1,382 matches
-
Într-adevăr, a doua acțiune tinde să înlăture efectele celei dintâi, ceea ce face și refularea. Or, mai apoi, tot el consideră că în privința caracterului defensiv al anulării retroactive nu există dubii, dar că aceasta nu prezintă „nici o similitudine cu procesul refulării”. O asemenea contradicție ar putea surprinde, numai că ea se explică, de fapt, prin contextul în care a apărut. În pasajul de unde sunt preluate aceste rânduri, Freud revine asupra vechii sale teorii a echivalenței refulare - apărare pentru a se desprinde
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
prezintă „nici o similitudine cu procesul refulării”. O asemenea contradicție ar putea surprinde, numai că ea se explică, de fapt, prin contextul în care a apărut. În pasajul de unde sunt preluate aceste rânduri, Freud revine asupra vechii sale teorii a echivalenței refulare - apărare pentru a se desprinde de ea și a recunoaște că noțiunea „apărare” înglobează toate procesele ce vizează protejarea eului împotriva tendințelor pulsionale, refularea nefiind decât un caz particular. Semnificația pentru patologietc " Semnificația pentru patologie" Anularea retroactivă trebuie delimitată clar
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
apărut. În pasajul de unde sunt preluate aceste rânduri, Freud revine asupra vechii sale teorii a echivalenței refulare - apărare pentru a se desprinde de ea și a recunoaște că noțiunea „apărare” înglobează toate procesele ce vizează protejarea eului împotriva tendințelor pulsionale, refularea nefiind decât un caz particular. Semnificația pentru patologietc " Semnificația pentru patologie" Anularea retroactivă trebuie delimitată clar de regret, remușcare și dorință de ispășire care, atunci când sunt justificate, nu au nimic patologic. Freud (1926/1995) semnalează eroarea pe care ar constitui
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cu alte mecanisme de apărare" A. Freud (1936/1993) explică aspectul specific și activ al ascetismului la adolescent prin creșterea cantitativă a pulsiunilor la această vârstă. În opinia autoarei, fenomenele subordonate ascetismului nu trebuie considerate o serie de procese de refulare, ci „manifestarea unei ostilități înnăscute, nediferențiate, primare și primitive între eu și pulsiuni”. În refulare, respingerea unei pulsiuni este întotdeauna selectivă. Pulsiunile care nu antrenează nici un sentiment de culpabilitate sunt acceptate: respingerea pulsiunilor nu se face niciodată la întâmplare. În
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ascetismului la adolescent prin creșterea cantitativă a pulsiunilor la această vârstă. În opinia autoarei, fenomenele subordonate ascetismului nu trebuie considerate o serie de procese de refulare, ci „manifestarea unei ostilități înnăscute, nediferențiate, primare și primitive între eu și pulsiuni”. În refulare, respingerea unei pulsiuni este întotdeauna selectivă. Pulsiunile care nu antrenează nici un sentiment de culpabilitate sunt acceptate: respingerea pulsiunilor nu se face niciodată la întâmplare. În ascetismul adolescentului, respingerea oricărei pulsiuni este masivă și, așa cum am văzut mai sus, poate viza
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mai sus, poate viza nevoi fizice dintre cele mai elementare. Un alt mecanism poate fi apropiat de ascetismul adolescentului: ascetismul prin formație reacțională, care vine să combată tendințele senzuale puternice, înlocuindu-le prin contrariul lor. Dar, la fel ca și refularea, formațiile reacționale sunt selective și se referă doar la ceea ce dorim și ne interzicem totodată. Întoarcerea împotriva propriei persoane prezintă caracteristici asemănătoare. Totuși, asemenea refulării și formației reacționale, ea diferă de ascetismul adolescentului prin aceea că însoțește individul pe tot
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
să combată tendințele senzuale puternice, înlocuindu-le prin contrariul lor. Dar, la fel ca și refularea, formațiile reacționale sunt selective și se referă doar la ceea ce dorim și ne interzicem totodată. Întoarcerea împotriva propriei persoane prezintă caracteristici asemănătoare. Totuși, asemenea refulării și formației reacționale, ea diferă de ascetismul adolescentului prin aceea că însoțește individul pe tot parcursul vieții sale, în timp ce ascetismul adolescentului este, prin definiție, tranzitoriu. O altă apărare prezintă elemente care ar permite apropierea de ascetismul adolescentului: sublimarea. Dat fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ascetismul adolescentului prin aceea că însoțește individul pe tot parcursul vieții sale, în timp ce ascetismul adolescentului este, prin definiție, tranzitoriu. O altă apărare prezintă elemente care ar permite apropierea de ascetismul adolescentului: sublimarea. Dat fiind însă faptul că între sublimare și refulare nu există o echivalență (potrivit lui Freud, 1914/1985, sublimarea permite satisfacerea nevoilor eului fără a conduce la refulare), cu atât mai puțin va exista un astfel de raport între sublimare, constând în desexualizarea libidoului, și ascetismul adolescentului, acesta resimțind pulsiunile
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
tranzitoriu. O altă apărare prezintă elemente care ar permite apropierea de ascetismul adolescentului: sublimarea. Dat fiind însă faptul că între sublimare și refulare nu există o echivalență (potrivit lui Freud, 1914/1985, sublimarea permite satisfacerea nevoilor eului fără a conduce la refulare), cu atât mai puțin va exista un astfel de raport între sublimare, constând în desexualizarea libidoului, și ascetismul adolescentului, acesta resimțind pulsiunile ca fiind extrem de periculoase, ceea ce duce la combaterea lor globală și fără discernământ. Semnificația pentru patologietc " Semnificația pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ar fi el. Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc " Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Clivajul se află la originea mișcării complementare a introiecției și proiecției (Heimann, 1952; Bion, 1962; Meltzer, 1967) și, în consecință, se găsește și la baza refulării. De altfel, putem estima că acest ultim mecanism este în sine un clivaj al eului, demarcând conștientul de inconștient. Totuși, spre deosebire de refulare, clivajul poate antrena o dezintegrare a eului, pe când refularea excesivă antrenează doar formațiuni de compromis inofensive sau mai
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a introiecției și proiecției (Heimann, 1952; Bion, 1962; Meltzer, 1967) și, în consecință, se găsește și la baza refulării. De altfel, putem estima că acest ultim mecanism este în sine un clivaj al eului, demarcând conștientul de inconștient. Totuși, spre deosebire de refulare, clivajul poate antrena o dezintegrare a eului, pe când refularea excesivă antrenează doar formațiuni de compromis inofensive sau mai puțin periculoase, cum ar fi visul sau simptomul. Versantul patologic opune deci aceste două mecanisme de apărare care funcționează de obicei în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1967) și, în consecință, se găsește și la baza refulării. De altfel, putem estima că acest ultim mecanism este în sine un clivaj al eului, demarcând conștientul de inconștient. Totuși, spre deosebire de refulare, clivajul poate antrena o dezintegrare a eului, pe când refularea excesivă antrenează doar formațiuni de compromis inofensive sau mai puțin periculoase, cum ar fi visul sau simptomul. Versantul patologic opune deci aceste două mecanisme de apărare care funcționează de obicei în mod integrat (Le Guen et al., 1985; Dorey, 1989
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
dezvoltată, dar care se limita la spațiul dormitorului”. Când psihanalistul a vrut să „se ocupe” de acest sector, pacienta, cuprinsă de o puternică furie, i-a spus că este un subiect care nu-l privește. „Apărarea sa avea forța unei refulări, cu deosebire că pacienta era conștientă de bucata pe care o apăra. Într-un anumit sens, ea își separase conștiința și viața în două zone.” În acest caz, controlul obsesional uzează de clivaj pentru a alimenta rezistența individului. Fenomenul conversiei
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
clivaj, așa cum subliniază și P. Jeammet (1985): „Tulburările grave de comportament de tip delincvent, toxicomaniac, anorexic, precum și anumite dismorfofobii izolează un întreg curent al vieții psihice și libidinale care-și găsește refugiu în simptom. Aici nu este vorba atât despre refulare, cât despre un clivaj al Eului care, pe lângă o aparență mai mult sau mai puțin nevrotică, de fapt puțin investită, menține o relație de influență clivată, nereală și total închisă în ea însăși”. Numeroși pacienți copii sau adulți, incapabili să
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
psihică a eului care se opune tendinței spre descărcarea pulsiunii. Forță inconștientă contrară și cel puțin egală cu aceea care pornește din sine și caută să ajungă la conștiință. Discutarea definițieitc " Discutarea definiției" Scopul contrainvestirii este acela de a menține refularea. Această activitate psihică se caracterizează prin investirea unei anumite cantități de energie psihică - eliberată prin dezinvestirea parțială a unei moțiuni 46 refulate anxiogene - în reprezentările, conduitele sau simptomele destinate să protejeze subiectul de efectele reprezentării inconștiente care încearcă să irumpă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
efectele reprezentării inconștiente care încearcă să irumpă. Astfel, încărcătura psihică provenită din sine este contrainvestită în permanență grație unei forțe constante provenite din eu. Într-o perspectivă economică, contrainvestirea este descrisă de Freud ca fiind un mecanism ce se opune refulării. Ea este indisolubil legată de refulare și întreține cu aceasta un raport de opoziție și totodată de proximitate. Contrainvestirea ar putea fi reprezentată în mod plastic sub forma unui capac indispensabil și complementar pentru „oala” inconștientului. Acest raport de complementaritate
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
irumpă. Astfel, încărcătura psihică provenită din sine este contrainvestită în permanență grație unei forțe constante provenite din eu. Într-o perspectivă economică, contrainvestirea este descrisă de Freud ca fiind un mecanism ce se opune refulării. Ea este indisolubil legată de refulare și întreține cu aceasta un raport de opoziție și totodată de proximitate. Contrainvestirea ar putea fi reprezentată în mod plastic sub forma unui capac indispensabil și complementar pentru „oala” inconștientului. Acest raport de complementaritate și de opoziție cu refularea pune
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de refulare și întreține cu aceasta un raport de opoziție și totodată de proximitate. Contrainvestirea ar putea fi reprezentată în mod plastic sub forma unui capac indispensabil și complementar pentru „oala” inconștientului. Acest raport de complementaritate și de opoziție cu refularea pune problema de a ști dacă mecanismul contrainvestirii se înscrie sau nu printre cele de apărare. Trebuie oare să fie considerată un corolar al refulării și să ne apară astfel ca fiind suportul a numeroase operațiuni defensive în care acest
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
capac indispensabil și complementar pentru „oala” inconștientului. Acest raport de complementaritate și de opoziție cu refularea pune problema de a ști dacă mecanismul contrainvestirii se înscrie sau nu printre cele de apărare. Trebuie oare să fie considerată un corolar al refulării și să ne apară astfel ca fiind suportul a numeroase operațiuni defensive în care acest ultim mecanism este dominant sau trebuie să fie repertoriată ca un mecanism de apărare cu o funcționare specifică? Ambiguitatea întrebării reiese din diversele poziții doctrinale
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
său, A. Freud (1936/1993) nu reține contrainvestirea printre cele 10 mecanisme de apărare propuse în lucrarea sa. În schimb, Bergeret (1972/1986) va face din contrainvestire prima noțiune studiată ca metodă de apărare și descrisă după modelul freudian al refulării. Istorictc "Istoric" Contrainvestirea este descrisă de Freud în textul său intitulat „Refularea” (1915b/1968): „Refulatul exercită în direcția conștientului o presiune continuă, care trebuie echilibrată printr-o contrapresiune continuă. Menținerea refulării presupune așadar un consum constant de forță”, aceasta fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de apărare propuse în lucrarea sa. În schimb, Bergeret (1972/1986) va face din contrainvestire prima noțiune studiată ca metodă de apărare și descrisă după modelul freudian al refulării. Istorictc "Istoric" Contrainvestirea este descrisă de Freud în textul său intitulat „Refularea” (1915b/1968): „Refulatul exercită în direcția conștientului o presiune continuă, care trebuie echilibrată printr-o contrapresiune continuă. Menținerea refulării presupune așadar un consum constant de forță”, aceasta fiind sarcina încredințată contrainvestirii. Freud (1915b/1968) susține în principal interacțiunea permanentă refulare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
metodă de apărare și descrisă după modelul freudian al refulării. Istorictc "Istoric" Contrainvestirea este descrisă de Freud în textul său intitulat „Refularea” (1915b/1968): „Refulatul exercită în direcția conștientului o presiune continuă, care trebuie echilibrată printr-o contrapresiune continuă. Menținerea refulării presupune așadar un consum constant de forță”, aceasta fiind sarcina încredințată contrainvestirii. Freud (1915b/1968) susține în principal interacțiunea permanentă refulare -contrainvestire prin figuri clinice aparținând celor trei nevroze numite „de transfer”: isterie de angoasă sau fobie, isterie de conversie
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Refularea” (1915b/1968): „Refulatul exercită în direcția conștientului o presiune continuă, care trebuie echilibrată printr-o contrapresiune continuă. Menținerea refulării presupune așadar un consum constant de forță”, aceasta fiind sarcina încredințată contrainvestirii. Freud (1915b/1968) susține în principal interacțiunea permanentă refulare -contrainvestire prin figuri clinice aparținând celor trei nevroze numite „de transfer”: isterie de angoasă sau fobie, isterie de conversie și nevroză obsesională. În textul său metapsihologic „Inconștientul” (1915c/1968), Freud afirmă că această contrainvestire se produce în preconștient, instanță intermediară
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1968), Freud afirmă că această contrainvestire se produce în preconștient, instanță intermediară ce protejează aparatul psihic de presiunea exercitată de reprezentările inconștiente. El mai spune că mecanismul contrainvestirii are loc în perioada de constituire a inconștientului, fiind „singurul mecanism al refulării originare”. În modificările pe care le aduce în 1926 teoriilor sale, Freud va reveni la noțiunea de contrainvestire în Inhibiție, simptom și angoasă (1926/1968), unde vorbește despre rezistența la cură. Rezistența este o contrainvestire; ea ia forma rezistenței de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
originare”. În modificările pe care le aduce în 1926 teoriilor sale, Freud va reveni la noțiunea de contrainvestire în Inhibiție, simptom și angoasă (1926/1968), unde vorbește despre rezistența la cură. Rezistența este o contrainvestire; ea ia forma rezistenței de refulare, rezistenței de transfer și a beneficiului bolii, fapt care demonstrează în ce măsură se agață eul de toate contrainvestirile posibile. Exemplutc "Exemplu" Vom prelua de la Frismand (1988) următoarea ilustrare a unei contrainvestiri cu valoare defensivă, provocată și dezvăluită în mod subtil în cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]