1,126 matches
-
Clotaire al II-lea și mai ales de către fiul său Dagobert, a cărui domnie, care nu a durat decît zece ani (629-639), marchează vîrsta de aur a epocii merovingiene. Forțele centrifuge. Atunci ies la lumină celelalte două surse ale slăbiciunii regalității merovingiene. Una este existența entităților regionale din ce în ce mai distincte. În secolul al VII-lea, Provence și Aquitania și-au regăsit o autonomie propice conservării tradițiilor romane, iar autoritatea Merovingienilor nu se mai exercită decît asupra a trei regate acele tria regna
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
unde aspectele germanice se întăresc pe măsură ce cucerirea francă se întinde dincolo de Rin, către Bavaria, Turingia și Frisia; în sfîrșit, Burgundia, care se situează pe linia regatului burgund. Acest cadru triplu este locul unde se dezvoltă ultimul obstacol, amenințarea decisivă pentru regalitatea merovingiană: ridicarea puterii aristocrațiilor regionale cărora regii au fost obligați să le distribuie pămînturile fiscului ca beneficiu, pentru a-și asigura fidelitatea lor, și ai căror șefi naturali sînt cei din serviciile regale: *primarii palatului. În 687, aristocrația din Austrasia
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
comite: funcția însăși și totalitatea bunurilor aferente acestei funcții pentru întreținerea comitelui. În ceea ce-i privește, în fața slăbirii puterii centrale, episcopii și abații, practic independenți pe pămînturile lor care au primit imunitatea, se erijează în cenzori morali și politici ai regalității. În acest context, agravat de reluarea agresiunilor venite din exterior, cele ale vikingilor și ale sarazinilor, s-au efectuat partajările carolingiene. Ludovic cel Pios căutase să mențină mai întîi unitatea atribuind titlul imperial primului său născut, Lothar, și nelăsînd celorlalți
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și pe Bourges. Dar, chiar pe propriul său domeniu, autoritatea îi este știrbită de seniorii jefuitori care, din castelele lor, domină satele și jefuiesc drumurile. Redresarea sa în secolul al XII-lea. Totuși, pînă la urmă, mișcarea feudală joacă în favoarea regalității. Acest reviriment, început probabil sub Filip I, se afirmă sub Ludovic al VI-lea cel Gros (1108-1137) și sub Ludovic al VII-lea cel Tînăr (1137-1180). Lenta recuperare a puterii de către regi a luat forme foarte variate. Putem distinge măcar
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
al lui Ludovic al VI-lea, tutore al lui Ludovic al VII-lea, Suger devine regent al regatului (din 1147 pînă în 1149), cînd Ludovic al VII-lea pleacă în cruciadă; abația de la Saint-Denis, care este necropola regală, adăpostește însemnele regalității coroana, *flamura -, iar călugării săi, începînd cu Suger însuși care scrie Viața lui Ludovic al VI-lea cel Gros, redactează istoria oficială a regilor Franței. În sfîrșit, este epoca în care apare în jurul regelui un embrion de administrație, centrală și
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
împarte dreptatea regelui, la care toți locuitorii regatului pot face de acum înainte apel în legătură cu judecățile pronunțate pe domeniu și în afara domeniului. La sfîrșitul secolului este creată *Camera conților curia in compotis -, care verifică gestiunea resurselor financiare în creștere ale regalității. Dacă vasalii și marii baroni continuă să frecventeze cu asiduitate curtea regelui, o nouă categorie de agenți competenți și zeloși în serviciul puterii regale populează organismele centrale și umple birourile acelor baillis și seneșali. Pe aceste baze, regele poate începe
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Parisul însumează singur toate funcțiile urbane. Este, în secolul al XIII-lea, un oraș tripartit: cetatea, orașul și universitatea. În centru, insula Cetății adăpostește funcțiile cele mai vechi: funcția politică, în palatul mărit neîncetat pentru a primi noile servicii ale regalității și funcția religioasă în jurul catedralei Notre-Dame, atît de nouă. Pe malul stîng, încă rural și puțin populat se desfășoară activitățile intelectuale în sînul universității, corporație de profesori și studenți care și-a primit statutul în 1215. Pe malul drept, orașul
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
într-o Uniune Sfîntă a catolicilor sau Ligă Sfîntă, din care Henri de Guise caută să facă un instrument al ambițiilor sale personale. Între cele două, "politicii" sau "malcontents" îi grupează pe catolicii moderați, mai ales ofițeri care doresc ca regalitatea să se plaseze deasupra grupărilor. Ei sînt susținuți de ultimul fiu al lui Henric al II-lea, François, duce de Alençon, ambițios și încurcă-lume, care, pe deasupra, mai duce și o politică personală și uneltește împotriva fratelui său. Către 1580, pare
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
17 și 20 iunie 1789, într-o Adunare națională și constituantă. Și cum, la 14 iulie, luînd Bastilia, poporul își afirmă capacitatea de a-și impune voința, nu îi rămîne puterii decît să accepte starea de fapt. Și, prin aceasta, regalitatea șterge două trăsături din puterea sa absolută, originea divină puterea nu mai vine de la Dumnezeu, ci de la națiune și dreptul de a face legea aceasta, de acum încolo, va depinde de un text constituțional. Odată cu ordinea politică, ordinea socială este
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
început, de prudența politică a lui Ludovic al XVIII-lea. Frate al lui Ludovic al XVI-lea, contele de Provence a luat titlul de Ludovic al XVIII-lea în 1795, la moartea orfanului din mănăstirea Temple. El dorește să "naționalizeze regalitatea și să regalizeze națiunea". Dar, dacă prima restaurație, în 1814, s-a făcut fără probleme, a doua Restaurație (după stîrnirea pasiunilor de către Cele o Sută de Zile, întoarcerea la putere a lui Napoleon urmată de înfrîngerea de la Waterloo) este însoțită
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
social-economică și politică a Principatelor Române în epoca modernă, cu accentul pe crearea statului național modern român și Istoria raporturilor internaționale ale României în veacurile al XVIII- lea și al XIX-lea. Eforturile de modernizare a structurilor, unitatea statală, independența, regalitatea au fost temele abordate de dr. Leonid Boicu de-a lungul anilor, mai întâi în dimensiunea lor internă, apoi tot mai mult în latura lor externă. Și-a îndreptat atenția spre problemele istoriei României de la începutul secolului XIX, îndeosebi spre
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
orașul fiind stăpî-nit de terorismul zeloților, otrăviți cu vedenii și minuni de învățații lor nebuni de la Qumran. Încă de la începutul revoltei, ea s-a transformat într-un adevărat măcel în-tre fanaticii zeloți, naționaliști religioși, teocrația care era împotriva mișcării și regalitatea formală, susținută de Roma prin Agripa ll, ajungînd să se dea lupte chiar în incinta sacră a Templului. Răsculații înving trupele regelui și legiunea procura- torului Siriei trimise să-i aducă la ascultare pe iudei iar aceste victorii au adus
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
cele ale lui Lovinescu și Perpessicius unele dintre cele mai strălucite demonstrații de verb din literatura noastră critică. Nu avea focul întunecat al lui Călinescu și nici asociațiile acestuia atât de originale, dar artileria tăcută purta în ea însăși o regalitate de stil ce poate fi tot mai rar întâlnită la recenzenții grăbiți de azi care scriu jurnalistic și nu artistic, gata să te facă praf prin concluzii paradoxale, ignorând sau neputând să facă demonstrații. Vladimir Streinu era un avocat al
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
a mulțimii londoneze și la fuga regelui. În momentul izbucnirii războiului civil, tabăra parlamentară beneficia de sprijinul regiunilor mai dezvoltate din sud-estul Angliei, mai ales orașele portuare și Londra, care puteau oferi mai multe resurse decât Vechea Anglie, susținătoare a regalității. Regaliștii aveau în schimb o armată mai bine organizată cu ajutorul căreia au abținut câteva victorii nedecisive. Treptat parlamentul a reușit să-și dezvolte forța militară, fiind ajutat și de trupele Scoțiene care au participat la război cu condiția acceptării de către
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
CABAL), cel mai important dintre ei fiind contele de Shaftesbury 28. În 1679, regele a convocat alegătorii să formeze parlamentul. După Restaurație, în Anglia apăruseră primele nuclee de partide în sens modern, tory29 și whig30. Tory-i erau adepți ai regalității și erau legați de proprietatea funciară și de biserica anglicană, iar whigii erau disidenți protestanți și comercianți londonezi. În 1679 au câștigat whigii care au profitat de teama de catolicism a opiniei publice, în urma descoperirii unui complot al ducelui de
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
faptul că regele nu mai avea nevoie de subsidiile parlamentului, pentru că "trăia nepedepsit și fără rușine din subsidiile lui Ludovic al XIV-lea (...) în disprețul intereselor Angliei"32. După dizolvarea parlamentului a urmat "un adevărat delir de devotament mistic față de regalitate"33 și o perioadă de prigoană împotriva partidului whig. Conducătorul său contele de Shaftesbury a fost nevoit să se exileze în Olanda, iar alți conducători ai partidului au fost condamnați. Carol al II-lea a murit în 1685, iar tronul
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Evul Mediu timpuriu, când în Europa se practica dreptul germanic. O altă consecință importantă a fost doctrina celor "două corpuri ale regelui", din care unul este corpul fizic al persoanei regale, iar celălalt este corpul politic pe care îl reprezintă regalitatea. Doctrina medievală târzie a monarhiei de drept divin susține că sacră este regalitatea, și nu persoana regelui, iar asta însemna că regele ar putea să-și piardă regalitatea, fie prin ucidere, fie prin abdicare. O dată cu apariția Reformei, această chestiune a
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
importantă a fost doctrina celor "două corpuri ale regelui", din care unul este corpul fizic al persoanei regale, iar celălalt este corpul politic pe care îl reprezintă regalitatea. Doctrina medievală târzie a monarhiei de drept divin susține că sacră este regalitatea, și nu persoana regelui, iar asta însemna că regele ar putea să-și piardă regalitatea, fie prin ucidere, fie prin abdicare. O dată cu apariția Reformei, această chestiune a devenit de maximă actualitate, pentru că regii sau principii care trădau credința universală puteau
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
al persoanei regale, iar celălalt este corpul politic pe care îl reprezintă regalitatea. Doctrina medievală târzie a monarhiei de drept divin susține că sacră este regalitatea, și nu persoana regelui, iar asta însemna că regele ar putea să-și piardă regalitatea, fie prin ucidere, fie prin abdicare. O dată cu apariția Reformei, această chestiune a devenit de maximă actualitate, pentru că regii sau principii care trădau credința universală puteau fi asasinați cu aprobarea tacită a Bisericii. Ca urmare, catolicii englezi au tipărit o serie
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
este una de tip patern. Pentru aceasta ar fi trebuit să definească mai întâi ideile simple de autoritate paternă și de autoritate politică, și să arate apoi cum poate fi stabilită conexiunea dintre ele, pentru a forma ideea complexă a regalității patriarhale. Pentru a-și dovedi această mare teză el ne spune că " Oamenii s-au născut în supunere față de părinți" și deci nu pot fi liberi. Iar această autoritate a părinților o numește autoritate regală‚ autoritate paternă, drept al paternității
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
și filosovietică: folosirea unor teze expirate și dovedite indubitabil a fi eronate de jumătate de secol, formulări specifice discursului comunist (cum ar fi alăturarea unor termeni denigratori, pentru a produce un efect mai amplu („regalo-fascistă” - fascismul trebuie condamnat, dar și regalitatea? Sau doar monarhia românească dintre 1866-1947?); atribuirea către istoricii români a unor teze pe care aceștia nu le susțin, ba chiar le combat; explicații ambigue, marcate de interjecții și vulgarități, pentru a atrage atenția unor cititori mai reduși mintal. Poate
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Preoteselor, unde se află casa locotenentului. Analizat din perspectiva filozofiei tantrice, numele locotenentului de roșiori care trece călare spre casă, în amurg, frumos ca un luceafăr, este o metaforă simbolică; personajul apare ca un "un substitut sinonimic al cavalerului unei regalități sacre, un cavaler spiritual, eroul în spirit (Maha-vira) inițiat în soteriologia erosului, un trubadur căutător al Gralului, exaltând în arcanele unei religiozități cosmice, misterul mântuirii prin împărtășirea din tăcerea mistică a femeii"356. Numele celui care istorisește povestirea locotenentului, Onofrei
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
tradiționali. În timp, evaluarea sistematică a dobândit câștig de cauză, iar pionerii acesteia au dezvoltat o ierarhie a rigorii doveditoare punând în legătură design-ul unui studiu cu încrederea care poate fi acordată constatărilor, de la observația anecdotică fără valoare la regalitatea dovezilor [12]. Reproducem definițiile principalilor termeni utilizați în domeniu [10] : Rezultate orientate pe pacient rezultate care interesează pacienții și care îi ajută să trăiască mai îndelungat sau calitativ mai bine cu ameliorarea simptomelor, reducerea morbidității și mortalității, un cost mai
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92065_a_92560]
-
și a Suediei. După o perioadă de anarhie, venirea în secolul al XVIl-lea a dinastiei Romanovilor îi aduce o relativă stabilitate politică în ciuda civilizației rămase în urmă față de Occident. Mult mai civilizată, Polonia este slăbită de tendințele anarhice ale nobilimii. Regalitatea ei electivă este lipsită de un mijloc de a acționa în fața unei aristocrații care, la flecare scrutin, obligă pe noul suveran să mai renunțe la ofărîmă de putere. La vest: criza monarhiilor naționale Tratatele din Westfalia (1648) și din Pirinei
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
de Henric al III-lea). Tronul Poloniei ajunge pînă la urmă în mîinile fiului regelui Suediei și al Catherinei Jagello, Sigismund Vasa (1586). El și urmașii încep o lungă și zadarnică luptă împotriva rudelor lor din Suedia pentru dominația Livoniei. Regalitatea electivă de care nobilii sînt atît de mîndri și care, la fiecare alegere, obligă candidații care adună sufragiile să renunțe la o parte din puterea regală, duce încet-încet regatul la o paralizie completă și la o decădere inevitabilă în momentul
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]