823 matches
-
eroziune. Evoluția în timp, este legată în primul rând de ritmul adâncirii văilor (și respectiv al înălțării scoarței), sau de stagnarea acesteia pe perioade diferite. O dată cu adâncirea unei vai, versantul se naște și crește, dezvoltându-se ascendent și îmbrăcând forme rectilinii, convexe sau complexe. Când adâncirea stagnează, pantele încep să se reducă, dezvoltându-se descendent, până la nivelare. Evoluția ascendentă (versanții rectilinii sau convecși). Evoluția ascendentă rezultă dintr-o adâncire a râurilor, care este egală sau depășește eroziunea de versant în aceeași
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
stagnarea acesteia pe perioade diferite. O dată cu adâncirea unei vai, versantul se naște și crește, dezvoltându-se ascendent și îmbrăcând forme rectilinii, convexe sau complexe. Când adâncirea stagnează, pantele încep să se reducă, dezvoltându-se descendent, până la nivelare. Evoluția ascendentă (versanții rectilinii sau convecși). Evoluția ascendentă rezultă dintr-o adâncire a râurilor, care este egală sau depășește eroziunea de versant în aceeași unitate de timp. Dacă adâncirea văii și evacuarea de pe versant sunt egale, pantă va crește sub formă rectilina. Dacă adâncirea
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
de reședință al comunei cu același nume din județul Ialomița, Muntenia, România. În urma răscoalelor țărănești din 1888, s-a format satul Valea Măcrișului prin împroprietărirea cu teren a țăranilor. Astfel se explică forma regulată a loturilor de casă și traseul rectiliniu al străzilor din satul Valea Măcrișului. Terenurile pe care se află acum satul au aparținut Mănăstirii " Sfântul Gheorghe cel Nou ". Numele satului vine de la măcrișul (rumex acetosa) care acoperea în secolul trecut o vale de pe teritoriul său.
Valea Măcrișului, Ialomița () [Corola-website/Science/324781_a_326110]
-
s-a obținut un rezultat analog pentru grupurile Betti. Teorema lui Alexander este cunoscută sub denumirea de invariantă a grupurilor lui Betti. Metoda lui Alexander este asemănătoare cu metoda lui Brouwer și se bazează pe aproximarea "complexelor curbilinii" prin "complexe rectilinii". În 1922, Alexander a demonstrat o nouă teoremă, extrem de importantă, cunoscută sub denumirea de "legea de dualitate a lui Alexander". Aceasta a fost dezvoltată ulterior de Pavel Aleksandrov și Lev Pontriaghin.
James Waddell Alexander II () [Corola-website/Science/326140_a_327469]
-
aflat în repaus. Pentru simplificarea raționamentului, putem considera că, invers, sfera se află în repaus, iar fluidul se deplasează în sens contrar axei Ox, cu viteza formula 1 În regiuni cu fluid suficient de îndepărtate de sferă, liniile de curent rămân rectilinii, neperturbate de prezența sferei. Pe măsură ce ne apropiem de suprafața exterioară a sferei, forma liniilor de curent se modifică din ce în ce mai mult, acestea fiind obligate să părăsească sfera. În zone din ce în ce mai apropiate de sferă, se manifestă din ce în ce mai pronunțat antrenarea aerului de către sfera
Efectul Magnus () [Corola-website/Science/326398_a_327727]
-
cu ordonata punctului respectiv, în raport cu direcția lănțișorului. Acum să vedem cazul parabolei ca și linie de echilibru static. Elementul de arc are în acțiune eforturile de întindere din cablu și greutatea proprie care sunt uniform distribuite în lungul proiecției orizontale rectilinii a cablului. Din figura alăturată intensitatea q1 are valoarea constantă determinată astfel: formula 5, de unde formula 6 Eforturile de tracțiune din cablu (T), ca și componentele lor, cunosc creșteri infinit mici pe lungimea elementului de arc ds, așa încât ecuațiile de echilibru pe
Telecabină () [Corola-website/Science/322679_a_324008]
-
datorită razelor vizuale care pornesc din ochi. Abia în secolul al XI-lea, Alhazen stabilește anatomia ochiului, arătând că lumina intră și nu pleacă din ochi. Filozofii din Grecia antică au considerat că proprietatea fundamentală a luminii este propagarea ei rectilinie într-un mediu omogen. Astfel, cam cu trei secole î.Hr., Euclid, în lucrarea "Optica", subliniază faptul că lumina se deplasează în linie dreaptă și descrie legile reflexiei. Susține că vederea se datorează razelor care merg de la ochi la obiectul văzut
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
sunt orizontale și privesc în sus și sunt acoperite cu cartilaj hialin. Fiecare dintre ele prezintă o margine periferică semicirculară și o margine mediană (sau o margine axială în raport cu axul osului), care este convexă pentru fața articulară laterală, și aproape rectilinie pentru fața articulară medială. Această margine mediană, la nivelul porțiunii sale mijlocii, se înalță de-a lungul celor doi tuberculi intercondilieni, mărind în aceeași măsură diametrul transversal al fețelor articulare. Această margine mediană, ridicată în sus, a celor două fețe
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
un astfel de acces facil, spre interiorul ținutului. Există în mod particular un element care favorizează folosirea Porții Meseșului, anume prezența la mică distanță de cea a Ortelecului (spre care accesul se face foarte ușor), a văii Zalăului. Aceasta, largă, rectilinie și cu lipsa unor căderi de nivel, se continuă cu valea Crasnei. Împreună realizează un culoar accesibil de vale dinspre Câmpia Panonică, ce a constituit principala arteră de circulație din preistorie până în centrul Transilvaniei. Fără a mai fi necesară urcarea
Poarta Meseșului () [Corola-website/Science/330747_a_332076]
-
dorsale. Înotătoarea caudală este puternic scobită, lobii având extremitățile ascuțite. Înotătoarele pectorale, ventrale și pedunculul caudal sunt mai scurte decât la novac. Corpul este acoperit cu solzi mici și caduci. Linia laterală este curbată în jos în partea anterioară și rectilinie în partea posterioară. Membranele branhiale sunt sudate între ele și formează un pliu mare peste istm. Branhiospinii sunt foarte lungi, subțiri și concrescuți în formă de sită. Coloritul spatelui este cenușiu-verzui sau negru cenușiu; laturile sunt argintii, uneori cu numeroase
Sânger (pește) () [Corola-website/Science/330227_a_331556]
-
radii ramificate. Înotătoarea anală cu III-V radii simple, neramificate și 7-9 radii ramificate. Înotătoare ventrală cu I-II radii simple, neramificate și 8-9 radii ramificate. Înotătoare pectorală cu I radie simplă, neramificate și 14-17 radii ramificate Linia laterală aproape rectilinie cu 180-200 solzi. Deasupra liniei laterale, până la începutul dorsalei, sunt 18-20 solzi, iar sub linia laterală, până la începutul ventralei, sunt dela 20-24 solzi. Spini branhiali pe primul arc în număr de 15-19. Au în jur de 200 de apendice pilorice
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
de față, această rasă are un succes în continuă creștere. Pinscher-ul pitic este un câine de talie mică, compact, musculos arătând similar unei versiuni mai mici a Doberman-ului Pinscher. Ochii sunt ovali, lucioși și de culoare închisă. Botul este rectiliniu, lung, iar urechile sunt purtate ridicate, putând fi cupate sau nu. Linia spinării este fie la același nivel, fie este înclinată ușor spre membrele posterioare. Coada câinelui este purtată ridicată, iar picioarele sunt mici, similare felinelor. Picioarele din față sunt
Pinscher pitic () [Corola-website/Science/328521_a_329850]
-
lor; radia ventralelor este simplă netransformată în țep. Înotătoarea caudală este slab scobită. Solzii sunt mărunți și acoperă cea mai mare parte a capului (dorsal ajung până la nări); solzii lipsesc pe piept și pe istm. Linia laterală este completă, aproape rectilinie. Papila urogenitală este prezentă. Vezica înotătoare lipsește. Coloana vertebrală are 43-49 de vertebre. Suborbitarele, preopercularul și interopercularul au cavități mucifere. Osul maxilar este acoperit de cel preorbital. Genul "" conține 4 specii: În apele României și Republicii Moldova, trăiesc două specii:
Zingel () [Corola-website/Science/335411_a_336740]
-
muguri) gustative. Speciile din genul "Zingel" au limba mai subțire. Esofagul are forma unui tub scurt, stomacul este sifonal (în formă de U), în regiunea pilorică (la limita dintre stomac și intestin) se află 2 cecuri pilorice scurte. Intestinul este rectiliniu, fără curburi. Coloritul corpului este brun-cenușiu pe partea dorsală (spate, partea superioară a capului, flancuri), cu pete marmorate întunecate, imprecis delimitate, de mărime și formă neregulată; intensitatea și numărul petelor scade ventral; flancurile sunt mai deschise. Fața ventrală este albă-gălbuie
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
Vaser, Novăț, Cosău și Vișeu . Are o lungime obișnuită de 15-18 cm, lungime maximă de 25 cm. Corpul este alungit, fusiform, puțin comprimat lateral; capul aproximativ conic, botul rotunjit sau obtuz. Profilul dorsal al corpului slab convex, la unele exemplare rectiliniu, din zona cefei până la inserția dorsalei. Gura este mică, subterminală. Dinții faringieni sunt dispuși pe 2 rânduri (formula 2.5—5.2 sau 2.5—4.2). Înotătoarea dorsală cu baza scurtă are marginea dreaptă. Înotătoarea caudală este bifidă cu
Clean dungat () [Corola-website/Science/331286_a_332615]
-
sau mai mult sau mai puțin unită cu ele. Înotătoarele pectorale mici sau absente, înotătoarele ventrale, de asemenea, mici sunt așezate înaintea celor pectorale; și atât unele cât și celelalte pot să lipsească. Linie laterală prezentă pe ambele părți, aproape rectilinie pe fața oculată (care poartă ochii) cu o ramură supratemporală arcuită, sinuoasă sau indistinctă. Corpul este acoperit cu solzi ctenoizi mărunți și aspri la atingere. Fața care poartă ochii, îndreptată spre lumină este brună sau cenușie mai mult sau mai
Soleide () [Corola-website/Science/331597_a_332926]
-
Un plan hippodamic sau hippodamian, sau milesian, sau în tablă de dame sau în tablă de șah, sau cadrilat, sau ortogonal, este, în urbanism, un tip de organizare a orașului în care străzile sunt rectilinii și se întretaie în unghi drept, creând insule de formă pătrată sau dreptunghiulară. Adjectivul "hippodamic" este un derivat al numelui arhitectului antic grec Hippodamos, considerat ca unul dintre părinții urbanismului și ale cărui planuri de amenajare erau caracterizate prin străzi
Plan hippodamic () [Corola-website/Science/333753_a_335082]
-
și se întretaie în unghi drept, creând insule de formă pătrată sau dreptunghiulară. Adjectivul "hippodamic" este un derivat al numelui arhitectului antic grec Hippodamos, considerat ca unul dintre părinții urbanismului și ale cărui planuri de amenajare erau caracterizate prin străzi rectilinii și largi care se întretaie în unghi drept. Calificativul "milesian" provine de la orașul de naștere a lui Hippodamos, Milet. Denumirea de "în tablă de dame" sau "în tablă de șah" face referire la „tabla” jocului de dame sau a jocului
Plan hippodamic () [Corola-website/Science/333753_a_335082]
-
de asemenea cornoși, în spațiul denumit disc oral și situat între orificiul gurii și plăcile pomenite mai sus. Limba este, de asemenea, înarmată cu dinți cornoși și are rolul unui piston. Nu au dinți adevărați (dinți placoizi). Tubul digestiv este rectiliniu, fără curburi; stomacul este reprezentat printr-o dilatare abia perceptibilă, valvula spirală de asemenea extrem de redusă; glandele digestive (ficatul și pancreasul) sunt reprezentate slab sau lipsesc. La ciclostomii adulți, organul excretor (rinichiul) este mezonefrosul sau rareori pronefrosul. Din partea posterioară a
Ciclostomi () [Corola-website/Science/333343_a_334672]
-
ușor concavă. Înotătoarele pectoralele și ventralele scurte și rotunjite. Înotătoarele ventralele se inserează în urma mijlocului înotătoarei dorsale. Înotătoarea caudală slab excavată la adult, mai excavată la tineri. Înotătoarea adipoasă se inserează deasupra părții posterioare a înotătoarei anale. Linia laterală completă, rectilinie, dispusă pe mijlocul corpului și al pedunculului caudal. Coloritul corpului variază după vârstă, sex, activitatea sexuală, natura și temperatura apei, etc. În apele umbrite și bogate în vegetație, păstrăvii de munte sunt mai întunecați. La adulți spinarea e brună-verzuie sau
Păstrăv de munte () [Corola-website/Science/332031_a_333360]
-
cu marginea dreaptă, iar înotătoarea anală ușor concavă. Înotătoarele pectoralele și ventralele scurte și rotunjite. Înotătoarele ventralele se inserează în urma mijlocului înotătoarei dorsale. Înotătoarea caudală slab excavată. Înotătoarea adipoasă se inserează deasupra părții posterioare a înotătoarei anale. Linia laterală completă, rectilinie, dispusă pe mijlocul corpului și al pedunculului caudal. Spatele este albastru-verzui sau cenușiu; flancurile și abdomenul sunt argintii. Au numeroase pete pe jumătatea superioară a corpului care sunt negre, rotunde, dar mai ales colțurate (dreptunghiulare) sau în formă de X
Păstrăv de lac () [Corola-website/Science/332037_a_333366]
-
a fost descoperită gaura de la covrig, vă anunț că voi continua investigațiile și fac următoarele dezvăluiri: 1. În orice triunghi dreptunghic, suma pătratelor catetelor este egală cu pătratul ipotenuzei. 2. Orice corp își menține starea de repaus sau de mișcare rectilinie uniformă atât timp cât asupra sa nu acționează alte forțe sau suma forțelor care acționează asupra sa este nulă. 3. Presiunea totală în lungul unei linii de curent într-un fluid incompresibil și lipsit de vâscozitate, aflat în curgere staționară, este constantă
Rareș Bogdan ”se autodenunță”: ”Da, l-am avertizat pe Oprescu” - EXCLUSIV () [Corola-website/Journalistic/101811_a_103103]
-
pentru care Loos a conceput un interior de magazin în 1898, și situată chiar vizavi de Palatul Hofburg al Habsburgilor. Casa, azi monument cultural situat în Michaelerplatz 3, Viena, a fost criticată de contemporanii săi. Fațada era dominată de modele rectilinii de ferestre și lipsa decorațiunilor din stuc, care i-a adus porecla de „Casa fără sprâncene”; se spune că împăratul Franz Joseph I al Austriei ar fi disprețuit clădirea modernă atât de mult încât el a evitat să iasă din
Adolf Loos () [Corola-website/Science/336226_a_337555]