne între artă și politică. Ei nu știu că revoluția artistică și cea politică nu au nimic comun. Ei sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Diaconescu aprecia că umorul lui Urmuz „are rădăcini în folclorul românesc”. Nu fără temei, autorul exclude ideea unei înrudiri structurale între „metoda” lui Urmuz și iraționalismul suprarealist, textele urmuziene fiind „departe de teoriile despre inconștient ale lui Freud, de intuiționismul reacționar al lui Bergson și de anarhismul lui Breton”. Recuperarea „folclorizantă” - în acord tacit cu agenda ideologică a noului regim - va fi redimensionată la începutul anilor ’80 de „recuperarea protocronistă”. În plină „destindere” poststalinistă, „recuperarea esteticului” merge însă mînă în mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
interbelică privind autodefinirea identitară, tradiția și specificul național stă pe acest complex care o irigă printr-un sistem de vase comunicante. „Complexul periferiei” se va asocia adeseori cu o atitudine antipoliticianistă, antiburgheză și antiliberală, fie ea socialistă, populistă, conservatoare sau reacționară, mergînd de la critica parvenitismului pînă la refuzul modernității și al parlamentarismului din anii ’20-’30. Seducția unei himerice restaurări a valorilor medievale sau arhaice, tentația utopiei totalitare ca antidot al „crizei imaginarului” european și redimensionarea romanticei „tentații” (culturale) a Orientului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
plină perioadă de „contra-reformă catolică” și că-și Înmulțea declarațiile entuziaste În favoarea Papei. — Péguy mă dă gata! făcu editorul cu elan. Și Sade! Sade! Citiți-l pe Sade, mai ales!... — Textul meu despre familii... Da, foarte bun și el. Sunteți reacționar, asta e bine. Toți marii scriitori sunt reacționari. Balzac, Flaubert, Baudelaire, Dostoievski: numai reacționari. Dar trebuie să mai și regulezi, nu? Trebuie să-i tragi niște orgii. E foarte important. Sollers Îl părăsi pe Bruno după cinci minute, lăsându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Înmulțea declarațiile entuziaste În favoarea Papei. — Péguy mă dă gata! făcu editorul cu elan. Și Sade! Sade! Citiți-l pe Sade, mai ales!... — Textul meu despre familii... Da, foarte bun și el. Sunteți reacționar, asta e bine. Toți marii scriitori sunt reacționari. Balzac, Flaubert, Baudelaire, Dostoievski: numai reacționari. Dar trebuie să mai și regulezi, nu? Trebuie să-i tragi niște orgii. E foarte important. Sollers Îl părăsi pe Bruno după cinci minute, lăsându-l Într-o stare de ușoară beție narcisistă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mă dă gata! făcu editorul cu elan. Și Sade! Sade! Citiți-l pe Sade, mai ales!... — Textul meu despre familii... Da, foarte bun și el. Sunteți reacționar, asta e bine. Toți marii scriitori sunt reacționari. Balzac, Flaubert, Baudelaire, Dostoievski: numai reacționari. Dar trebuie să mai și regulezi, nu? Trebuie să-i tragi niște orgii. E foarte important. Sollers Îl părăsi pe Bruno după cinci minute, lăsându-l Într-o stare de ușoară beție narcisistă. Se mai calmă pe drumul de Întoarcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nu‑mi dădeam seama de boală. Admiteam că nu mă simt bine; era evident că ceva nu e În ordine. Dar aveam suficientă experiență de viață Încât să pot spune că nu eram pe moarte, ci doar suferind. O societate reacționară poate hotărî că a venit timpul să mori - o camarilă a compatrioților tăi a votat că trebuie să fii asasinat. Drept care ți‑au studiat programul de viață. Un asemenea act ar putea fi descris ca politic, dar, de fapt, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
În sală erau 100-150 simpatizanți care scandau frenetic numele lui Afinoghiu (Tilică) Băcănel-Obănceanu, vechi militant al partidului, pe care îl doreau președinte al formațiunii reînființate. Erau figuranții de la cinematografie, specialiști în filmele cu ilegaliști, în care trebuia să apară opoziția reacționară a vechilor partide istorice. Fuseseră aduși, special de la Buftea, în patru autobuze de prozatorul Burtăncureanu. Mulți dintre ei, pentru coloratură și autenticitate, purtau chiar costume de epocă împrumutate de la magazia de recuzită a studiourilor. O delegație a grupului de inițiativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mimica, se amuza de ochii ei bulbucați sau, concentrat, încerca să-i transmită ceva. În cele din urmă, se aplecă și o așeză apoi, grijuliu, în băltoacă. Sprijinit de mânerul pompei îl studia pe Țongu. Aproba îngândurat spusele aceluia. - E reacționar poporul de la noi până la Dumnezeu, părinte, continuă Țongu. Poporul nostru, așa cum ești și matale și eu câteodată... Știi cât de reacționar este dacă nu-i convine ceva? Să te ferească nenorocul să-l prinzi la reacțiune! De-asta trebuie apărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o așeză apoi, grijuliu, în băltoacă. Sprijinit de mânerul pompei îl studia pe Țongu. Aproba îngândurat spusele aceluia. - E reacționar poporul de la noi până la Dumnezeu, părinte, continuă Țongu. Poporul nostru, așa cum ești și matale și eu câteodată... Știi cât de reacționar este dacă nu-i convine ceva? Să te ferească nenorocul să-l prinzi la reacțiune! De-asta trebuie apărat. Că el, săracul, ce să facă. Tot popor rămâne, oricum ar fi să-l iei. Slăbănogul, veselindu-se, se aplecă iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mai liniștim odată să facem și noi capitalismu’ ăsta ca la mama lui?! Mie-mi vorbești de perire? Mie, care am trăit perirea asta zi de zi, ceas de ceas, toate nopțile alea când stăteai să te ferești de dușmanul reacționar care pândea dar și de dușmanul celălalt, mai periculos, ăla ascunsul, de lângă tine, coleg, tovarăș care și el pândea. Știi ce înseamnă să regulezi cu pistolul armat sub perină? Ce să mai vorbim... Dar dacă-i p’așa, atunci, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
așa de drăguțeee. —Galben-ciuboțica cucului sau roz-pastel? spuse Hugo, întinzându-i lui Sally o tabacheră de argint. Mamă, adăugă cu satisfacție, abia aștept să văd ce față face Bill când ne vede că ne vede că fumăm din astea. Ce reacționar nebun mai e și omul ăsta. —Îl dezgustă Tunbridge Wells, sării și eu. —Nu-i așa? Perfect! zise Hugo admirativ, suflând un cerc de fum către Hamsptead. Așa o să-i zic de-acum înainte. Între noi. Față în față, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dovedise a fi supraestimare flatantă. —Nu-mi vine să cred, a spus el într-un final, clătinând încet din cap. Parcă e ieșit dintr-una din sectele alea ciudate din Statele Unite, în care femeile se supun bărbatului, indiferent cât de reacționar sau represiv ar fi. Știi la ce mă refer? — Am o idee, a răspuns Alice printre dinți. —O, Doamne, sigur că ai. Ce prost sunt! Alice și-a acoperit fața. — Ce proastă sunt eu, vrei să spui. Nu-mi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
515: „grupul Ianolide Gafencu, grupul buricarilor legionari”; Pag. 546: „Moș Zagreb făcea petiții la administrație ca să i se admită un litru de vin zilnic pentru motive medicale (Ion Zelea Codreanu, În lagărul M-Ciuc)”; Pag. 593: „... grupa gălăgioasă și acefală a reacționarilor”; Pag. 601: „Episcopul Antim Anghelescu de Buzău, monahofag”; Pag. 620: „... proștii de la «Universul» și «Porunca vremii”; Pag. 620: „... contra cațaonilor fanarioți omnipotenți”; Pag. 620: „... grecoteiul Ipsilante”. Urmează să arătăm, tot prin citate, minciunile și falsurile debitate Încontinuu de impostorul Pandrea
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
creații moral- religioase. Plaga mare a Rusiei - ca și a noastră - a fost tradiția bizantină, suflul spiritualității bizantine, care altoit într-o cultură străină devine anchiloză, schematism abstract, iar pe plan politic și cultural, reacționarism organizat. Tot ce este gândire reacționară în Rusia secolului trecut continuă - conștient sau inconștient - filonul bizantin. Pe Pobedonosțev - procurorul Sfântului Sinod, profet al inculturii maselor într-o țară de analfabeți, îl văd descifrând sensul istoriei după o icoană bizantină, iar nu după mersul soarelui, cum au
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu-și poate găsi nici un sens de dominație în lume și nici măcar în Balcani, dacă misiunea ei se satisface în ordinea internă și apărarea granițelor, iar ideea ei istorică în cultivarea unui așa-zis specific național, care a tolerat constanțele reacționare ale subistoriei noastre - atunci mai bine să ne dizolvăm în agonia prelungită în care ne complăcem. România e geografie, nu e istorie. Înțelege cineva acest tragic? O țară are valoare numai când devine o problemă pentru alții, când numele ei
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
istorie prin eternitate. Progres nu cunosc, ci numai transformări; iar din punctul de vedere al autenticității, aceste transformări sânt falsificări. Neavând valoare decât primordialul - suma aceea de elemente telurice și chtonice din aurora unui neam -, culturile populare sânt primitive și reacționare. Rămînîn ele însele. Rostul unui salt istoric este să le elibereze de propriul lor blestem. Va scoate cineva România din ea însăși? Va ieși ea din sine? Lipsește devenirii României un sens ascendent. Schema formală a soartei noastre este orizontala
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Dacă prin ea nu reușește să-și ridice nivelul istoric, înseamnă că el este steril spiritual. La multe popoare, fenomenul religios este anchiloză, retrogradare, încît teoreticienii de stânga au stabilit o adevărată antinomie între religie și revoluție. Care este temeiul reacționar al religiei? Cât este principiu și cât istorie în rezistența religiei la spiritul revoluționar? Teoreticienii revoluționari nu sânt împotriva religiei dintr-un refuz teoretic al valorilor religioase, ci din cauza opoziției acestor valori la orice încercare de transformare totală. Sentimentul religios
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
spiritul revoluționar? Teoreticienii revoluționari nu sânt împotriva religiei dintr-un refuz teoretic al valorilor religioase, ci din cauza opoziției acestor valori la orice încercare de transformare totală. Sentimentul religios este prin esență nerevoluționar, iar omul profund religios a fost totdeauna un reacționar. Deplasând conflictele de aici dincolo, el sfârșește cu timpul a fi străin complet de problema socială. Dar nu numai atât. Spiritul religios te întoarce cu fața spre trecut. Unui om care crede în Dumnezeu, viitorul nu-i mai poate aduce
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a fi străin complet de problema socială. Dar nu numai atât. Spiritul religios te întoarce cu fața spre trecut. Unui om care crede în Dumnezeu, viitorul nu-i mai poate aduce nimic. Dumnezeu este totdeauna înapoia noastră. Teologia întreagă este reacționară, fiindcă ea nu vede culmi decât în imemorial. Pentru ea, timpul este o cădere; pentru spiritul revoluționar, singurul cadru de realizare. Mai mult: pentru spiritul revoluționar, timpul este o divinitate. În timp se poate face totul. Admițând posibilitatea unei modificări
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cultură, cu o spiritualitate atât de rafinată cum a fost cea creștină. În zorile fiecărui popor, momentul religios este de o fecunditate unică. Procesul prin care un neam se elaborează prin religie, în aurorele sale, este elementul care scuză păcatul reacționar ce definește cu timpul ființa religiei. Un popor care n-a cunoscut în începuturile sale tensiunea și fiorul contactului cu religia nu înțelege nimic din rosturile trezirii din somnul materiei, din semnificația întîii discontinuități, a primului salt. Numai în aurora
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ea nu poate fi decât naționalistă. Este însă îndoielnic că forțele ei, că sărmanele ei resurse ar putea-o ajuta să dinamizeze o Românie crescută dintr-o viziune modernă. Ea nu este atât de puternică, încît opunând rezistență să devină reacționară; este însă destul de slabă pentru a deveni un anacronism. Ortodoxia ne-a ținut de cald în decursul secolelor de așteptare subterană. De mult și-a pierdut din căldură, și dacă azi e domoală, mâine va fi neutră sau rece. În afară de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și iritant, justificat cu prea multe idei, dar cu nici un argument decisiv. Trebuie recunoscut că polemica s-a născut din sânul naționaliștilor, care suferind de obsesia specificului românesc au uitat de România. De altfel, naționalismul românesc a fost aproape totdeauna reacționar, adică n-a iubit niciodată România în sensul ei ideal și în finalitatea ei ultimă. În loc să-și fi pus întrebarea: ce trebuie să devină România, ei nu s-au întrebat decît: ce trebuie să rămână. Orice naționalism care, de dragul constanțelor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]