7,442 matches
-
Tânărul care ucisese pe Rege se numea Alfredo Costa și era casier într-o prăvălioară din Lisabona. A căzut lovit de săbiile ofițerilor din escortă. Celălalt, omul cu barbă, care mânuise carabina, se numea Manuel Buiça, fost sergent într-un regiment de cavalerie și institutor. Amândoi erau carbonari și fanatici discipoli ai lui Antonio José de Almeida. Dar nu rămâne îndoială că n-au lucrat singuri. În timp ce ei trăgeau, s-au mai auzit alte focuri de armă, și nimeni din jur
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de 3 spre 4 octombrie, revoluția izbucnește la Lisabona. O revoluție care, în primele "ceasuri, părea că n-are sorți de izbândă. Șefii Insurecției, cu Afonso Costa și Antonio Jose de Almeida în frunte, sunt gata să fugă. Mai multe regimente care trebuiau să se răscoale, rămân loiale Regelui. Doar un regiment de infanterie se revoltă; sergenții își arestează ofițerii și, împreună cu grupuri de marinari și civili înarmați, se întăresc în Rotonda care domina orașul, actuala Piață Pombal. Armata guvernamentală atacă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
care, în primele "ceasuri, părea că n-are sorți de izbândă. Șefii Insurecției, cu Afonso Costa și Antonio Jose de Almeida în frunte, sunt gata să fugă. Mai multe regimente care trebuiau să se răscoale, rămân loiale Regelui. Doar un regiment de infanterie se revoltă; sergenții își arestează ofițerii și, împreună cu grupuri de marinari și civili înarmați, se întăresc în Rotonda care domina orașul, actuala Piață Pombal. Armata guvernamentală atacă de mai multe ori piața, fără să izbutească să o cucerească
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
fruntașii revoluționari. Greutățile sunt din ce în ce mai mari. Grevele se țin lanț și în octombrie 1911, Paiva Couceiro face o incursiune în Nordul țării sperând să reîntroneze monarhia. Încercarea eșuează, cu toate că Paiva Couceiro conta pe un mare număr de ofițeri din toate regimentele, ofițeri dezgustați de Republică și, îndeosebi, de anarhia care-și făcea loc în armata. Dar frontiera era păzită de voluntarii republicani și de unități leale regimului. Paiva Couceiro va încerca o a doua incursiune în 1912, cu același lamentabil rezultat
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a umilit orgoliul armatei și a iscat noi și grave nemulțumiri. Garnizoana din Lisabona încearcă un pronunciamento militar, însă rebeliunea e repede stăpânită. Ofițerii sunt obligați să-și depună fără excepție săbiile la Președinția Consiliului. Guvernul cere Președintelui să dizolve regimentele care se răsculaseră, iar acestea se adresează decanului armatei, generalul Pimenta de Castro, ca să le apere. Cum Președintele refuză dizolvarea, Afonso Costa își dă demisia și Manuel de Arriaga îl cheamă pe Pimenta de Castro, oferindu-i să alcătuiască guvernul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
îl cheamă pe Pimenta de Castro, oferindu-i să alcătuiască guvernul. Acest general, Pimenta de Castro era un vechi și sincer republican. Fusese ministru de război în primul guvern constituțional, dar își dăduse repede demisia, pentru că se împotrivise trimiterii de regimente la frontieră, ca să lupte cu milițiile lui Paiva Couceiro. De atunci, deși prieteni din tinerețe, nu mai avea nici un fel de relații cu Președintele Arriaga. Când acesta îi scrie, însă, rugîndu-l să-1 ajute ca "să scape patria", Pimenta de Castro
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
prin ceasuri grele de persecuții religioase și politice, greve, atentate. Venirea bătrânului tribun nu liniștește prea mult țara. La 13 decembrie 1916 izbucnește o nouă revoluție îndreptată contra grupului democratic, și condusă de neobositul complotist Machados dos Santos, cu un regiment de infanterie din Tomar. Revoluția, ca atâtea altele, e înnăbușită. Dar Portugalia e încă departe de a-și găsi liniștea. Afonso Costa e din nou la guvern, la 25 aprilie 1917, inaugurând a guvernare cu adevărat revoluționară. Grevele se țin
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
miile de soldați care sunt trimiși săptămânal în Flandra, împotriva voinței lor, între baionete. Plecările acestea dau prilej la scene tragice: soldați închiși în barăci, încercuite cu sârmă ghimpată, părinți care-și îmbrățișează între sentinele fiii, înainte de plecarea pe front, regimente care refuză să se urce în vagoane etc. Corpul expediționar portughez se ridica, la sfârșitul anului 1917, la vreo 55.000 de oameni. Mai mult de jumătate au căzut în marea bătălie de la Lys, la 9 aprilie 1918, înfruntînd sângeroasa
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cunoștea Camacha încă din primele zile ale Republicii, și el, atât de necruțător, omagiase întotdeauna pe acest ofițer savant și integru. Sidonio Paes organizează lovitura de stat, luând el însuși conducerea conjurației grupului unionist și pregătind revoluția în mai multe regimente din capitală. În după amiaza de 5 decembrie 1917 își îmbracă uniforma militară și așteaptă, calm, la "Rotondă", semnalul insurecției, care trebuia să înceapă la școala de cadeți. Lupta durează trei zile și se sfârșește printr-o victorie totală a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
al patrulea an de război european, Sidonio se menține încă la putere, susținut numai de adeziunea maselor și de încrederea armatei. În fața acestei rezistențe, loja Portugal din Rue Cadet, hotărăște suprimarea Președintelui. La 12 octombrie izbucnește o revoltă a câtorva regimente în mai multe orașe din țară, dar e repede înăbușită. La Lisabona mișcarea e încercată de un grup de vechi revoluționari, lipsit de sprijin militar, grup pe care poliția îl arestează fără nici o greutate. Eșecul rebeliunii militare convinge încă odată
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în mijlocul ofițerilor strânși în jurul lui Sidonio o atmosfera sumbră de fatalitate, ce trebuie să se împlinească. Pentru a preântâmpina haosul ce nu se îndoiau că va urma dispariției Președintelui, câțiva ofițeri superiori hotărăsc crearea unei organizații alcătuite din comandanții de regimente credincioase regimului, care, în cazul când Sidonio va cădea victimă unui atentat, va putea impune constituirea unui guvern militar. Un program - cuprinzând indicații precise - este împărțit comandanților de regimente, și fiecare e invitat să jure respectarea lui și credință "nucleelor
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
câțiva ofițeri superiori hotărăsc crearea unei organizații alcătuite din comandanții de regimente credincioase regimului, care, în cazul când Sidonio va cădea victimă unui atentat, va putea impune constituirea unui guvern militar. Un program - cuprinzând indicații precise - este împărțit comandanților de regimente, și fiecare e invitat să jure respectarea lui și credință "nucleelor armatei". Se lucrează, totuși, destul de puțin în această privință. Majorității ofițerilor li se spune că "totul e aranjat privitor la succesorul lui Sidonio", în timp ce de abia se găsiseră cele
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
e mai mare și mai precipitat decât credeau chiar cei mai optimiști adversari ai "decembrismului". La Lisabona se organizează coloane republicane, gata să pornească în marș forțat împotriva Nordului. Dar, și de data aceasta, nu e nevoie de eroismul civic. Regimentele leale Guvernului, conduse de sidoniști care cred că apără "Republica Nouă" decembristă, atacă și înving pretutindeni trupele insurgente, demoralizate de lipsa unității în comandament. Monarhia din Nord e înăbușită la 13 februarie 1919, după o existență de 25 de zile
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
însă, încercarea se repetă, pe un plan mai mare, sub conducerea comandantului Filomeno da Cîmara, a generalului Joîo Sinel de Cordes, a locotenent-colonelului Raul Esteves și a altor ofițeri. Aproape întreaga garnizoana militară din Lisabona se alia în complot. Câteva regimente ocupă pozițiile în Parcul Eduard VII și schimbă focuri de armă cu gărzile republicane. Dar, poate pentru că nu aflaseră la timp orarul insurecției, sau poate pentru că fusese la mijloc o trădare - o bună parte din regimentele care trebuiau - să se
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
alia în complot. Câteva regimente ocupă pozițiile în Parcul Eduard VII și schimbă focuri de armă cu gărzile republicane. Dar, poate pentru că nu aflaseră la timp orarul insurecției, sau poate pentru că fusese la mijloc o trădare - o bună parte din regimentele care trebuiau - să se răscoale, nu apar la Rotondă. Lupta începe totuși și după o rezistență înverșunată, cu pierderi de ambele părți, insurgenții se predau. Șefii sunt închiși în fortul din Elvas, iar starea marțială e declarată în Lisabona. Lovitura
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cu ceilalți șefi ai insurecției din aprilie. Noua rebeliune militară se prăbușește, ca și cea din primăvară, datorită șovăielilor anumitor elemente care juraseră să urmeze pe complotiști, dar care în ultimul moment renunță la insurecție. Lupta cu gărzile republicane și regimentele loiale Guvernului e scurtă, iar șefii insurecției se predau înțelegînd zădărnicia unei rezistențe prelungite. La guvern se află din nou, de la 30 iunie, Antonio Maria da Silva, care-și ia asupră-și organizarea tribunalelor speciale pentru judecarea rebelilor. Datorită prezenței
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
individualizare, preliminară marelui eveniment. Douăzeci și doi de ani! O, Doamne!... Dosarul lui militar îi sosi în după-amiaza celei de-a noua zile. Era un formular tipizat, pe care răspunsurile fuseseră dactilografiate în spațiile libere prevăzute. Scria numele lui, vârsta... regimentul... ocupația înainte de război - "Funcționar". Bine, totul se potrivea. Scria și numele rudei celei mai apropiate. Răni sau leziuni grave: "Amputarea piciorului drept, necesară datorită rănirii în accidentul unui avion de luptă." Craig rămase cu ochii ațintiți pe hîrtie. Totuși avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
chef să discut cu Sims despre copcile Charlottei. Nu după doar un singur pahar. Astă-seară la gară, aproape că i-am făgăduit lui M. să vizitez, într-una din zilele astea, un psihanalist. Sims mi-a spus că doctorul de la regiment e foarte bun. Fără îndoială, el și doamna Fedder avuseseră una sau două convorbiri în tête-à-tête asupra acestui subiect. De ce mă râcâie chestia asta? Nu mă râcâie. Mi se pare nostimă. Ba chiar mă încălzește - n-aș putea spune de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
încălzește - n-aș putea spune de ce. M-au atras întotdeauna până și soacrele tipice, caricaturizate în revistele umoristice. În orice caz, nu văd ce am de pierdut dacă mă duc la un psihanalist. Și dacă mă duc la cel al regimentului, nici nu mă costă bani. M. mă iubește, dar n-o să fie niciodată aproape de mine, familiară cu mine, degajată față de mine, până ce n-o să fiu disecat de un psihiatru. Dacă sau când am să mă duc la un psihanalist, sper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
În aer, Îi Împăca, bodogănind În legea ei:„Mâine-poimâine vei aduce câte un bou să tragă la plug pe fâșia ta arată?!“. Sau zicea, dojenindu-i pe amândoi: „Nu cumva aveți nevoie pentru a vă rezolva treburile voastre de un regiment de grăniceri!?“. Ascultând aceste cuvinte, Fevronia și Nicanor izbucneau În râs și se Împăcau. Cât timp trecuse de atunci? Acum părinții săi dormeau alături unul de altul, prefăcuți În oalele și ulcele, iar babulea Tatiana, deși plecase de mult și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
aia abstractă despre care citiserăm noi în cărți. Oxford, sfârșit de noiembrie 1999 Mircea: Rezistența prin hedonism Până în 1987, când am terminat facultatea, am trăit istoria cu inconștiență și dezinvoltură. Mă uitam la ea, vorba unuia dintre plutonierii alcoolizați ai regimentului meu, „ca cioara la proiectil”. Știam că există un regim care punea pâinea pe cartelă, tăia lumina și apa caldă și îi făcea pe părinții mei să stea ore întregi la cozi interminabile, iar pe tatăl meu îl făcuse „procurator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de toate. Le prohibea pe toate. Era un Deus ex machina. Nodul cauzal al tuturor cauzelor. Numele voinței voințelor. În acei ani, tata, însărcinat cu aprovizionarea subterană, a intrat pe ușa din dos la Hotel Rusca. Avea pile. Era comandantul regimentului de artilerie din Hunedoara. A plătit prețul pentru zece omlete și a venit acasă cu zece ouă, să facă mama cozonaci. Seara la 8 și-a scos papucii de casă și a făcut gestul lui ritualic de protest. A zvârlit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
civilitate incomodă croindu-se pe ei), vor profita la nesfârșit de dulcea noapte a Ajunului de Crăciun, pentru a redeveni ei înșiși, cei uitați în ei, la marginea de vest a Orientului. Se povestea că două tancuri rusești, aparținând unui regiment din timpul războiului aflat încă aici, se scufundaseră, cu o săptămână înainte, în vreme ce încercau să treacă fluviul a cărui crustă de gheață, deși puternică, cedase sub presiunea colosală a marilor mașinării de fier. Că doi soldați, ieșiți pe jumătate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în puterea vârstei, casa luminată de măreția lui ascunsă. Vorbea și acum ca în timpul războiului despre bolnavii lui; alții, acum, nu mai erau aduși în trenuri de Crucea Roșie, în înserările de vară - vara de atunci -, erau bolnavii dintotdeauna ai regimentelor din garnizoană. Acum, după război, rechemat în armată, deținuse, pentru puțin timp, postul de medic inspector al Corpului de Armată din care făcea parte, funcție la care renunțase după câteva luni, neobișnuit cu măririle care îi impuneau o anume scorțozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
-și închide obrazul în sprâncenele-i stufoase și-n barba-i zbârlită. Câțiva soldați, cei mai slăbiți de drum, despovărați de greutăți, pășeau în urma chilnei de dinapoi, domol, cu capetele plecate, prin roirea pulberei deșteptate. La ambulanța noastră, pe lângă caii regimentului, erau înhămați și doi căiuți care se zbăteau în ștreanguri și trăgeau cu încordare, îndemnați din când în când de glasul stăpânului lor, un român nalt și uscat, negricios la obraz. Într-o vreme, pe când omul se lăsase mai în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]