17,529 matches
-
un moment dat să exercite influență asupra celorlalți. Acest tip de putere se bazează de fapt, pe investițiile proiective și pe identificarea țintei influenței cu liderul sau/și pe relația de atașament între cele două persoane (personalitatea carismatică sau puterea referentului). Puterea informațională - dată de informație și alte resurse limitate (bani, relații influente, etc.) pe care liderul le deține. Pentru ca informația deținută de lider să asigure capacitatea acestuia de a controla comportamentul subordonaților trebuie să întrunească două caracteristici: să nu poată
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
fi circumscriși aceleiași categorii-trăsătură, indiferent dacă este vorba de unul și același context repetat sau de contexte variate. Totuși, aceasta reprezintă mai degrabă o perspectivă de abordare distinctă, cross-modală, întrucât pe primul loc trece gradul de consistență al mai multor referenți comportamentali, subsumabili în mod teoretic aceleiași trăsături subiacente (categorii). Când contextul analizat este același (repetat), termenul cross-modal este în opinia noastră mai adecvat. Dacă se specifică însă două sau mai multe contexte diferite și n specii comportamentale (referenți), perspectiva de
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
mai multor referenți comportamentali, subsumabili în mod teoretic aceleiași trăsături subiacente (categorii). Când contextul analizat este același (repetat), termenul cross-modal este în opinia noastră mai adecvat. Dacă se specifică însă două sau mai multe contexte diferite și n specii comportamentale (referenți), perspectiva de analiză devine cross-situațional-modală. Ambiguitatea este dată de faptul că unii autori utilizează nediscriminativ termenii. De pildă, Epstein și O’Brien (1985) notau: „...noi utilizăm termenul cross-situațional într-un sens generic pentru a include relațiile cross-modale și toate celelalte
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
hipersensibilitate, incapacitate, sentiment de devalorizare etc.) la următoarea examinare, în ciuda faptului că examinatorul, modul de examinare și nivelul de pregătire al persoanei rămân aspecte neschimbate (adică, în termeni relativi sau funcționali, situația rămâne identică). În acest exemplu, deși „la suprafață” referenții comportamentali enumerați ar sugera aparent o serie de caracteristici diferite, factorul nevrotism ca structură subiacentă lor ar putea explica identitatea acestor indicatori comportamentali. Se constată că pentru consistența de tip C, coordonata temporală poate fi uneori comprimată până la simultaneitatea apariției
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
1976-1980 urmează cursurile Facultății de Filologie (secția română-franceză) a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Debutează în 1980, în revista „Tribuna”, cu un articol despre proza lui Mihail Sadoveanu. Revine, după terminarea facultății, la Baia Mare, unde îndeplinește mai multe funcții, între care referent și secretar literar la Teatrul Dramatic din localitate. În mai 1990 se stabilește la Cluj-Napoca, unde devine redactor - și cronicar literar - al revistei „Tribuna”. Din anul 1998 este cadru didactic al Universității „Babeș-Bolyai” la Catedra de literatură universală și comparată
ADAMEK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285178_a_286507]
-
Corina Mihaela Gheorghiță Editura PIM Iași, 2008 Referent științific: 3 1. Compoziția apei În antichitate se considera că la originea tuturor corpurilor sunt patru elemente primordiale: aerul, apa, pământul și focul. Despre compoziția acestora nu se știa nimic, iar termenul element era net diferit de înțelesul lui actual
Apa, între miracol și științã. In: Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
din această diplomație bisericească și chiar să ocupe demnități ecleziastice importante (cazul cel mai semnificativ este reprezentat de Antonie Plămădeală). Chiar și profesorul Dumitru Stăniloae, o dată eliberat din Închisoare, este integrat În cadrul Arhiepiscopiei Bucureștilor (p. 282) și devine unul dintre referenții Sfîntului Sinod al BOR. Ar mai trebui adăugat tonul violent „antiuniat” al scrierilor profesorului Dumitru Stăniloae („uniatismul” era receptat ca fiind un mijloc de „dezmembrare” a unității spirituale a poporului român). Această nefericită retorică era În acord cu viziunea regimului
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Ilie Măduță, fierar. Urmează Liceul „Moise Nicoară” din Arad (1938-1946) și Facultatea de Filosofie din Cluj (1946-1950). Între 1950 și 1964 practică mai multe profesii și are unele funcții, printre care cea de inspector școlar în Ministerul Industriei Ușoare și referent tehnic la Prodexport Timișoara. Din 1964 până în 1970 a lucrat ca profesor în localitățile Dezna și Mișca, în județul Arad, apoi la liceul din Chișineu-Criș, predând limba latină și filosofia. După 1945 a fost condamnat de două ori din motive
MADUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287948_a_289277]
-
Viorel (2.IX.1945, Țipari, j. Timiș), prozator și publicist. Este fiul Liviei și al lui Vasile Marineasa, notar comunal. După ce a absolvit Facultatea de Filologie din Timișoara, secția română-germană, a lucrat ca profesor la o școală generală, apoi ca referent la Casa de Cultură a Studenților din Timișoara. Din 1990 este redactor la revista „Orizont”, redactor-șef și director al Editurii de Vest (până în 1993), numărându-se printre fondatorii ziarului „Timișoara” (1990). Redactor-șef al Departamentului de cultură al cotidianului
MARINEASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288032_a_289361]
-
edificare. În subsidiar se formulează o întrebare tulburătoare ce privește relația dintre conștiința critică și lume. Prin lectura literaturii M. se ridică decis împotriva posturii secunde a criticii. Lumea este instalată în forme, în referința imaginară, care substituie sau concurează referentul mundan. Dacă aici accentul cade asupra solidarității dintre cunoaștere și proiecția de lumi spirituale, în Dicțiunea ideilor el se așază pe continuitatea dintre gândire și rostire în actul critic, tinzând să infirme pe cei (Paul Valéry, printre ei) care fac
MARTIN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288044_a_289373]
-
într-una tehnic), f)când termenii operaționali. Aceasta nu va ajuta cu nimic. Oricare dintre termenii de mai sus pot fi f)cuți operaționali în cazul majorit)ții semnificațiilor pe care discursul nostru li le atribuie. Noțiunea ,,poli” are clari referenți empirici, fie definit) că blocuri, fie că mari puteri. Conform oric)rei definiții, “polii” pot deveni termeni descriptivi în formularea legilor. Utilizabilitatea tehnic) a termenilor este, din nefericire, un criteriu slab. Deși e ușor de observat c) noțiunile teoretice sunt
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
face o analiză a felului cum ne raportăm mental la imaginile animalelor, la relațiile dintre aceste animale În interiorul imaginarului colectiv, la rolul pe care ele Îl (mai) joacă În construcția identității noastre. Prin aceasta, metode pragmatice, empirice, folosite În cercetarea referenților imaginilor, ar putea fi transportate În cercetarea imaginilor Înseși, investigate de obicei cu metode estetice, filosofice, metafizice etc. Doru Pop: Ca să dau un exemplu despre specificul metodelor calitative. Le-am cerut studenților din anul patru de la jurnalistică să urmărească sau
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
face cu o deviere Înspre proză, sau o deviere Înspre eseu. Ca dovadă sunt acele momente În care, bunăoară, demonstrația se construiește tocmai prin trimiterea la text, În care e definit designatul: citește la pagina 300, caută și vei găsi referentul. Textul are această conștiință de sine care Îl animă la tot pasul și care reușește să spargă aceste disjuncții, reușește să-l scoată din ticurile unui cititor modernist tentat să-l compare cu tipologia clasică, definită, a limbajului autonom. Corin
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
douăzeci de minute, În sensul că, din câte am Înțeles din acest text, până la urmă, alteritatea există constitutiv În limbaj; acest tu există constitutiv În momentul producerii limbajului. Și mi se pare că discuția merge În jurul căutării neapărat a unui referent al acestui tu, a unui referent pentru această alteritate care există ca virtuală deschidere În limbaj, ca virtuală poziționare a mea În ochii și pielea lui X. Această Însingurare, această Înstrăinare a mea de toți ceilalți distruge, Într-adevăr, componenta
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
din câte am Înțeles din acest text, până la urmă, alteritatea există constitutiv În limbaj; acest tu există constitutiv În momentul producerii limbajului. Și mi se pare că discuția merge În jurul căutării neapărat a unui referent al acestui tu, a unui referent pentru această alteritate care există ca virtuală deschidere În limbaj, ca virtuală poziționare a mea În ochii și pielea lui X. Această Însingurare, această Înstrăinare a mea de toți ceilalți distruge, Într-adevăr, componenta de virtualitate din limbaj sau, dimpotrivă
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
prin urmare, În cele din urmă, tot ca o memorie trăită, interiorizată. De fapt, memoria colectivă este, probabil, ajustarea continuă, prin evocarea propriei versiuni și raportarea la versiunile celorlalți, a experiențelor comune din trecut și, odată cu aceste conținuturi - date de referentul comun - și contopirea „coloraturii afective” a diverselor discursuri despre trecuturile invocate. S-a spus că memoria colectivă e cea a comunităților care au trăit aceleași experiențe. Dar trebuie adăugat că și maniera de tratare a faptelor evocate joacă un rol
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
După ce, câțiva ani, a fost profesor suplinitor la Liceul Militar „Regele Ferdinand” din Chișinău, obține o catedră la o școală de meserii din București. În 1935, a predat la liceul din Sfântu Gheorghe. A îndeplinit un timp și funcția de referent în Ministerul Propagandei. Până să fie cooptat, în 1934, ca membru al Societății Scriitorilor Români, se făcuse cunoscut prin proza (la început, de filiație sămănătoristă) și însemnările din ziare și reviste precum „Revista poeziei”, „Flacăra”, „Adevărul literar și artistic”, „Neamul
DUMITRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286909_a_288238]
-
Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1966). Aici, în 1964, înființează împreună cu poeții Adi Cusin, Emil Brumaru, Mihai Ursachi, Ion Chiriac, Ion Covaci, pictorul Petre Aruștei și compozitorul Sabin Păutza grupul „Lunar 11”. După absolvire, devine corector la revista „Cronica”, referent literar la Teatrul Național din Iași, redactor la Editura Kriterion (București, 1971-1998). Primește de patru ori Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru traduceri din limba maghiară (1972, 1976, 1981, 1986), precum și Premiul pentru traducere al Asociației Scriitorilor din București (1996
DRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286882_a_288211]
-
ontologic. Două trăsături se vor conserva de la începutul la sfârșitul activității literare a lui D.: practicarea a ceea ce el însuși a numit „discursul mixt”, discursul poetic ce interferează cu discursul filosofic, mitologic, religios, istoric etc.; conceperea operei ca replică intertextuală, referentul fiind nu o realitate trăită, ci o realitate metamorfozată anterior în discurs artistic, poetul mergând până la a afirma, repetat, că nici una din experiențele sale de viață nu i-a alimentat opera, nutrită numai din experiențele sale spirituale, livrești. „Filtrarea” oricărui
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
poet, publicist și traducător. Este fiul Gherghinei (n. Neagu) și al lui Lică Martinescu. Face școala primară în satul natal, liceul la Constanța (primele patru clase) și Brașov (bacalaureat în 1931), Facultatea de Litere și Filosofie la București (1935). Devine referent la Mișcarea culturală a Primăriei Municipiului București (din 1931) și la Biblioteca Municipală (din 1937), secretar de presă la Direcția Presei din Ministerul Propagandei Naționale (1942-1944) și la Direcția Presei din Ministerul Informațiilor (1944-1952). A fost membru al Societății Scriitorilor
MARTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288047_a_289376]
-
mai bine organizat furt de mărgele -/ spânzurându-mă apoi cu bună știință/ de-a lungul deceniilor de toate culorile,/ și de toate tranzițiile. Putreziciunea, iubire,/ cu miros dulce de măr,/ - pentru care (în extaz) ficțiuni suave am fost inventați” (Bruta). Referentul imediat este parțial camuflat în Aripa secretă (1986), unde virulența se îmblânzește printr-o retorică superficial pacifistă, iar sensul e deturnat către atrocitățile nazismului. Poeta glosează acum pe marginea jurnalului Annei Frank, fetița care s-a adăpostit timp de doi
MARIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
anatomie, este transferat din oficiu la Cluj. În 1949, din motive legate de sănătate, renunță la studiile de medicină, înscriindu-se la Facultatea de Filosofie a Universității din București, pe care o va absolvi în 1953. Lucrează în paralel ca referent științific la Institutul de Istorie și Filosofie al Academiei Române (1950-1952), iar după licență va fi redactor la Institutul Român pentru Relațiile Culturale cu Străinătatea (1954-1958). Din 1959 funcționează ca profesor la Școala Generală din comuna Nucet (județul Dâmbovița), iar între
MATEESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288062_a_289391]
-
în 1972. Student al Facultății de Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1974-1979), participă la cenaclurile literare „Echinox” și „Napoca universitară”. Înainte și după licență practică diverse meserii, iar după ce se stabilește în Brașov, este dispecer de producție la Nivea, referent literar la Teatrul Dramatic, redactor la revista „Astra”, instructor cultural-sportiv. Frecventează Cercul literar 19 din Brașov (alături de Gheorghe Crăciun, Alexandru Mușina, Al. Țion, Ovidiu Moceanu, Paul Grigore ș.a.). Martor al revoltei anticomuniste a muncitorilor brașoveni de la 15 noiembrie 1987, le
GOGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287307_a_288636]
-
revoltei anticomuniste a muncitorilor brașoveni de la 15 noiembrie 1987, le vorbește ziariștilor francezi Michel Labro și Alexandra Lavastine despre mișcare. Reportajul apare în „L’Événement de jeudi” (ianuarie 1988). Între 1990 și 1993 este redactor-șef al revistei „Astra”, apoi referent la Biblioteca Județeană „Gh. Barițiu”, redactor la posturi de radio brașovene, profesor-asociat la Universitatea „Transilvania” din Brașov. În aceeași perioadă călătorește în Franța (1990) ca bursier al Fundației pentru Întrajutorare Intelectuală Europeană și participă la conferințe internaționale în Elveția, Ungaria
GOGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287307_a_288636]
-
constituirii imaginarului. Primele două plachete, Drumuri și Zilele care cântă (1957), conțin aproape integral versificări modeste, cu motive și ecouri ritmice din V. Alecsandri, G. Coșbuc sau I. Pillat, compuneri tematice specifice proletcultului, în care prevalează reportajul „liric” și satira. Referentul dominant rămâne natura tratată de regulă în manieră convențional bucolică și, totuși, apar câteodată imagini de-a dreptul gongorice, de rafinate prețiozități: „Zăpada e roșie de sângele / Amurgului / Ca o brazdă, cosită, de maci.” Treptat, discursul accede la o solemnitate
GURGHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287387_a_288716]