1,376 matches
-
o extremă rapiditate, pe două dintre căile bine cunoscute de către lingviști: pe de o parte, prin reactivarea unor forme lexicale aparent caduce, iar, pe de altă parte, printr-o adevărată invazie neologistică. În prima categorie intră cu precădere elemente din recuzita eclezială, de la moaște la crucifixe și de la jertfă la feștilă, în timp ce în cealaltă au sedimentat concepte barbare, cum ar fi instalație, performance, video art, land art, happening, body art și așa mai departe. Evident că de cele dintîi se leagă
Mic dicționar socio-artistic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9435_a_10760]
-
4 pereți negri pe locul unde a fost Teatrul. Tot la ora 1,00 s-a aflat că la Remiza electrică a izbucnit un incendiu. Focul a fost nimicitor. De la Teatru au fost salvate câteva piese de mobilier și câteva recuzite. Acoperișul Hotelului «Kron Prinz» a fost demolat, pentru a împiedica întinderea incendiului. În acea panică, răufăcători necunoscuți au jefuit hotelul: obiectele și bunurile celor cazați au fost aruncate pe fereastră, hotelul a fost păgubit în valoare de jumătate de milion
Agenda2003-6-03-b () [Corola-journal/Journalistic/280678_a_282007]
-
și că literele se organizau subtil în coloane, contraforți și arhitrave, ci pentru că ordinea lui mentală și natura sensibilității sale sînt disponibile în aceeași măsură pentru limbaje diferite. Dacă univesul plastic, reperele vizualului, ar fi fost în poezie o simplă recuzită expresivă, un material de lucru și atît, încercarea extragerii lor din convenția literară ar fi eșuat inevitabil în glose exterioare și minore. Chiar dacă pictura apare cronologic mult mai tîrziu în preocupările sale, ea nu este într-o relație mecanică, și
Eu, despre pictorul Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13460_a_14785]
-
la timp de utopia comunistă, fie funcționează ca o zonă de evaziune lirică și anticipație naivă departe de orice tentativă subversivă la adresa ideologiei. În volumul retrospectiv Figurine de ceară, Mircea Opriță părăsește aceste expresii prin abordarea unei noi paradigme: integrarea recuzitei tematice a literaturii propriu-zise ansamblului structural și funcțional al SF-ului. O serie de povestiri în dialog, cu imagini recurente, complementare, supradimensionate situează societatea viitoare în tablouri individualizate și legate prin lianți narativi, prin care traversează fante și rupturi ale
Literatura SF by Gabriela Toma () [Corola-journal/Journalistic/10451_a_11776]
-
că ideologie, a-i afirmă natură eminamente culturală începe să sune, în sfîrșit!, a truism. Comunismul supraviețuiește, de altfel, si nu precar, ca realitate culturală, ca vital "fond" al exuberantelor "forme noi", precipitat adaptate și adoptate în febra schimbărilor de recuzita de dupa 1989, iar supraviețuirea i-a fost asigurată chiar și cu inconștientul, dar nu mai puțin generosul concurs al celor care s-au declarat, de pe o zi pe alta, anticomuniști intransigenți, chiar fanatici (dacă nu mai ales al lor - și
Solidaritatea intelectualilor cu ei însisi by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17673_a_18998]
-
Marin Gherasim, Silvia Radu, Ioana Bătrânu etc., prezențe insolite precum aceea a lui Mircea Muntenescu în ipostază de instalaționist, personalități recuperate precum Mircea Teodorescu și Ion Lucian Murnu, artiști maghiari însoțiți și coordonați de Beke Laszlo sau creatori anonimi de recuzită ceremonială ș.a.m.d., cum tot aici au fost gîndite și realizate ample eseuri expoziționale, unele adevărate modele pentru domeniul lor de referință. Tocmai cînd mijloacele păreau clasicizate, iar lista artiștilor subțiată destul de serios, pentru că, asta e, în lumea bunurilor
Un patrimoniu de scăfîrlii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16361_a_17686]
-
scăpat directorului de scenă care s-a încumetat la dublul joc al rotirii planurilor. Culisele și rampă, viața intimă și cea publică își dispută întîietatea, scenografia Gabrielei Bondărescu Catargiu fiind funcțională și prin cortina axului central, și prin elementele de recuzita decupate pe fundalul negru. Epopeea parodica a cuplurilor își desfășoară episoadele în crescendo de la faza idilica la cea maritala, cu dispute și împăcări, cu simbolice asasinate conjugale și inevitabile, convenționale iertări. Din manifestările civice s-au ales - evident - cele legate
Lirismul conflictului dintre sexe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17629_a_18954]
-
Limbajul însuși este unul dur, mult metaforizat, nepotrivit când încarcă inutil poemele. De altfel, lexicul este expresia unui spațiu intens poluat, greu respirabil, otrăvit, a unei lumi aflată într-o continuă eroziune chimică. Atmosfera este de un "bacovianism industrial". Regăsim recuzita binecunoscută adaptată doar unui timp evoluat, căci lumea a rămas în esență neschimbată: "Perversitatea plumbului secret/ dorit în fiecare dimineață/ vertebrele pe care le devoră/ incandescența dinților iubirii/ leșinul neuronilor pe stradă/ micronul de otravă palpitând/ în centrul fiecărei inimi
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
său de a-și găsi identitatea, de a-și conserva memoria afectivă și a rezista astfel absorbției timpului. Atașamentul său la realitate, la o lume a oamenilor și a obiectelor se petrece sub semnul aparenței sau, mai curând , al transparenței. Recuzita unei realități domestice (scaune, personaje, păsări, pești) se împletește cu elemente de factură simbolică (piramida, urma piciorului Mântuitorului, Zodiacul etc.) conturând o axă pe care se regăsesc deopotrivă spiritualul și teluricul, într-un dialog calm și profund în care factorul
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
prin minte, dar și prin inimă, și-l dă mai departe îmbogățit. Lectura lui Andrei Pleșu ajunge la maxima expresivitate folosind mijloace stilistice minime. Vocea lui gravă, iradiind un patos bine stăpânit, dezvăluie, prin simpla rostire, fără a recurge la recuzita interpretării teatrale, adâncimile misterioase ale unui text ce-și ascunde un al doilea înțeles în chipul lui sonor. Pașadia, Pantazi și tânărul narator sunt întruchipați firesc, prin interiorizarea aventurii fiecăruia. Singurul care este "jucat", cu jubilație, cu timbrul vocii schimbat
Cărți vorbite... în trafic by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/7947_a_9272]
-
Internațional de la Bratislava. Cum scriitorul italian a scris recent un roman inspirat din realitățile românești, Cronicarul a așteptat curios să afle părerile sincere ale literatului născut la Roma. Din păcate, romancierul nu poate sări peste clișeele politicoase care intră în recuzita de declarații curente pe care străinii le fac în privința României, și de n-ar fi fost decît platitudinile din interviu, nici nu ar fi meritat osteneala de a-l semnala. Și totuși, e un loc aparte în suita de banalități
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4111_a_5436]
-
arta europeană a gravitat în jurul acestei autoreflecări. Stilistica s-a schimbat deseori, centrele de interes au devenit și ele altele, zeilor le-a urmat firesc iconografia creștină, personajele din prim-planul istoriei s-au primenit și ele, iar elementele de recuzită de asemenea. Dar fascinația pentru natura umană, pentru frumusețea corpului și pentru viața individuală a rămas neschimbată. Această conversație îndelungată a omului cu propriul său trup, cu trăirile și cu gîndurile sale, cu timpul, cu lumea dinafară și cu cea
Imaginea, între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7983_a_9308]
-
mai îndrăznețe experiențe ale tinerilor din generația ’80. Unii dintre aceștia au luat act cu surprindere de trecutul dogmatic al mentorului lor. În perioada războiului de tranșee de până în 1964-65, sintagma „realism socialist”, constată Alex Goldiș, dispare „aproape complect din recuzita criticii“. Chiar și cei care o folosiseră abundent odinioară acum o evită, ceea ce nu înseamnă că trecuseră, toți aceștia, la alte convingeri. În esență felul lor de a vedea lumea, de a concepe literatura rămâne același, dar simt că a
Luptele criticii literare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3779_a_5104]
-
și oricîte prefaceri ar fi suferit, în structura lui profundă, organismul social, fundamentală rămîne presiunea tacită a memoriei antichității și nevoia irepresibilă a ieșirii din captivitatea colectivistă și din hipercodificarea cultural-eclezială a perioadei anterioare. Redeșteptarea tipului eroic, fascinația mistică, dincolo de recuzita raționalistă, în fața valorii de univers a ființei individuale și încrederea desăvîrșită în vocația demiurgică a omului concret au determinat, simultan, o imensă ruptură, o rediscutare a continuității și o deschidere fără precedent către orizonturile, pînă atunci estompate, ale unei altfel
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
de pictorul scenograf; - asistarea la probele de costume pentru a se evita modificări după terminarea reperului respectiv; - stabilirea de comun acord cu pictorul scenograf și inginerul-șef a datei prezentării pe scena a tuturor elementelor de decor, a costumelor și recuzitelor. Anexa 7 ------- la metodologie --------------- MODEL de calcul al punctajului postului de regizor artistic gradul profesional II Punctajul realizat se înscrie între limitele postului (minim │ │ 3,1 - maxim 4,5), ceea ce înseamnă că angajatul corespunde cerințelor │ │ postului. Punctajul realizat de angajat
EUR-Lex () [Corola-website/Law/123176_a_124505]
-
zânde turle", "ruinate schituri", "surpate zidării" și "vechi cetăți", "cetăți învinse" și "mărețe curți pustii" (care "cad", firește, "în ruină"), "curți vechi" (!) cu "tăinuite cule", "înalte foișoare" și "turnuri părăsite", ca și "castelul" din Remember, în risipă, - este, ziceam, aceasta recuzita și, mai ales, vocația lui Mateiu; că-ruia, asemenea (s-o spunem pentru a doua oară) lui Nerval (sau cutărei "fille du feu" a lui, "șquiț aimait les ruines des vieux châteaux, les temples écroulés aux colonnes festonées de lierre..."), îi
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
pe sine însuși. În rest, nicio priveliște sau "cadră", și niciun domiciliu, la Mateiu, nu par să aibă altă funcție decât aceasta: speculară, - oglindire-a sufletului celui ce le contemplă sau îl locuiește 6. Nu-i vorbă, de o largă recuzită de sorginte, eventual, barocă, adică: "lacuri triste", miraze propriu-zise (arnolfinice sau, numai, paralele 7), măști, simulacre, "vicleimuri", viclenii, bruște transmorfoze insolite, "déguisements fantasques" ș. cl., uzează înșiși ipochimenii aceștia, - care trăiesc, ca alde Pașadia, "cu schimbul, două vieți" autonome, sau au
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
o montare complexă, în care liniile clasice se mulează pe cele contemporane, dansul devine teatru, efortul fizică devine dramă. Pe tot parcursul baletului se citează cuvinte, se spun jumătăți de fraze, se pun întrebări, se folosesc elemente scenografice și de recuzită gen: aerul modelat de ventilator sau apa, ce țin de teatru- dans bauschian, având o funcționalitate în recrearea legăturii dintre natură și cultură. Spectacolul este după cum au remarcat și alții: „o terapie de deziluziei și a incapacității de a depăși
Festivalul...?n pa?i de dans by Doina MOGA [Corola-journal/Journalistic/83849_a_85174]
-
umplut gura de răcoare/ Iar pulsul ți s'a oprit/ Ca steaua polară de-asupra nordului." (Fata morgana). Nu de orgolii cosmice e vorba, nici de confuzia exaltată a mărimilor, ci de folosința corpului de-a valma, deopotrivă cu restul recuzitei. O mînă de păpușar capricios și leneș se servește fără metodă de cîte-o piesă din fiecare raion, într-o lume ca un bazar nu cu zări și firmamente, ci mai curînd cu cvasi-obiecte, cu lucruri pe cale să. Totul fuge, totul
Vraja interzisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7005_a_8330]
-
imagistica extincției, când nici măcar erosul (întotdeauna nebulos) nu poate învinge timpul, poetul stă față în față cu cele două ipostaze ale realității. Complementaritatea pare să nu (mai) fie posibilă, oscilațiile și-au pierdut și ele cadența, spațiul se îngustează până când recuzita încape într-o categorică disjuncție. Scriitura lui Mircea Dinescu își distribuie efectele cu promptitudinea și ponderea pe care le dă de obicei suveranitatea afectului. Însă suveranitatea nu implică neapărat și hegemonia: travaliul liric implică și mize inaccesibile unui imbold irațional
Să scrie, dar să nu scrie! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/5073_a_6398]
-
sunt cu totul inadecvate la obiect. Poezia lui Mircea Dinescu era cândva un plâns melodios. De curând, ea s-a transformat într-un joc de-a poezia, practicat cu grație. Cine o citește și constată că spațiul se îngustează până când recuzita încape într-o categorică disjuncție de fapt n-o citește. Ce schimbare de situație! Dintr-un poet perfect inteligibil Mircea Dinescu se transformă tot mai mult într-un poet neînțeles.
Să scrie, dar să nu scrie! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/5073_a_6398]
-
cu funcții de răspundere, indiferent de guvernare, levitează invariabil în lumea SF. Pe de altă parte, așa-zisa televiziune "națională", pentru care plătim dublu bir, se comportă sub orice critică. Cu excepția neincluderii reclamelor de noapte porno, și-a însușit toată "recuzita" aculturalismului și a prostului gust: bingo pe întregul ecran, reclame sâcâitoare de factură îndoielnică care agasează telespectatorul la tot pasul, micșorarea la maximum a timpilor alocați emisiunilor cu adevărat bune, într-un cuvânt, există realmente toate premisele producerii unor incidente
Pirații micului ecran by dr. Harald Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/16856_a_18181]
-
un parc. Lipsa de reacție a interlocutorului de bronz sau de marmură îl exasperează și îl face să strige tot mai tare, să se scălâmbăie, să se poarte ca un exhibiționist. Iar în cele din urmă să recurgă la o recuzită poetică spectaculoasă și costisitoare. Sentimentul indiferenței cititorului (al indiferenței lumii, al indiferenței lui Dumnezeu) constituie esența poeziei lui Daniel Bănulescu. Excentricul poet este de fapt un personaj tragic. Referirile frecvente și provocatoare la viața sexuală țin de aceeași dorință de
Poezie fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16906_a_18231]
-
Alexandru Ecovoiu, ar fi avut toate datele pentru a scoate nițel cititorul român din imaginarul minimalist și mizerabilist al prozei ultimilor ani. Din lipsă de interes sau din indolență compozițională, parabolele, romanele cu cheie, ficțiunile simbolice lipsesc cu desăvârșire din recuzita scriitorilor mai noi. Ce-i drept, realitatea social-politică românească nu prea încurajează nici ea zborurile în abstract. E, acesta, și motivul pentru care prozatorul nu-și plasează acțiunea în spațiul românesc, ci în îndepărtata Danemarcă. Mai exact, După Sodoma e
Un roman neterminat by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4354_a_5679]
-
registre, a acelor forme de libertate proaspătă, controlată, fără angoasele rolurilor mari, fără prejudecăți, fără tensiuni secundare, fără concurență ieftină. Pe o scenă dominată vizual de lumea naivă și inocentă de basm, "lucrată" de scenograful Constantin Ciubotariu, cu elemente de recuzită din arsenalul aceluiași univers, cu costumele aproape identice cu cele din desenele lui Laptev, într-o atmosferă plină de poante, nu doar cele din carte, cu muzici inventate de acest personaj special și atipic în peisajul teatral, Ada Milea, regizorul
Orașul de basm by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10933_a_12258]