1,394 matches
-
este nici o problem] în a reconcilia caracterul practic al judec]ții morale cu pretenția c] judec]țile morale exprim] percepțiile noastre despre motivele pe care le avem. Totuși, acestea nu sunt suficiente pentru a rezolva problema cu care se confrunt] realistul moral, deoarece judec]țile morale nu sunt doar judec]ți despre motivele pe care le avem. Ele sunt judec]ți despre motivele pe care le avem atunci când se presupune c] acele motive ar fi total determinate de circumstanțele noastre. Așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o diferenț] inexplicabil] din punct de vedere rațional, chiar si in conditii ideale de reflecție. Acesta este un aspect al concepției imaginii standard cu privire la dorinț] că stare psihologic] aflat] dincolo de sfera criticii raționale. Dac] acest lucru este corect, atunci încercarea realistului moral de a combina obiectivitatea și caracterul practic al judec]ții morale trebuie considerat] un eșec. Suntem forțați s] accept]m c] motivele pe care le avem sunt caracterizate de o relativitate fundamental]. Ceva ce suntem motivați s] facem este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de realism moral descris aici sprijin] o concepție despre faptele morale, care se îndep]rteaz] de imaginea prezentat] la început: faptele morale sunt fapte ciudate despre universul a c]rui recunoaștere are în mod necesar o influent] asupra dorințelor noastre. Realiștii au evitat, în schimb, faptele ciudate despre univers în favoarea unei concepții mai „subiectiviste” despre faptele morale. Această a dus la analiza realiștilor cu privire la ceea ce înseamn] s] ai un motiv. (Pentru o discuție mai complet] despre teoriile subiectiviste, vezi capitolul 38
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sunt fapte ciudate despre universul a c]rui recunoaștere are în mod necesar o influent] asupra dorințelor noastre. Realiștii au evitat, în schimb, faptele ciudate despre univers în favoarea unei concepții mai „subiectiviste” despre faptele morale. Această a dus la analiza realiștilor cu privire la ceea ce înseamn] s] ai un motiv. (Pentru o discuție mai complet] despre teoriile subiectiviste, vezi capitolul 38, „Subiectivismul”.) Totuși, ceea ce vor s] spun] realiștii este c] o astfel de concepție despre faptele morale ar putea s]-i fac] subiectivi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
despre univers în favoarea unei concepții mai „subiectiviste” despre faptele morale. Această a dus la analiza realiștilor cu privire la ceea ce înseamn] s] ai un motiv. (Pentru o discuție mai complet] despre teoriile subiectiviste, vezi capitolul 38, „Subiectivismul”.) Totuși, ceea ce vor s] spun] realiștii este c] o astfel de concepție despre faptele morale ar putea s]-i fac] subiectivi numai în sensul inofensiv potrivit c]ruia acestea sunt fapte despre ce ne-am dori în anumite condiții ideale de reflecție, în care dorințele reprezint
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
consecințialist]. Dar, inc] o dat], aceasta nu înseamn] pentru ei s] se alieze cu determiniștii radicali care resping relevanță ideilor privind vină moral] pentru folosirea sancțiunilor sociale. Acesta este motivul pentru care ei se pot uni cu compatibiliștii care sunt realiști morali (vezi capitolul 35, „Realismul”), cum ar fi gânditori că Strawson și Frankfurt, si cu libertarieni, în încercarea de a ar]ta c] morală conteaz] într-adev]r și, prin urmare, nihilismul trebuie respins. Referințe Campbell, C.A.: On Selfhood and
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
un cost orar destul de mare, ce crește odată cu extinderea pieței. Educația adulților nu poate fi făcută fără formatori; de aceea, nevoile lor trebuie luate în considerare. Seaman și Fellenz (1989) susțin că atât administratorii, cât și formatorii trebuie să fie realiști în privința posibilităților de îndeplinire a tuturor nevoilor în situația de predare-învățare. Așteptările nerealiste pot să ducă la frustrări nedorite și dezamăgiri. Formatorii trebuie să învețe cele mai bune căi de a-și comunica nevoile participanților și personalului auxiliar. Aceste nevoi
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
un cost orar destul de mare, ce crește odată cu extinderea pieței. Educația adulților nu poate fi făcută fără formatori; de aceea, nevoile lor trebuie luate în considerare. Seaman și Fellenz (1989) susțin că atât administratorii, cât și formatorii trebuie să fie realiști în privința posibilităților de îndeplinire a tuturor nevoilor în situația de predare-învățare. Așteptările nerealiste pot să ducă la frustrări nedorite și dezamăgiri. Formatorii trebuie să învețe cele mai bune căi de a-și comunica nevoile participanților și personalului auxiliar. Aceste nevoi
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
smulge măștile de pe fețele falșilor idoli, de a denunța minciuna și a dezvălui adevărul. Nu doresc și nici nu sunt capabil să port un război personal cu această religie a epocii moderne, care a convins milioane de oameni. Nu este realist să crezi că ea va dispărea Într-un interval rezonabil. Dar nu mă pot Împiedica să constat - privind lucrurile Într-un mod rațional - că este o simplă idolatrie. În spatele acestui chip nu se află nimic altceva decât speranțele, visele și
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
l convinge să plece de la Bing-Bing (evident, Sing-Sing) și să vină în închisoarea lui sunt cuprinse și „un frigider decorat de Bernard Buffet și pereții desenați de Salvador Dalí”. Din nou, doi artiști occidentali în mare vogă, câtuși de puțin realist socialiști. Cosmopolitism curat - și nepedepsit ! Șocantă este și prima apariție într-un film românesc socialist a unor picioare de fete dezgolite până la portjartier. Mai mult, ele apar și în costume de baie cât se poate de mini. Firește, e vorba
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
există, „moșirea” lor acolo unde pot apărea și reconfigurarea masivă a habitatului urban acolo unde ele nu au existat vreodată. Considerăm că este o soluție reală, viabilă, posibilă. Și utopică, ar putea spune mulți, cu suficientă îndreptățire. Pentru că nu este realist să credem că într-o țară ce rescrie permanent definiția subdezvoltării prin suprapunerea ciclurilor de dezvoltare pe ciclurile electorale, s-ar putea ivi, în zona politicilor publice, o abordare coerentă în sensul prezentat de noi aici. Capitolul 2 INERȚIE SOCIALĂ
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
ocupă de definirea securității colective, a doua de principiile, avantajele și formele pe care le poate lua securitatea colectivă, în partea a treia este urmărită evoluția sa istorică, pentru ca în final să se formuleze câteva concluzii. Definirea securității colective Pentru realiști, lumea este un mediu anarhic și competitiv, în care relațiile dintre state sunt fundamentate pe neîncrederea reciprocă. Supraviețuirea este principala preocupare a fiecărei entități politice suverane, iar urmărirea individuală a acesteia dă naștere dilemei securității. La nivel internațional, suspiciunea față de
Securitatea colectivă. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1521]
-
tuturor celorlalte. Altfel, eventualele sancțiuni hotărâte împotriva sa în momentul în care ar deveni agresor nu și-ar atinge scopul. Această primă precondiție pentru eficiența securității colective ține de structurarea sistemului internațional, fapt care îi apropie pe adepții săi de realiști, fiindcă și balansarea se poate face în același context. Urmărirea distribuției puterii și capabilităților în sistem este însă doar un element al gândirii liberale, care, spre deosebire de cea realistă, insistă și asupra alegerilor făcute de indivizi/elite conducătoare din felurite state
Securitatea colectivă. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1521]
-
asigurarea propriei securități, în înțelesul tradițional al acesteia. Ambele paradigme vor postula astfel că statele sunt practic obligate să identifice mijloacele cele mai potrivite pentru a putea supraviețui. În ceea ce privește asigurarea securității internaționale, se poate spune că disputa dintre liberali și realiști a început de la problema raționalității mijloacelor de care dispune politicul. Apărută în urma primei conflagrații mondiale, la care s-a ajuns prin logica balanței de putere, securitatea colectivă a fost văzută ca soluție a reglementării amenințărilor internaționale. Pentru cei abia ieșiți
Securitatea colectivă. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1521]
-
cât se poate de elocvent, din punctul de vedere al liberalilor, faptul că războiul pur și simplu nu este o opțiune. Aceeași respingere a violenței interstatale poate fi făcută și dintr-o perspectivă morală. Intenționând schimbarea naturii hobbesiene, presupusă de realiști. Pentru ca securitatea colectivă să poată fi transpusă în practică, statele trebuie să accepte trei principii importante cu privire la modul de instituire a relațiilor între ele. Mai întâi, respingerea războiului implică faptul că statele trebuie să renunțe la amenințarea militară, schimbarea fiind
Securitatea colectivă. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1521]
-
condiției anarhice a sistemului internațional. Din această perspectivă, punctul forte al pacifismului democratic îl constituie negarea supremației factorilor sistemici în explicarea relațiilor internaționale și aducerea structurilor domestice în prim-planul analizei. Așa cum s-a arătat în capitolele precedente, teoreticienii (neo)realiști susțin că elementele esențiale ale relațiilor internaționale pot fi explicate fără referire la caracteristicile interne ale regimului politic. Acestea din urmă constituie, în accepțiunea realistă, analize reducționiste, întrucât reduc analiza sistemului internațional la evaluarea factorilor domestici. Explicațiile realiste ale competiției
Teza pacifismului democratic. In: RELATII INTERNATIONALE by Daniel Biró () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1525]
-
războiului; concentrarea exclusivă a pacifismului democratic asupra statului modern ca unic locus al activității politice la nivel internațional. Testarea ipotezei ce anunță că democrațiile nu au inițiat și nu vor iniția război între ele este o întreprindere dificilă atât pentru realiști, cât și pentru liberali. De aceea, în această prezentare sintetică, atenția se va concentra mai puțin asupra dimensiunii tehnice (statistice) a testării relevanței istorice și va acorda un cadru mai amplu potențialilor factori care ar sta la baza relației cauzale
Teza pacifismului democratic. In: RELATII INTERNATIONALE by Daniel Biró () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1525]
-
Care au fost mecanismele prin care E.H. Carr și alți avocați ai perspectivei realiste au reușit această adevărată lovitură de imagine? În primul rând, reușita a fost asigurată de inventarea unei artificiale diviziuni a muncii între domeniul idealist și cel realist în Relațiile Internaționale. În procesul de construcție a idealismului, susținători ai școlii realiste introduc pretenția separării între studiul dreptului internațional ca element definitoriu al așa-numiților idealiști și studierea politicii internaționale de către discipoli ai proiectului realist. În al doilea rând
IDEALISMUL UTOPIC. In: RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
a Relațiilor Internaționale dorea să-și mențină relevanța asupra politicii publice. Evoluțiile anticipate în anii destinderii nu se concretizaseră (încă) de o manieră convingătoare: impactul organizațiilor internaționale și al actorilor transnaționali rămăsese limitat, cel puțin în sfera securității, pe care realiștii o defineau drept esențială. Și totuși, în această lume realistă exista un grad semnificativ de cooperare între state este intuiția fundamentală de la care pornesc teoreticieni precum Robert Keohane, David Baldwin sau Robert Powell. Domeniul Relațiilor Internaționale avea nevoie de o
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
enunțat de Keohane se bazează pe o serie de asumpții ale realismului structural care suferă însă unele modificări: statele sunt principalii actori în politica mondială, însă organizațiile interguvernamentale și actorii nestatali joacă roluri mai importante decât sunt dispuși să accepte realiștii; actorii sunt caracterizați de raționalitate, în sensul că tind să se comporte în așa fel încât să-și maximizeze beneficiile pe ansamblul unei game de obiective, ordonate consistent din punct de vedere logic; raționalitatea actorului nu presupune că el dispune
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
Interdependence (1977) are o importanță specială în acest context, pentru că impune un model de înțelegere a politicii mondiale: interdependența complexă. Asumpțiile situate la baza acestui model erau următoarele: 1. societățile sunt conectate prin multiple canale: interstatale (canalele normale asumate de realiști); transguvernamentale (sesizabile în cazul în care se relaxează asumpția realistă că statele acționează coerent, ca unități); și transnaționale (sesizabile în cazul în care se relaxează asumpția realistă că statele sunt singurele unități cu rol de actori în politica internațională); 2
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
teorii acceptă faptul că atât conflictul, cât și cooperarea sunt componente intrinseci ale politicii internaționale: deși neorealiștii vor tinde să accentueze mai mult dimensiunea conflictului, iar neoliberalii pe cea a cooperării, au fost depășite dihotomiile care marcaseră dezbaterile anterioare între realiști și liberali. Repere teoretice ale dezbaterii neorealism neoliberalism Literatura consacrată dezbaterii neorealism neoliberalism a evidențiat mai multe teme de controversă, între care există, evident, multiple conexiuni. În cele ce urmează, vor fi abordate patru teme ce pot oferi o perspectivă
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
strategii care să sporească șansele cooperării internaționale, atenuând astfel efectele anarhiei. Argumentele neoliberale sunt sintetizate și enunțate de Keohane încă din 1984, anul apariției volumului After Hegemony; ele aveau să fie reluate, sub diverse forme, de neoliberali și respinse de realiști. Importantă, în acest context, este replica lui Grieco, prin care se va deschide frontul câștiguri absolute versus câștiguri relative: pentru realiști, anarhia absența guvernământului central nu înseamnă doar inexistența unei agenții care să impună respectarea angajamentelor, ci, în primul rând
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
1984, anul apariției volumului After Hegemony; ele aveau să fie reluate, sub diverse forme, de neoliberali și respinse de realiști. Importantă, în acest context, este replica lui Grieco, prin care se va deschide frontul câștiguri absolute versus câștiguri relative: pentru realiști, anarhia absența guvernământului central nu înseamnă doar inexistența unei agenții care să impună respectarea angajamentelor, ci, în primul rând, absența unei autorități supreme care să-i împiedice pe alții să folosească violența sau amenințarea cu violența, pentru a distruge sau
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
guvernământului central nu înseamnă doar inexistența unei agenții care să impună respectarea angajamentelor, ci, în primul rând, absența unei autorități supreme care să-i împiedice pe alții să folosească violența sau amenințarea cu violența, pentru a distruge sau subjuga. Pentru realiști, în orice relație, scopul major al statului nu este acela de a atinge cel mai mare câștig sau beneficiu posibil, ci de a-i împiedica pe alții să înregistreze progrese relative în planul capabilităților, comparativ cu statul. Câștiguri absolute versus
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]