923 matches
-
fărâmițarea acestui curent reformator și formarea a numeroase secte. - În plus a deschis calea asocierii cu societăți secrete și chiar a dat naștere Francmasoneriei, care avea să prindă contur pe teritoriul Angliei, răspândinduse apoi pretutindeni. - Nici promotorii reformei și nici reformatorii propriu ziși nu au înțeles că Biserica lui Hristos înseamnă omenirea organizată, care trebuie să fie una. N-au înțeles că omenirea trebuie să fie învățată, iar învățătorii trebuie să fie urmașii Apostolilor formați și educați în spiritul doctrinei creștine
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
întreabă în mod deschis cum de a obținut atât de ușor viza de ieșire din țară; în timpul unei conversații despre Uniunea Sovietică a lui Gorbaciov, ea lansează un nume care circulă la București, numele unui comunist care ar fi un reformator de tipul lui Gorbaciov: Ion Iliescu. Plouă la Paris la mijloc de noiembrie. Timpul mohorât și umed transformă Bucureștiul într-un oraș mizerabil. Este încă și mai frig în Moldova, la Iași. Responsabilii cu pregătirea congresului partidului desfășoară o activitate
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
trei dimensiuni fundamentale oricărui sistem social: i) regimul politic, ii) mentalitatea colectivă, și iii) modelul uman - tipul antropologic - considerat dezirabil și urmărit a fi instituit prin mijloace educaționale. Democrația de inspirație liberală care a fost luată ca model referențial de către reformatorii politici postcomuniști români presupunea reîntemeierea sistemului de valori și crezuri despre lume, viață și existență (i.e., mentalitatea colectivă) pe fundamentul unei culturi civice democratice. Cultura civică este înțeleasă aici ca fiind sistemul axiologico-atitudinal față de politică și viața socială care susține
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
să stabilească atmosfera generală care domină cele două capodopere, Decameronul și Povestirile din Canterbury, din perspectiva unei moralități creștine, la care scriitorii se raportau, dar pe care încercau totuși să o ignore. Nici Boccaccio, și nici Chaucer nu sunt niște reformatori, niște critici severi ai decăderii umane. Privesc lumea, pe care o descriu detașat, cu toleranță, îi interesează mai mult plăcerea pe care o oferă textul lor și apoi dimensiunea didactică pe care nu o puteau definitiv eradica. Universul aceasta permisiv
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
lume care mai are resurse să discearnă binele de rău și nu e dominată de un scepticism nihilist, dincolo de slăbiciunile morale ale celor ce ar fi trebuit să constituie un model, transcende frumusețea și complexitarea creștinismului. Boccaccio nu este un reformator în adevăratul sens al cuvântului, nu neagă religia sau importanța ei, nu are tăria invectivei unor predicatori de mai târziu, ca Savonarolla, ci râde doar pe seama păcatelor clerului și ale papalității, nu este un malițios în forul său lăuntric. Semnalează
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ghideze o eventuală cercetare. Prima sarcină care ne așteaptă este identificarea actorilor. Să-i numim "inovatori" atunci când propun valori noi și "păstrători" atunci când apără starea de fapt. Să ne gândim, spre exemplu, la congresul unui partid în care se înfruntă reformatori și apărători ai programului în vigoare sau la Biserica catolică, unde întâlnim adepții unei reînnoiri și pe cei ai tradiției. Problemele pe care le punem în legătură cu antagoniștii sunt numeroase. Nu cităm decât câteva dintre cele mai frecvente: cine sunt ei
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
la femei în cursul sarcinii, post-partum, la menopauză, sau în perioadele presenilă și senilă la ambele sexe; 2) Anomalii de caracter, semnalate ca trăsături caracteriale ale personalității de tip paranoic, gelozie patologică, impulsivitate, exaltări de tip pasional (politic, religios, erotic, reformator etc.); 3) Modificări patologice dobândite de caracter, întâlnite în cursul evoluției clinice a nevrozelor, al unor procese organice cerebrale, în psihoze etc. Agresivitatea și violența Agresivitatea și violența ocupă un loc important în tematica psihopatologiei. Pentru O. Klineberg, cuvântul de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tulburare psihopatologică specifică de personalitate reprezentată prin pierderea sau schimbarea identității propriului său eu. Transformarea delirantă a personalității sale, ca în cazul unei revelații, îi descoperă acestuia o nouă identitate, diferită de cea anterioară delirului. Bolnavul „descoperă” că este inventator, reformator social, politic, religios etc. În raport cu aceste situații pe care le reprezintă, bolnavul își va construi o nouă imagine corespunzătoare noului său statut și rol autoatribuite, cerând sau chiar impunând și celorlalte persoane să-l recunoască ca atare. De aici și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o judecată logică, ei asimilează, fără nici o discriminare, aceste cunoștințe intelectuale oferite, de regulă de literatura de popularizare și care le oferă perspective introducerii în domenii necunoscute de ei. Autodidacticismul este, în mare măsură, simptomul unei mentalități paranoice. 4) Grupa reformatorilor Paranoicii sunt, de regulă, nemulțumiți de cele ce există. Ei vin foarte frecvent în conflict cu ordinea stabilită în domeniile social, moral, religios, politic. Acești indivizi urmăresc „reforma” societății, a moravurilor etc. Tipurile de reformatori paranoici se prezintă sub o
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
unei mentalități paranoice. 4) Grupa reformatorilor Paranoicii sunt, de regulă, nemulțumiți de cele ce există. Ei vin foarte frecvent în conflict cu ordinea stabilită în domeniile social, moral, religios, politic. Acești indivizi urmăresc „reforma” societății, a moravurilor etc. Tipurile de reformatori paranoici se prezintă sub o largă paletă de variante, așa cum se poate vedea în continuare. a) Reformatorul social se prezintă sub forma a trei tipuri speciale, veritabile „imagini clinico-sociale”: regicidul (justițiarul tiraniei), anarhistul (distrugătorul ordinii sociale) și utopistul (cel care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
foarte frecvent în conflict cu ordinea stabilită în domeniile social, moral, religios, politic. Acești indivizi urmăresc „reforma” societății, a moravurilor etc. Tipurile de reformatori paranoici se prezintă sub o largă paletă de variante, așa cum se poate vedea în continuare. a) Reformatorul social se prezintă sub forma a trei tipuri speciale, veritabile „imagini clinico-sociale”: regicidul (justițiarul tiraniei), anarhistul (distrugătorul ordinii sociale) și utopistul (cel care încearcă să edifice o nouă ordine socială). Să-i analizăm mai pe larg pe fiecare dintre aceștia
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de a transcende realitatea istorică și socială obiectivă, înlocuind-o cu una de factură „ideală”. Ea stă la baza multor doctrine religioase (A. Augustin), sociale (T. Morus, R. Bacon, T. Campanella), politice (l. Kant) sau economice (K. Marx) etc. b) Reformatorii mistici se plasează într-un registru paralel celui în care acționează reformatorii sociali. Trebuie însă precizat, de la început, că nu toți misticii trebuie asimilați personalităților paranoice. Paranoicii mistici sunt persoane cu un delir sistematizat cu temă mistico-religioasă. Acești bolnavi sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de factură „ideală”. Ea stă la baza multor doctrine religioase (A. Augustin), sociale (T. Morus, R. Bacon, T. Campanella), politice (l. Kant) sau economice (K. Marx) etc. b) Reformatorii mistici se plasează într-un registru paralel celui în care acționează reformatorii sociali. Trebuie însă precizat, de la început, că nu toți misticii trebuie asimilați personalităților paranoice. Paranoicii mistici sunt persoane cu un delir sistematizat cu temă mistico-religioasă. Acești bolnavi sunt înclinați către mesianism și urmăresc să introducă și să impună noi forme
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bolnavi psihici care admit „adevăruri revelate”, „intuiții irecuzabile”, „certitudini supranaturale” etc. Din punct de vedere clinico-psihiatric se notează următoarele forme: idealiștii îndrăgostiți, marii mistici, care de fapt nu interesează sfera psihopatologiei, ci numai bolnavii „deliranți mistici” diferiți de primii, inventatorii, reformatorii religioși de tipul „deliranților profetici” sau „mesianici”, care reușesc ca să inducă, prin sugestie colectivă, un delir în masă. Psihozele endogene atipice Acest grup de tulburări psihice a fost izolat de K. Kleist și K. Leonhard, care le-au dat această
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
persecutați, deși ei simt că au „misiuni importante” de îndeplinit. Se simt investiți cu virtuți salvatoare, mesianice. Propun soluții utopice, reformatoare. Viața lor se desfășoară într-o continuă agitație tensională. Sunt expansivi până la agresivitatea deschisă. Pot să se manifeste ca reformatori sociali, politici, religioși, ca inventatori, erotomani etc. Deși trăiesc cu o mare intensitate aceste „idei”, viața lor este de fapt strict limitată la acestea; întreaga lor existență este circumscrisă în jurul ideilor delirante pe care urmăresc cu obstinație să le pună
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
înlocuire a valorilor cu forme lipsite de conținut, revine modelelor publicitare, impuse propagandistic, ca soluții exemplare și pe care masele le vor urma și imita în mod automat, fără nici o critică. Aceste modele sunt reprezentate prin personalități exaltate (lideri politici, reformatori religioși sau moraliști), personalități captative (staruri, vedete, idoli de cinema etc.), personalități mesianice, salvatoare (cu rol profetic), personalități enigmatice (vindecători, traumaturgi, persoane dotate cu forțe benefice sau malefice, vrăjitori, terapeuți bioenergeticieni etc.), în fine personalități oculte (diavolul, forțele răului, extratereștrii
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
În cele din urmă, orientarea către o strategie pe direcția predicțiilor neorealiste ar face jocul unei anumite grupări în interiorul Japoniei cea a "naționalismului tradițional" (Tadokoro, 1994, p. 1014). Deși aceasta nu este o poziție care să câștige popularitate în rândul reformatorilor, neorealiștii ar putea afirma că, probabil, sprijinul în acest sens va crește în viitor. Cu toate acestea, cea mai influentă grupare internă din Japonia, care face presiuni pentru reforma politică, nu o reprezintă nici naționaliștii tradiționali, și nici susținătorii rolului
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
cu o retragere limitată a prezenței înaintate a SUA în Asia de Est. În mod similar, această strategie ar putea crește sentimentul Japoniei de responsabilitate și disponibilitate de a coopera, în general, pe arena internațională. Astfel, școala "națiunii normale" a reformatorilor are argumente solide să afirme că Japonia ar trebui să contribuie mai activ la comunitatea internațională atât în termeni economici, cât și în termeni politici. Această concluzie implică ideea că Japonia se află într-un context internațional emergent care o
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
lui Ariovist, din tribul tribocilor, contemporan cu Burebista. În a sa Histoire de la Gaulle, Camille Jullian menționa că în anii '70 înainte de era creștină Europa Centrală era împărțită între doi mari conducători: Ariovist, regele suebilor, care domina vestul germano-iliric, și "reformatorul inspirat, organizatorul înțelept Burebista", regele dacilor 9. O ciocnire a celor două armate părea posibilă în părțile Bavariei de astăzi, dar cei doi conducători și-au îndreptat atenția spre alte zone. Nevoia de a dispune de o conducere permanentă întărește
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
a școlii realiste, nu este o condiție, o stare, un atribut: ea este văzută mai degrabă ca un studiu al unui mănunchi de factori și decizii care pot provoca o anumită situație. Este important de notat acest lucru, pentru că și reformatorii ideii de securitate tind să aibă aceeași poziție, văzând deseori În securitate un proces sau studiul unui proces. Aceasta se datorează faptului că, pentru mult timp, cei ce au monopolizat tema securității 1 au Încercat să definească un domeniu, să
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
în cartea lui care se dorea o istorie a lumii, popor care ajunsese un motiv foarte serios de îngrijorare pentru puterea romană! Tăblițele de plumb ale geților dovedesc acest adevăr ascuns de culturnici și li-chele, Zamolxe a fost un reformator al geților dar apare în textele grecești și sub numele marelui înțelept Abaris așa cum dovedește tăblița 2. Filip sirianul, un discipol al lui Bardesan a scris înainte de anul 250 Cartea des-pre legile neamurilor amintită de Eusebiu din Cezareea în Oratorii
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
ramură a învățământului. Capitolul debutează cu o diagnoză a învățământului secundar românesc interbelic, accentuând provocările la care sistemul de învățământ a trebuit să răspundă în contextul unei Românii întregite și soluțiile propuse de miniștrii instrucțiunii publice, cu relevarea rolului principalului reformator al învățământului secundar, ministrul liberal dr. C. Angelescu. Asupra a două implicații ale învățământului secundar am insistat în mod deosebit. Pe de o parte, am arătat că politica educațională liberală a alimentat o așa-zisă fascinație a intelectualismului pentru tineretul
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
a întâmpinat mari obstacole, demonstrând că un concept, oricât de mult ar fi reflectat idealul național, nu putea fi transpus în practică în mod forțat, mecanic și într-o perioadă scurtă de timp. După aproape două decenii de la unire, principalul reformator al învățământului, ministrul C. Angelescu, încă promova principiul unificării sufletești prin educație ce ar fi stat la baza formării de "suflete alese, oameni de caracter, buni Români, buni patrioți, iubitori de țară și de Rege"23. Unii pedagogi au conștientizat
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
generale Alexandrescu, Sorin, Privind înapoi, modernitatea, Editura Univers, București, 1999. Andrei, Petre, Sociologie generală, ediția a 4-a, Editura Polirom, Iași, 1997. Angelescu, C., "Evoluția învățământului primar și secundar în ultimii 20 de ani", în N. Peneș, Dr. C. Angelescu, reformator al învățământului românesc, Editura Editgraph, Buzău, 2008. Antohi, Sorin, Exercițiul distanței. Discursuri, societăți, metode, ediția a 2-a, Editura Nemira, București, 1998. Antohi, Sorin, Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public, Editura Polirom, Iași, 2007. Antonesei, Liviu, "Un model de acțiune
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Nou, I, nr. 5-6, 1919. 1 Irina Livezeanu, Cultură și naționalism în România Mare. 1918-1930, Editura Humanitas, București, 1995, p. 16. 2 C. Angelescu, "Evoluția învățământului primar și secundar în ultimii 20 de ani", în N. Peneș, Dr. C. Angelescu, reformator al învățământului românesc, Editura Editgraph, Buzău, 2008, pp. 192-193. 3 G. Theodoru, "Dare de seamă", în Statistica învățământului public și particular din România (Vechiul Regat) pe anul școlar 1918-1919, 1919-1920, Tipografia Curții Regale, București, 1921, p. 1. 4 Ibidem. 5
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]