3,026 matches
-
în Franța nu a eliminat "poliția" undelor. Din politică, aceasta a devenit tehnică, ceea ce nu înseamnă apolitică. Cenzura se definește ca necesitate a obținerii unei autorizări prealabile pentru divulgarea unei opere a spiritului. Ea nu mai este determinantă în ceea ce privește tipărirea, reapărînd, indirect, pentru emisiuni; altfel s-ar produce un bruiaj generalizat al emițătorilor (cum se prefigurează pe FM). De notat că și dacă, drept urmare a vreunei invenții tehnice, ar exista un număr infinit de frecvențe și deci de canale posibile, problema
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
etc.) erau considerate deținătoare ale unei forțe speciale - mana, care pătrunsese ulterior, într-o formă mult atenuată, în profeți (tapu), preoți (waka), vindecători (tahu kahu), vraci, dar și în oamenii de rând, ca semințe divine. Aceeași forță impersonală și arhetipală reapare și la hawaiieni, melanezieni, micronezieni. De menționat că dorința de stăpânire a acestei însușiri, cu posibilitatea contactului cu planul transcendent al existenței, a condus la apariția și dezvoltarea tehnicii șamanismului (pătrunderea în planul sufletelor și readucerea în trup a sufletului
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
care se naște, fără ca aceștia să fie conștienți în mod direct de aceasta. Astfel de fapt realitatea este fixă (Dharma - ordinea lucrurilor), chiar dacă oamenii percep o desfășurare temporală a evenimentelor; de fapt toate lucrurile apar și apoi dispar spre a reapare alte lucruri cu aceleași însușiri. Energetic, toate sistemele sunt reductibile la un unic câmp, regăsibil și transmigrabil. În secolul V î.H., pe meleagurile scăldate de Indus și Gange, în sânul hinduismului, a apărut un alt sistem religios care a
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
mai rudimentar și, în sfârșit, Prana energetică la nivelul organismului. De la Prana “supraautomată” abia, putem vorbi de atributul vitalității (v. și §II.5). . În cazul extracorporalizării survenite în urma unor accidente, senzația de durere încetează o dată cu începutul acestei stări, pentru a reapare o dată cu reîncorporarea ansamblului corpurilor subtile. Facultatea senzorială nu este concentrată în anumite părți, distincte, ale corpului eteric, un fel de organe de simț, ci este prezentă pe ansamblul acestuia ; o caracteristică a corpurilor subtile, nouă în raport cu corpul grosier. Revenind la
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
Nisbet, 1993: 48) Fundamentală pentru forța comunității este imaginea reală sau închipuită a antitezei existente într-o aceeași structură socială între relațiile comunitare și cele non-comunitare, care prin relativa lor impersonalitate și anonimitate luminează strânsele legături personale ale comunității. Familia reapare și la Nisbet ca arhetip al comunității, ceea ce provoacă din perspectiva abordării noastre. Dacă s-ar specifica că este vizată (fie și doar ca preponderență) familia tradițională, lărgită, afirmația ar fi mai lesne de susținut. Poate așa a fost odată
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
titlu. La fel, în oracolele lui Balaam, sunt grupate laolaltă trei cuvinte canaanene pentru zeitate: ’Pl, Šaddai și ‘ElyÄn (Num 24,16). Că și ’Pl, ‘ElyÄn a supraviețuit apoi numai în texte poetice și liturgice. Însă în perioada postexilică târzie reapare pentru a accentua unicitatea lui Dumnezeu și stăpânirea lui absolută asupra lumii întregi: în partea aramaica din cartea Daniel, unde are forma ’Pl"h"’ ‘ill"i’" (3, 26.32; 4, 14.21.22.29; 5, 18.21; 7, 25) și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și a început să fie echivalată cu capcaitățile și pasiunile atât constructive, cât și distructive ale individului. Creativitatea a adoptat o valoare socială și până în perioada lui Aristotel a fost asociată cu nebunia și frenezia inspirației, o concepție care a reapărut în special în secolul al XIX-lea și în prima jumătate a secolului XX. Când evaluăm concepția romanilor despre geniu din perioada următoare, descoperim că sunt atribuite două trăsături suplimentare - geniul era perceput ca forța creativă a bărbatului ilustru care
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
americană). Și totuși, la acea vreme nu exista încă o definiție a conceptului de creativitate. Hobbes (1588-1679) a fost prima personalitate marcantă care a recunoscut importanța imaginației în gândirea și dezvoltarea omului și a potențialului ei constructiv, idee ce a reapărut ca punct de plecare al dezbaterilor din timpul Iluminismului (Braun, 1991; Singer, 1981-1982). Pentru a conștientiza impedimentele din evoluția conceptului de creativitate, trebuie să reținem că pentru surprinderea fenomenului au fost necesare numeroase generații de scriitori, filosofi și artiști. Impedimentele
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
profund asemănătoare. Termenul elită s-ar suprapune deci sintagmei „clasă conducătoare”, (ruling class, în literatura de limbă engleză). Pentru alții, dimpotrivă, fiecare clasă are propria elită și am putea număra tot atâtea elite câte clase sociale deosebim. Astfel, vedem cum reapare folosirea controversată a singularului și a pluralului. Dar, în acest capitol, va fi vorba efectiv despre elită, în calitatea ei de minoritate conducătoare, oricare ar fi unitatea sau diversitatea acestei minorități. Teoria elitelor (studiul sistematic al proceselor care afectează elitele
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
asigură puterea. În raport cu ideologia progresului care domină secolul al XIX-lea, într-o formă sau alta, teoreticienii elitelor de la începutul secolului XX aduc o perspectivă complet diferită. Tendința spre oligarhizare Pentru teoreticienii elitelor, în istoria omenirii, există unele constante ce reapar în fiecare epocă sub noi forme. Tendințele recurente pe care ei le-au pus în evidență par să le fi justificat recursul la noțiunea de lege. În zilele noastre, sociologii, conștienți de imposibilitatea de a formula legi cu validitate universală
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
au făcut eforturi pe „temele antiparlamentarismului, a anticapitalismului și anticolectivismului”, pentru a constitui „o elită tehnicistă în sânul aparatului de stat” (Birnbaum, 1978, p. 84). Imediat după cel de-al doilea război mondial, într-un context economic profund modificat, au reapărut concepții „organizatoare” ce vizau subordonarea opțiunilor politice „imperativelor tehnicii”. Tipică pentru această orientare a spiritelor - și a epocii - este mica lucrare a lui Louis Armand și Michel Drancourt Plaidoyer pour l’avenir (1961). Conform autorilor, omul politic „nu trebuie să
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
a intereselor aflate în joc, intervenția puterilor publice tinde să devină mai puternică în cazul instituțiilor. Așadar, managerii lor se află efectiv „sub presiune”, dar pentru alte motive decât o pretinsă identitate de interese cu masa populației. Vedem astfel cum reapare o linie de tensiune între elitele politice și cele economice. Teoriile manageriale și marxismul Cea mai mare parte a teoreticienilor marxiști au respins teza „revoluției manageriale” și au rămas fideli ideii că proprietatea asupra mijloacelor de producție rămâne determinantă. Totuși
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
89). Pe de altă parte, ele transformă puțin câte puțin noțiunea de serviciu public, supunându-o unui imperativ al „competenței tehnice”, care nu poate să nu amintească, din anumite puncte de vedere, de ideologia tehnocratică apărută în anii ’30 și reapărută după cel de-al doilea război mondial (Birnbaum, et. al., 1978, pp. 84-85). Elitismul republican În modelul nostru de elitism republican, veritabilele rezervoare din care provin cei mai înalți funcționari de stat, responsabilii politici cei mai reputați și conducătorii de
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
că dualismul contemporan este din punct de vedere istoric rezultatul eclipsării instituției universitare timp de un secol (Renaut, 2002, pp. 75-88). Într-adevăr, considerând universitățile ca fiind incompatibile cu principiile Revoluției, Convenția le-a suprimat în 1793. Ele n-au reapărut decât în timpul celei de-a Treia Republici, pe la sfârșitul secolului al XIX-lea. În acest interval, „cu o vigoare nemaiîntâlnită în celelalte țări ale lumii” (ibidem, p. 76) s-a impus un tip de formație bazat pe „marile școli” în
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de importanță ale „căilor partizane”. Instaurarea celei de-a V-a Republici a însemnat creșterea influenței înalților funcționari și menținerea unei mari părți a personalului politic în poziția de „subelită”. După schimbarea majorității în 1981, s-a creat impresia că reapare „republica profesorilor”. Totuși, nu s-a schimbat nimic în privința rolului cabinetelor ministeriale în sânul cărora rolul înalților funcționari se perpetuează, chiar dacă aceștia au trebuit să facă loc și altor categorii profesionale (ibidem, pp. 127-128). În ciuda schimbărilor din acest punct de
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de permeabilitate și de „intrare laterală”. Posturile din minister sunt în mod curent ocupate aici de persoane venite din industrie, comerț, învățământ superior și din profesiile liberale. În cazul schimbării guvernului, aceste persoane se întorc în sectorul privat, pentru a reapărea, eventual, în servicii publice atunci când partidul lor revine la putere. Datele disponibile indică o interpătrundere constantă între sectorul privat și cel public. Totuși, ar fi exagerat ca sistemul american să fie prezentat ca fiind total permeabil. Există ceea ce putem numi
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
antrenează privilegii și oferă mijloace de a justifica existența acestor privilegii. Se întâmplă ca ordinea socială să fie răsturnată, unele privilegii să dispară și unele categorii privilegiate să fie măturate de pe scena istoriei. Dar, mai devreme sau mai târziu, privilegiile reapar în forme noi, în profitul altor persoane, având alte justificări. În această perspectivă „dezamăgitoare”, o societate egalitară este o imposibilitate empirică, chiar dacă există unele societăți mai puțin inegalitare decât altele și unele dominații mai suportabile decât altele. Orice ansamblu social
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
pământul; Isus n-a trimis discipoli să propovăduiască). Adică: cel care refuză simbolurile credinței, decretele Bisericii și cărțile sfinte. Altfel spus, eretic este acela care nu recunoaște autoritatea clerului, a preoților, a episcopilor, a papei. Filosofia, dispărută odată cu creștinarea Imperiului, reapare în secolul al XII-lea o perioadă înfloritoare în cursul căreia îi vedem oficiind pe Abelard, Pierre Lombard, Alain din Lille, Moise Maimonide, Averroes. Textele lui Aristotel ajung în Occident odată cu arabii, iar lectura Metafizicii, a Politicii și a Eticii
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
totul în el însuși, și fiecare moment al realului coincide cu el. Așadar, Dumnezeu este în orice lucru, și ca atare el este coruptibil, dar și etern în același timp. Pentru că totul moare dar renaște, dispare în complexitatea sa dar reapare într-o altă figurație, într-o altă alcătuire. Trupul Domnului, de exemplu, n-a dispărut definitiv după moartea lui ci a reapărut sub o formă reală, integral confundabilă cu el. A trăi înseamnă fără doar și poate a trăi întru
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
este coruptibil, dar și etern în același timp. Pentru că totul moare dar renaște, dispare în complexitatea sa dar reapare într-o altă figurație, într-o altă alcătuire. Trupul Domnului, de exemplu, n-a dispărut definitiv după moartea lui ci a reapărut sub o formă reală, integral confundabilă cu el. A trăi înseamnă fără doar și poate a trăi întru Domnul, e imposibil să scapi acestei predestinări: spiritualul cunoaște acest adevăr. Și, bazându-se pe această evidență, el trăiește împăcat cu sine
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
suferinței, a morții, sufletul excelează; când consimte la manifestările instinctelor, a pulsiunilor primitive, el își pierde forța. Bogățiile, onorurile, satisfacțiile senzuale grosiere, dansurile și cântecele, parfumurile și vinurile dau naștere unor satisfacții iluzorii și trecătoare. Odată aceste dorințe satisfăcute, ele reapar și antrenează o adevărată sclavie care împiedică sufletul să se bucure și fac imposibilă seninătatea. Aceasta cu atât mai mult cu cât satisfacerea lor duce la o plăcere, desigur, dar una trecătoare și plătită de multe ori cu un necaz
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
se poate fără o cultură clasică, ceea ce înseamnă neapărat o cultură literară. Nu puțini sunt cei care consideră cultura literară și clasică un lux frivol și superfluu, o formă de agrement ce nu mai corespunde ritmului vieții de azi. A reapărut în lume părerea ca „umanismul e perimat.” Un fost coleg de universitate îmi spunea nu demult că „nu se mai poate discuta literatură”, că „structurile culturale sunt condamnate la dispariție, fiind înlocuite de structurile științifice” și că noțiunile de „valoare
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
fiind înlocuite de structurile științifice” și că noțiunile de „valoare” și „artă” vor fi complet golite de înțeles în lumea de mâine. Opoziția dintre cultură și știință este exact cea pe care o făcea Klages între suflet și spirit. Ea reapare, așadar, cu sens invers. Părerea că știința e nu numai separată de cultură, ci chiar în opoziție cu ea, e o aberație nu mai puțin pernicioasă. Cultura și știința sunt inseparabile, iată încă un truism ce trebuie proclamat. Nu a
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
exaltare este a sentimentului agonal, fundamental pentru civilizație. Trebuie să facem totul pentru ca diversele comodități, automatizări și scutiri de efort și de risc pe care ni le oferă tehnica să nu ne slăbească acest sentiment; în lipsa lui ar putea să reapară (sau mai exact să rămână fără contrapondere), în plină euforie cibernetică, agresivitatea irațională a bestiei care doarme în om, dar de murit nu sunt până acum semne că ar muri de tot: non omnis moriar - poate spune și Caliban, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Brătescu-Voinești. Cincinat Pavelescu oferă un fragment din comedia într-un act Un vis. Cronică literară face Ludovic Dauș. Dări de seamă se fac la expozițiile Theodor Pallady și N. Vermont. Alți colaboratori: C. Râuleț, Al. Cazaban, D. Teleor. Publicația va reapărea, sub titlul „Actualitatea”, din 1913 până în 1928. D.B.
ACTUALITATEA ILUSTRATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285168_a_286497]