6,667 matches
-
întreg efortul meu de apropiere a fost în zadar, căci, în acel loc viciat și putred, cu reguli care nu se schimbă niciodată, un astfel de obiectiv era întru totul de nerealizat și foarte fantezist. Am constatat lucrul acesta cu regret și rămânându-mi un gust tare searbăd în gură. Așa stând treaba, dorind să nu-mi mai irosesc deloc vremea și nervii cu acea cauză dea dreptul pierdută, și neavând nicio remușcare, care să-mi vorbească în conștiință și să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
trupești, ce decurg natural din această vârstă, dar, totuși, se simțea pe deplin fericit, pentru că ajunsese și el, în sfârșit, să se mulțumească întru totul cu ceea ce are, iar asta cântărea cel mai mult în sufletul lui. Privind câteodată cu regret spre trecut, își spunea: „Și când mă gândesc că, pentru o foarte lungă bucată de vreme, ajunsesem să cred, cu toată tăria, că dragostea nu există cu adevărat, doar fiindcă ea reușise atât de abil să mă ocolească atâția ani
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
sperie de nimic, începea ușor, dar precis, să pună stăpânire cu adevărat pe judecata ei, dominând-o. Aici, cititorul, devenit, poate, dintr-odată bănuitor, trebuie să afle că, într-o inimă sensibilă - ce pulsează puternic de mâhnire multă, amestecată cu regretul de a nu avea putința de a-i explica originea celor ce sunt în putere s-o vindece -, hotarul dintre dreapta judecată și întunecarea ei poate la fel de ușor a fi încălcat, precum poate fi încălcată sensibilitatea demnă de un sugar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
că slăbește? Victor trecu repede peste mica surprindere, pe care o încercase la auzul acestor vorbe și, devotat și dezinvolt, răspunse: - Simțeam, atunci, pur și simplu, cum în suflet mi se înfiripă și prinde rădăcini fie gelozia și intoleranța, fie regretul profund, fie toate trei deodată, în diferite proporții și concentrații fiecare. Deloc nu pot spune că am simțit vreodată altceva - acesta-i adevărul! Și, de altfel, este simplă întrebarea. Nu cred că altcineva, în locul meu fiind, ar fi simțit altfel
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mai fragile! Era nefericită. Cel mai potrivit moment al vieții, în care omul poate și trebuie să se preocupe de el însuși, este abia atunci când se simte nefericit. De aceea, analizându-se atent pe sine însăși, femeia își zicea cu regret: „Sunt din ce în ce mai tristă și mai abătută. Simt că-mi lipsește ceva și nu știu ce. Nu-mi este bine deloc. Ciudat lucru! Zac, văd, de o boală fără nume și la care nu mă pricep nici cât negrul de sub unghie; este ceva
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
toată lumea era deja venită la muncă (să nu uităm că, aproape întotdeauna, Adriana era angajatul ce intra primul în Poștă) și, de la un capăt până la celălalt, era îmbrăcată în straie de doliu, având o expresie de unanimă mâhnire și de regret profund pe chip. Unele femei șopteau către altele lucruri abia auzite, părând foarte preocupate de discuția lor, altele aproape că se văicăreau de-a binelea, dezvelind niște figuri de cumplită amărăciune și scăldate numai de lacrimi prelungi. Era clar: nimeni
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
urmă, ar fi găsit-o și ar fi urmat-o. Din cauza asta, inima ei era grea, ca o piatră. Nu și mai suporta viața - și-o detesta! La drept vorbind, cine dintre noi n-ar privi cu dispreț și cu regret la propria-i viață, atunci când ar ști și ar simți clipă de clipă că baza ei este alcătuită numai din tristețe și dintro totală lipsă de sens? Cred că nici măcar cel mai ignorant și mai nepăsător dintre muritori nu s-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
așa și oamenii se vede că se comportă, din ce în ce mai mult, doar ca niște maimuțe - astfel, întorcându-se de unde au plecat! Dar, oricum, dracu’ să-i ia pe toți și pe toate! Măcar dacă mi-ar părea rău și aș avea regrete, dar nu am așa ceva. Deloc! Nici acum și nici vreodată eu n am căutat să-mi bag banul suferințelor mele în cutia milei din sufletul celui căruia m-am adresat. N-am nevoie și nici nu-mi trebuie una ca
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mai devreme - și că mă ierți pentru isprava cu drogurile; a fost o prostie din partea mea, o scăpare de moment, atât! - O scăpare de moment, spui? - Da, întocmai, mai are omul și scăpări! - Și o regreți? - Și, da, acum o regret nespus de mult, mamă! Chiar, de fapt, sunt foarte înclinat să afirm că, deși ceea ce s-a petrecut cu mine a fost un fel de examen, pe care uite că nu l-am trecut, totuși cred că mi-a fost
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ceasul. Era trecut de ora 9.00. Da! pot suna... pentru a pune la punct unele aspecte legate de lansare. Alo!. Bună dimineața. Fiți drăguță, am stabilit ieri cu B. să revin cu un telefon... Sunteți bună să-l anunțați? Regret, stimată duduie! nu pot să-l anunț deoarece M.Borger a decedat astă noapte În somn... Un răspuns scurt, rece și plin de dușmănie. Am paralizat În primul moment și nu am putut asimila informația crudă pe care o primeam
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
materiale publicate În nr. 22, 23, 24, astfel: În nr. 22 găsim “comentariu becartin” realizat volumului “Poeme liturgice”, autor Petru Blaj ( Dinvale). “Scriitorul este conștient de faptul că viața pe acest pământ e doar o trecere - și fără gesturi de regret, de zbucium - lasă mărturie un “poem testament” pentru clipa când va trece În eternitate”... Când voi fi rămas a morții pradă / Pentru nopți de vifor sau de foc / Muguri somnoroși or să prevadă / Pat de humă-n strai de busuioc
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Cât de mult Îmi lipsești! Atât de puțin timp am petrecut cu tine. Nu m-am iertat și nu mi-am iertat deciziile pe care le-am luat În viață, n-am găsit cel mai bun drum pentru izbândă, dar regretele sunt tardive, totul e consumat și nu mai există nicio șansă să așez În acel loc gol... toate lucrurile frumoase pe care ar fi trebuit să le fac pentru tine. Am avut vise mari, dar hazardul mi-a jucat cea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
elevilor de astăzi. De Îndată ce porțile liceului se Închid În urma voastră, vă așteaptă doar fantoma unor iluzii, fuga după funcții, bani, căsătorii nereușite, tribunale, divorțuri.... „Nostalgiile alb-negru” vă vor urmări ca o panteră Însetată de sânge, În care s-au cuibărit regretele... Hei, Karina! Să ne grăbim puțin... Te-am ascultat cu mare atenție. Numai tu puteai să fii În stare de aemenea nebunii ( nevinovate, de altfel). Nici nu știi cât m-ai binedispus! Parcă văd cu ochii minții Întreaga Întâmplare, numai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de Cultură, Primărie și apoi Colegiul Unirea. Tinerii au ales să marcheze Într un mod mai deosebit această zi importantă pentru cultura românească, pentru a le reaminti pășcănenilor opera marelui sciiitor” (Oana Sandu). Când ne-am Întors spre liceu, citeam regretul În ochii acestor frumoși și entuziaști elevi, regretul că evenimentul era spre sfârșite, că magia zilei Începe să se destrame. Sunt convinsă că nu vor uita niciodată această zi memorabilă și-și vor aminti cu aceeași emoție, peste ani, de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
au ales să marcheze Într un mod mai deosebit această zi importantă pentru cultura românească, pentru a le reaminti pășcănenilor opera marelui sciiitor” (Oana Sandu). Când ne-am Întors spre liceu, citeam regretul În ochii acestor frumoși și entuziaști elevi, regretul că evenimentul era spre sfârșite, că magia zilei Începe să se destrame. Sunt convinsă că nu vor uita niciodată această zi memorabilă și-și vor aminti cu aceeași emoție, peste ani, de acest minunat eveniment, de frământările care se duceau
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ceva în suflet, fiecare din noi are o istorie a sa, mai mult sau, poate, mai puțin tristă. Fiecare din cei prezenți vine cu un mesaj în suflet pentru Dumnezeu: fie că este un mesaj de cerere, de mulțumire, de regret și pocăință sau de așteptare, sau, pur și simplu, de a fi împreună cu Dumnezeu câteva ore, care îi face să se simtă bine. Pe toți îi unește credința, încrederea că fiecare din ei va primi ceea ce cere, va afla ceea ce
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
supunere și umilință, fără drept de apărare sau protest, caz în care erai declarat dușman al poporului și primeai domiciliu forțat în temnițele pregătite pentru o moarte înceată, dar sigură. Tragediile au calitatea de a te face să gândești cu regret la lucrurile ce nu le-ai prețuit suficient, să tragi dreapta învățătură din durerile tale și ale altora. “A suferi înseamnă a medita o senzație de durere”, spunea filosoful român Emil Cioran, așa că, păstrându-mi calmul și luciditatea, am ajuns
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
jucăușe, a ciocănitorilor preocupate de igiena copacilor, a măiestrelor păsări cântătoare, a turiștilor veniți la odihnă sau tratament. Păcat că la trei ani a trebuit să mă despart de Gertrude și de parcul primelor zghihuieli nevinovate, cu multe și mari regrete printre hohotele de plâns, presimțind că pe Trudy nu aveam s-o mai revăd niciodată. Tata, la vremea aceea, era un proaspăt prizonier de război, întors acasă după cinci ani de prizonierat în „Siberiile reci”. De fapt, era un erou
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cel ce a fost Constantin Cotlarciuc lasă în urma sa, pe lângă îndurerata sa soție, 4 copii, fiind ei parte la liceu, parte la universitate, iar în comuna sa natală și în largul cerc al numeroșilor săi prieteni și cunoscuți de pretutindeni, regrete unanime. Dumnezeu să-1odihnească în pace”. Averea lăsată de bunicul ca moștenire familiei îndurerate cuprindea: casa țărănească cu 4 camere înconjurată cu un cerdac generos de larg, unde alergam jucându-ne de-a prinsa, un grajd imens plin cu animale și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de reguli inumane impuse, a adunat în mine ura și revolta mocnită, gândindu-mă cu naivitate la sintagma „Totul se plătește”. Dar nu toți au plătit pe planeta Pământ, iar din preasfintele ceruri, notele de plată ajung după anilumină. Am regretul sincer că nu posed acea Noblețe de tâlhar zămislită din Pământul care fură, două titluri recente de roman ale confratelui de cenaclu, Marian Călinescu, și nici darul povestitorului din fascinantele Amintiri din copilărie, în fapt, singurul har pe care cu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și să-i fac fericiți. Eu eram moneda lor de schimb, de încredere în fața tuturor, eram ca o „icoană” pentru ei și mă considerau cel mai bun prieten, iar eu nu aveam nimic împotrivă. Mama îmi spunea cu un vizibil regret că eu trebuia să mă nasc fată, datorită fragilității și sensibilității structurii mele sufletești. Frații Costescu, Mihai și Virgil, mai mari decât mine cu unu și, respectiv, doi ani, fiii colegului de birou al tatei la Vatra-Dornei, mă vizitau la
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
un bun „contratimpist”, ca și mine într-o moștenire genetică a sorții, s-a recăsătorit imediat cu mama, care și-a apărat cu cerbicie căminul conjugal de la distanță, așteptându-l și neprecupețind nimic pentru a-și face mai puțin amar regretul despărțirii. După celebrarea celei de-a doua căsătorii și integrarea în noua societate, fără reproșuri la adresa sicofanților, ignorându-i total, tata a fost angajat de nepotul său Gică Balintescu, ajuns director la Centrul fruct-export Vatra-Dornei. A reluat naveta săptămânală îndrăgostit
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
lume, românul basarabean Cornel Chiriac, ajuns mentorul meu muzical. Emisiunile lui Cornel, dimineața de la ora nouă și un sfert, și dupăamiaza de la cinci și un sfert, erau unele din puținele orizonturi deschise într-o țară claustrată în propria nefericire. Spre regretul tuturor iubitorilor de muzică de calitate, un fan dezaxat, Mario Grop, îl asasinează în noaptea de 4/5 martie 1975, într-o parcare din München, îndoliindu-ne sufletele mai ceva decât la asasinarea președintelui John F. Kennedy al Americii. Emisiunea muzicală
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
delăsare, Cu greu avântul firav mai răsare De n-ai acea încredere de sine. În starea asta cam nedefinită Mă mai îndeamnă câte o dorință Să vindec rana-adâncă, nedorită. Că-n mine este totul cu putință Și fără de suspine ori regrete Voi sparge-al scepticismului perete! Ca bun român bucovinean, port cu mândrie în inimă, înainte de toate, înălțătoarele crezuri: cultivarea limbii neamului, cinstirea cu sfințenie a simbolului național, dăinuirea bisericii strămoșești, păstrarea portului tradițional moștenit, cultivarea melosului și dansului popular. Am
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Îngrijind de lumânări, atât de absorbită Încât nici nu m-a băgat În seamă. La picioarele celui decedat se afla o coroană din flori de plastic, cu o eșarfă din hârtie, pe care scria „Din partea Asociației de locatari”. Pe verso „Regrete eterne!”. M-am așezat pe unul dintre scaunele goale, din lateral, cu spatele la televizorul acoperit cu o față de masă albastră, privindu-l compătimitor pe cel care zăcea inert Înaintea mea, devenit acum inutil printre vii, printre cei care se grăbeau să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]