3,066 matches
-
să fac parte dintr-una care nu contează, formată dintr-un singur individ. În continuă concurență cu sinele său mai vechi, Mircea Cărtărescu se plânge mereu că nu mai scrie cum scria. Pus, din rațiuni redacționale, în situația de a reciti ce-mi apare, mă tângui invers: ce bine aș îndrepta eu, ori - și mai bine - ce-aș mai trimite la plimbare fleacurile de mai an. Unii autori îți dau senzația de prea bine scris. Sunt cei care se perimează cel
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3503_a_4828]
-
ezitat citind aceste rânduri, fiindcă, în primă instanță, le găsisem, ca intenție, excesive. Mi se părea că ele lăsau „anecdota” să primeze în defavoarea unei cărți cu adevărat rupte de orice convulsii zilnice (fie ele de ordin ideologic, publicistic sau uman). Recitindu-le, mi-am dat seama că, totuși, aceste delimitări sunt necesare. În scop, așa zicând, profilactic. Căci nu demult, prin ianuarie, Bianca Burța- Cernat reușea, în paginile aceluiași „Observator cultural”, performanța rară de a comenta romanul Ioanei Pârvulescu, Viitorul începe
Țal !... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3599_a_4924]
-
pe care o simt după orice absență de acasă, chiar și de o zi. Mă face să-mi spun că, poate, cine știe, dispun și eu măcar de nebunia minimă necesară ca să scrii. Citesc un pic mai bine decât scriu. Recitind, mai îndrept, mai arunc. Vorbind mai pe șleau, îmi amendez prostul gust. Iubirea de sine e o expresie care nu-mi spune prea mult. Înțeleg, prin a iubi, ca și prin a crede, altceva decât se înțelege de obicei. A
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3598_a_4923]
-
Kavafis își vor aminti că se împlinesc 150 de la naștere și 80 de ani de la moartea idolului lor, îi vor evoca personalitatea, rămasă până astăzi enigmatică, în pofida rafturilor tixite de tomurile ce i-au fost dedicate, îi vor citi și reciti versurile descoperindu-i și redescoperindu-i noi sensuri, noi nuanțe. Konstantinos Kavafis și-a petrecut aproape toată viața în metropola de pe malul Nilului, pe care a părăsit-o doar pentru a face câteva scurte călătorii. Cele 253 de poeme ale
2013 – Anul Kavafis La aniversare by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/3608_a_4933]
-
care se naște din sume de povești, din iubire față de teatru și față de umanitatea lui nu au avut priză. Spectacolele de la Teatrul Național din Craiova de la începutul anilor nouăzeci erau în prim planul fenomenului teatral european. Și nu numai. Am recitit de curînd cronici semnate de critici cu cotă din presa de specialitate. Am recitit și cronicile de pe la noi, cam din aceeași perioadă. No comment. De unde și de ce, mai ales, lipsa de priză? Înghesuirea unui spirit debordant în formele strîmte ale
Seducția iluziei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3816_a_5141]
-
lui nu au avut priză. Spectacolele de la Teatrul Național din Craiova de la începutul anilor nouăzeci erau în prim planul fenomenului teatral european. Și nu numai. Am recitit de curînd cronici semnate de critici cu cotă din presa de specialitate. Am recitit și cronicile de pe la noi, cam din aceeași perioadă. No comment. De unde și de ce, mai ales, lipsa de priză? Înghesuirea unui spirit debordant în formele strîmte ale șabloanelor a fost, la urma urmelor, ceva mult mai la îndemînă. Ceva practicat cu
Seducția iluziei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3816_a_5141]
-
de avangarda anilor ’60. Debutează la 14 ani cu comentarii despre autorii sârbi din România, recenzând energic. Pare un copil-minune. Debutul în volum întârzie, dar nu prea mult. La 22 de ani e debutant cu o carte de succes: „experimentează”. Recitindu-l azi, descopăr numeroase „întoarceri acasă” - la Belobreșca, satul natal, spațiu al unei ferilități creatoare sârbe neobișnuite: aici s-au născut mulți artiști, cărturari, literați citabili. În (Între Belobreșca și Zlatița) - titlul e pus în paranteze - asistăm la topografii sentimentale
Slavomir Gvozdenovici – 60 Puțină geografie literară by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/3819_a_5144]
-
oportunism, chiar și după gesturile de împotrivire. Pentru a-i înțelege mai mult gândirea politică, mă opresc și la un mic eseu, Caragiale, politolog, apărut în „Dilemateca”, nr. 1, 6 octombrie 2006. „Una dintre operele lui Caragiale care pot fi recitite mereu, până la învățarea pe de rost, și care rezervă surprize la fiecare relectură este farsa într-un act Conu’ Leonida față cu reacțiunea (1880). Forța extraordinară a acestui text vine din aceea că fiecare replică din dialogul dintre Efimița (vocativ
Matei Călinescu despre politică by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3829_a_5154]
-
Imprecațiile lui Fănuș Neagu nu sunt credibile pentru că nici măcar el nu crede în ele. Stilistica lui, de fapt, e una nonreferenț ială. Simt nevoia să stărui un pic asupra acestei observații, care, din câte știu, nu s-a mai făcut. Recitind de curând Frumoșii nebuni ai marilor orașe, am fost surprins să constat că, în mod frecvent, imaginile de acolo (pline de o anume muzicalitate și estete în cel mai înalt grad) refuzau să se coaguleze obiectual. M-a surprins mai
Caietele Princepelui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3622_a_4947]
-
fi dublată și de una critică, decupând texte datorate celor mai autorizați factori receptori din epocă și de astăzi, antologie de care am apucat de altminteri să-ți vorbesc ultima oară, când ne-am văzut la Editura Cartea Românească, am recitit între altele remarcabilul dumitale eseu despre Blaga, atât de rotund semnificativ în raza sa de cuprindere, iar acum am sfârșit de citit cartea despre Arghezi, care ți-a apărut în colecția de micromonografii a Editurii Albatros. (Prima 3, cu „vârstele
Însemnări despre epistolograful Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6031_a_7356]
-
uriașă”, de rezultatul căreia se declară „mulțumită”. Cred, din contra, că reușita doar parțială a romanului, cum voi încerca să demonstrez mai la vale, provine tocmai din excesul de planificare. Spre deosebire de alte tipuri de roman, acela polițist nu se poate reciti decât dacă ai uitat subiectul. Recitirea mai are o particularitate în romanele polițiste: ea nu îmbogățește nici acțiunea, nici personajele. Le regăsește exact cum le-a lăsat după prima lectură. În celelalte tipuri de roman, abia recitirea așează acțiunea și
Zece negri mititei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3410_a_4735]
-
cu adevărat revelatoare, ba chiar, repetată, dă naștere unor interpretări diferite, mai bogate sau mai sărace, dar nu identice cu cea dintâi. Romanul polițist e mereu același la fiecare lectură și, de obicei, cum am mai spus, nu se poate reciti dacă subiectul îți este încă viu în minte. Motivul principal este că el se bazează aproape exclusiv pe suspans. Problema profundă este însă alta și anume că, tot ca regulă generală, cu cât suspansul este mai abil condus, cu atât
Zece negri mititei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3410_a_4735]
-
a fost planificat atât de fără cusur, încât trezește, încă de la prima lectură, suspiciunea de a fi contrafăcut. În plus, e destul să-ți amintești care dintre cele zece personaje de pe insulă e criminalul, ca să pierzi orice interes de a reciti romanul. Tot restul devine neglijabil. Oricât de măiestrită este intriga, tocmai raționalitatea extremă a soluției descurajează, la reluare, curiozitatea cititorului. Unde mi se pare că a greșit autoarea este în împingerea la limită a formulei. În lipsa oricărei motivații mai adânci
Zece negri mititei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3410_a_4735]
-
Gabriel Dimisianu Am recitit cu mult interes, cu participare intensă, „proza scurtă“ a Gabrielei Adameșteanu, texte reunite într-o ediție nouă, a IV-a, cuprinzând, după cât îmi dau seama, tot ce a scris prozatoarea în domeniul nuvelei și povestirii. Mă refer la volumulVară-primăvară, publicat
Ironie și tandrețe by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3412_a_4737]
-
intensă, „proza scurtă“ a Gabrielei Adameșteanu, texte reunite într-o ediție nouă, a IV-a, cuprinzând, după cât îmi dau seama, tot ce a scris prozatoarea în domeniul nuvelei și povestirii. Mă refer la volumulVară-primăvară, publicat de Polirom în 2012. Am recitit deci cu mult interes aceste narațiuni care, literar, m-au cucerit prin firesc, prin construcția fără cusur, prin personajele al căror discurs, chiar și atunci când este sumar, redus la câteva replici, este convingător și plastic. Iar tematic proza scurtă a
Ironie și tandrețe by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3412_a_4737]
-
Pot fi privite, oricum, ca episoade ale unor desfășurări romanești. Carmen Mușat vede în ele „secvențe epice ale unui veritabil roman latent“, pentru Simona Sora sunt „puzzle-romane, romane caleidoscopice“, iar pentru Daniel Cristea- Enache sunt „microromane“. Am avut același sentiment, recitind povestirile, aceeași impresie că străbat spații de roman, că iau act de situații și de personaje încadrabile unor structuri de roman. Senzația aceasta este întărită și de faptul că nu puține sunt personajele care trec dintr-o narațiune în alta
Ironie și tandrețe by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3412_a_4737]
-
fie, în cele din urmă, sub responsabilitatea a patru profesori și a scenografului Yacine Aït Kaci, o reprezentare a lui Camus, cetățean al lumii. Epurată de orice aluzie ideologică, expoziția se concentrează pe literatură, ispitindu-i pe vizitatori să-l recitească, pur și simplu, pe Camus. După ce fiica lui, Catherine, a refuzat să-i încredințeze manuscrisele lui Benjamin Stora, primul curator, iar înlocuitorul lui, Michel Onfray, a renunțat la organizare, documentele rămase de la Camus au ajuns în cele zece vitrine din
Expoziție Camus () [Corola-journal/Journalistic/3148_a_4473]
-
spun la un asemenea lucru? Mai ales când există cărți de 2-3 ani de zile, în care Morar povestește cum a fost numit, cum s-a întâlnit prima oară cu președintele înainte de a fi numit de președinte prin decret. Am recitit și eu ce a scris în interviul din cartea lui Dan Tăpălagă, în care președintele i-a spus, de față cu mine:"nu vă cunosc, dar merg pe mâna ministrului Justiției". Exact pe invers", a conchis Monica Macovei pe blogul
Monica Macovei, cuvinte dure la adresa lui Băsescu: Istoria nu trebuie rescrisă în funcţie de nervii dintr-un anumit moment by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/31581_a_32906]
-
polar. Impresii și peripeții din voiajul unor salvați de la naufragiu de spărgătorul Krasin (1930), Vârtejul (1937), Românii din secuime (1942), Pe urmele destinului. O goană în jur de sine însuși. Volumul 1-2 (1943) și Boierul (1957), se impun a fi recitite, reinterpretate și restituite integral spre a observa, cu luciditate, valențele unui excepțional narator pe nedrept, azi, uitat. O sursă, fundamentală, în ceea ce privește rescrierea biografiei și elaborarea integrală a bibliografiei, o constituie literatura sa epistolară, care este bogată și extrem de valoroasă. Romulus
Însemnări despre scriitorul Romulus Cioflec by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4053_a_5378]
-
cei care clamează lipsa de valoare a literaturii române. Prin urmare, și inutilitatea conservării, pe o cale sau alta, a patrimoniului literar. Îi invit pe acești sceptici nemântuiți să facă ceea ce am făcut eu, și anume să citească (sau să recitească) literatura română din cele cinci secole care ne despart de „Scrisoarea lui Neacșu” și apoi să-și dea cu părerea. Sunt absolut sigur că se vor convinge ei înșiși de contrariul și, poate, vor scrie, la rândul lor, o Istorie
Viața literară la Cluj by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3178_a_4503]
-
sit”: „Apoi a venit o noapte în care am scris: «El a ieșit din casă, a făcut douăzeci de pași, apoi s-a întors și s-a închis în casă, de unde nu a mai ieșit până a doua zi». Am recitit fraza și, surescitat, mi-am dat seama că e un început perfect, o primă manifestare a nevoii de recluziune a personajului, un prim gest către lungul drum al dispariției totale. Am mai citit o dată fraza și apoi încă o dată, după
Ezitările artistului la tinerețe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3181_a_4506]
-
ei aveau drepturi, pe care mi le-au aruncat în obraz mie, și i le-a aruncat în obraz lui, când nu mai era. Nu știu ce scrisoare ți-am scris. Cred că am făcut și greșeli de ortografie! N-o mai recitesc. Alta, nu ți-aș mai putea scrie. Nici acum, nici cine știe câtă vreme. Și erau lucruri pe care trebuia să le știi. Vrei să nu-mi mai spui „dumneata”? E un cuvânt înghețat. Și ai să mă primești la mata în
O epistolă necunoscută a Otiliei Cazimir by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4268_a_5593]
-
căci oamenii se pregăteau să înalțe bonetele, vântul devenind tot mai blând; și aceste bonete sunt niș- te pânze ușoare care se întind în astfel de momente la capetele vergilor, atârnate desupra apei întinse, precum aripile unei păsări uriașe.” A recitit acest pasaj, dând aprobator din cap și mormăind de satisfacție. E bine, și-a zis. Excelent, chiar! Poveștile celor mai bătrâni îl fascinau: ei vorbeau despre porturi din Gibraltar, Bombay, Rio, Valparaíso. Vorbeau despre insulele bântuite ale Mărilor Sudului, unde
Jay Parini Rătăcirile lui Herman Melville by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/3102_a_4427]
-
contractelor de editare și a vegheat, cu luciditate, ca aceste cărți de citire să fie cât mai atractive și mai interesante. Se cuvine să menționez și contribuția lui George Topîrceanu 3 care, la sugestia lui Mihail Sadoveanu, a citit și recitit toate operele literare, poezii, proze și alte însemnări incluse în cărțile de citire elaborate cu institutorul Constantin Stan, care era tatăl prozatorului T. C. Stan (1907-1940), autorul arhicunoscutului roman Cei șapte frați siamezi (1934). * Copou - Iași, 15 mai 1929 Stimate
Scrisori de la Mihail Sadoveanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3880_a_5205]
-
sabia la șold, monumentul lui Serghei Lazo“. Dincolo de toate acestea, literatura lui Dumitru Crudu are o calitate esențială: lasă cititorului impresia că are de-a face cu un prozator autentic, de mare forță, capabil - deși Dumitru Crudu afirmă că își recitește de mai multe ori textele, intervenind asupra lor - să scrie (chiar și atunci când creează construcții ample, romanești) dintr-o suflare, cu un efort minim.
Un basarabean în România by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3109_a_4434]