6,309 matches
-
Credeți-mă, acesta și este motivul pentru care vin în fiecare duminică aici. Mi-am pus toată nădejdea în Domnul și în Maica Lui cea Sfântă. - Te rog să mă ierți, Aurica, nu bănuiam nimic, am răspuns eu cam încurcată, regretând, a câtă oară, că lăsasem limba să o ia mai înainte. - Nu ați făcut nimic pentru ce ar trebui să vă pară rău sau să vă cereți iertare. Sincer să vă spun, simt nevoia să vorbesc cu cineva, dar cu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
răul, minciuna cu adevărul, dar cui îi păsa de toate acestea, beția era generală și ea trebuia consumată până la capăt. În marșul triumfal spre noua orânduire unii mai suspinau după trecut, își aminteau de o vagă bucurie, de lenea generală, regretau mai ales lâncezeala care îi transformase pe toți în statui de piatră, cărbune și aer, regretau acea lume amorțită care îți dădea senzația dureroasă, dar sigură a eternității. Nicicând până atunci nu aflaseră ce înseamnă să oprești timpul în loc, să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
trebuia consumată până la capăt. În marșul triumfal spre noua orânduire unii mai suspinau după trecut, își aminteau de o vagă bucurie, de lenea generală, regretau mai ales lâncezeala care îi transformase pe toți în statui de piatră, cărbune și aer, regretau acea lume amorțită care îți dădea senzația dureroasă, dar sigură a eternității. Nicicând până atunci nu aflaseră ce înseamnă să oprești timpul în loc, să te instalezi în eternitate ca într-un cuib de rândunică și să privești lumea din jurul tău
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Acum erau nouă. Deja eram curioasă. Era o problemă pentru mine, fiindcă trebuia să anticipez toate dorințele tovarășilor, și pe cele neexprimate, pentru a mă situa la o cotă optimă de responsabilitate, și eu mă situam mereu la cota maximă. Regret regimul comunist, ți-o spun pe șleau, fiindcă pe mine m-a angajat la cota maximă de responsabilitate, și tare îmi plăcea chestia asta. Mă simțeam atât de importantă. Eu, copilul nimănui. Simțeam că răspund de viețile oamenilor, că viața
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
dintr-o familie extrem de religioasă, i-am iertat pe toți cei care mi-au frânt aripile încă de la primele zboruri timide de copil, iar mai târziu m-au ținut departe de ierarhiile cu origini sănătoase, lucru pe care nu-l regret, dar și departe de lumea civilizată de afară. Imaginea tatei, arestat în miez de noapte și băgat în duba neagră a securității, însoțită de strigătele disperate de ajutor ale mamei, m-a chinuit și mi-a rămas întipărită pe retina
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
dintr-o trezire, concertul dezlânat și monstruos al orașului. Forfota trecătorilor, tânguitul motoarelor, țipetele claxoanelor și clănțănitul roților de tramvai Îl asaltară dintr-o dată ca o muzică străină, de alămuri răgușite, dezacordate. Se opri cu palmele strivite pe urechi și regretă faptul că ieșise, că se aventurase prea departe. Se simțea singur, cumplit de singur În mijlocul acelei mulțimi forfotitoare, În Învălmășeala de voci Întretăiate și sunete sparte, care-i cotropeau auzul. Ridică ochii și găsi cerul după-amiezii de o stranie limpezime
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
gol, ca și cum ar fi Înghițit un balon mare, de aer, care Îi substituia Întreg trupul. Percepu un zvon Îndepărtat În auz, ca un murmur tainic, de pe alt tărâm, și-i veni să surâdă. Se gândi la ea din nou și regretă că zăvorul inert zăcea tras peste ușă, mai ales că acum realiză că nu se mai putea mișca deloc, oricare i-ar fi fost intenția. Nimeni nu poate ști cât a rămas așa, Însă, spre dimineață, coroanele copacilor se clătinară
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
deschis geamul și m-a întâmpinat o priveliște minunată: un verde cald al ierbii cufundat în albastrul lacului printre frunze de toate culorile sub cerul senin ca o mătase fină. Nu mă mai săturam privind abisul din fața mea. Am plecat regretând priveliștea frumoasă pe care parcă o văzusem pentru prima oară. Același recepționer îmi luă cheia și îmi ură drum bun. Înainte să ies din han am întrebat: — Unde se află priveliștea ce se vede de la mansardă? — Regret, domnule, dar din
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
vă mărturisesc că îmi pare rău pentru tot ce s-a întâmplat. — Mai rămâne să-mi spuneți că a fost o greșeală. — Nu, nu a fost o greșeală. Știam ce facem și am venit exact pentru dumneavoastră. — Atunci de ce să regretați fapte ce au depins de alții? Acum e tardiv. — Aveți dreptate. Nu vreau să vă mai deranjez. Agentul se îndreptă spre ieșire. Îl salută respectuos pe Vladimir și ieși. În urma lui ușa se închise cu un zgomot surd, aparținând unei
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Baba-n.n.] ”. Oare nu știe nimeni limba română, la revista aceea „europeană”? Îl iubesc pe Andrei Șerban ca regizor ; am văzut Trilogia...lui și m-am cutremurat : era genială! Cu toate acestea, la Purificare (Teatrul Național din Cluj), am regretat că nu puteam ieși din sală, după doar 20 de minute de la Începerea reprezentației. Îmi făcea rău spectacolul ; mă strivea, mă umilea, mă Îngrețoșa. Poate-s eu de modă veche... Benjamin Cremieux afirma, oarecum paradoxal, că dramaturgia se bagatelizează În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Am auzit de un ludic care a preferat să piardă Întruna, În viață, decît să nu rostească o vorbă de duh (spirit) atunci cînd i se ivea ocazia. Îl Înțeleg. Nu o dată, am săvîrșit și eu păcatul... Dar n-am regretat : În fond, ce-aș avea de pierdut? Să se Înfrîneze cei ce vor funcții! Ludicul nu vrea funcții : lar descalifica dorința asta prozaică... La Rochefoucauld face o observație de surprinzătoare finețe, asupra spectatorului - zic surprinzătoare deoarece nu știam că a
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
nu-l lăsau să-și trăiască viața - și-așa destul de scurtă. Cum am mai spus undeva, e de mirare că a putut să creeze atîta, În ciuda musafirilor cronofagi! Spre exemplu, În 1897, cînd i se pusese deja un diagnostic sever, regretă că nu e Însurat, dintr-un motiv aproape comic : ”...Poate că o femeie arțăgoasă ar reduce la jumă tate numărul vizitatorilor mei. Ieri au venit toată ziua, fără Întrerupere, a fost o adevărată calamitate.Veneau cîte doi și fiecare mă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
realizați că am fost interesat, din clipa În care am citit că ar fi apărut, de Sadovaia 302 bis, o juxtapunere de note de călătorie, eseuri, inter mezzouri, jurnale, dialoguri pe tema cărții, realizată de un grup de clujeni bulgakofili. Regret că nu am fost alături de ei, dar timpul & ocaziile (teoretic) nu-s pierdute, nu-i așa? În primul rînd, mărturisesc, am ajuns cu greu În posesia volumului. După doi ani de căutări prin librăriile clujene, am avut noroc că domnul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
a dus!... Poezia a fost laboratorul dramaturgiei : clasicul este „poetul păpușii moarte”, căci, ca și regele din piesa cele bră, și aceasta se duce....” Doamne mic, ridică-mă!” se va transforma, peste ani, În „Vreau să fiu bebeluș!”.Visătorul diurn regretă acea securitate a spațiului copilăriei și se recunoaște nepregătit pentru lumea În care Marea Scadență nu mai e un joc de păpuși... Am mai reținut, de asemenea, din carte, analiza vîrstelor teatrului ionescian (3), tema tiraniei obiectelor - minuțios dezvoltată, rîsul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
iar pescuia o altă alunică din bol, căzând pe gânduri și ajutând acest proces analitic cu mici sorbituri din berică. Doru îmi spunea, probabil cu un amuzament interior la care eu nu aveam acces: " Nu-l întrerupe că ai să regreți și mai tare!". Până să începem partida, prietenul lui frate-miu m-a luat așa, mai de-o parte, și mi-a zis destul de stânjenit: "Știi, Dane, m-am gândit la povestea aia a ta cu gândacul..." După cum începuse și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ai citit. Dar tot ceea ce spuneam eu de fapt aservea cauzei neamului nostru, nu? Se făcuse tăcere. Aș fi dorit să ne întoarcem repede acasă și să nu mai abordez asemenea discuții cu nimeni niciodată. Nu era prima oară când regretam o afirmație făcută pripit, fără să mă gândesc, cât de cât, la repercursiuni. Tot așa mi se întâmpla deseori să jignesc pe cineva neintenționat, vorbind de dragul logicii sau de dragul argumentării. Îmi răsuna în gând remarca naratorului când se referea la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
momente se așeza pe ceva, se așeza pe câte un scaun, pe câte o buturugă sau pe câte un șanț, cum se nimerea, de la marginea drumului. Se răsturna mai bine-zis, mașinal și, încet, încet părea că-și revenea. 11. Epa regreta de multe ori că nu reușise în ultimul timp, oricât s-ar fi străduit, să mai recitească Odiseea lui Homer, așa cum își pusese cu ani în urmă, în gând. Simțea că lectura unei opere antice și mai ales rememorarea unor
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
bar cu Esesistu', prietenul lui din copilărie și șofer pe-o tiriboanță cu trei roți, ca un fel de motoretă, cu care căra înghețata la cofetării. Mic dar inteligent. Începeau show ul, fără să fi fost chercheliți. De multe ori regretai și tu și colegii tăi că nu puteai asista ore în șir, la tot ce se povestea la masa aceea ascunsă după ușa de la intrare în bar.” 13 Duminică 21 decembrie ’80. Cred că poveștile mamei noastre au luat sfârșit
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
tuturor mașinilor, și acum funcționarea unor aparate fără să fie conectate la curent. Dacă există o explicație pentru toate astea, ei bine, nu sunt sigur c-aș vrea s-o aflu. De Îndată ce-am rostit aceste cuvinte, am și regretat. Figura Giocondei s-a strâns, ca și cum toate trăsăturile ar fi Încercat să i se retragă sub carapacea oaselor faciale. Gura i s-a Închis ca o scoică peste orice cuvânt optimist s-ar mai fi putut forma acolo. A scotocit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În curgerea vieții avem privilegiul de a întâlni oameni deosebiți prin valoare și caracter, aflați însă către crepusculul existenței și, în atare situație, regretăm faptul că nu i-am cunoscut mult mai devreme, pe când se aflau în plenitudinea forțelor lor creatoare. Dar, chiar și așa, avem satisfacția că am cunoscut persoana / persoanele în cauză și vom putea lăsa o schiță de portret posterității. Viața
CADENȚE PESTE TIMP by Ștefan PLUGARU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93209]
-
discută "minunea" din viața românilor cu prietenul Kawabata. Se nasc în sufletul său vagi iluzii de schimbare, se gândește că locuitorii ghetoului ar putea fi mutați într-un loc civilizat și nu vor mai fi nevoiți să cerșească. Kawabata își regretă "păcatele" care l-au adus la condiția de cloșard, dar știe că pentru el e prea tîrziu. Antoniu, la cincizeci și patru de ani, ar putea, în schimb, să încerce să-și realizeze visul de-a scrie și de-a
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
a dat seama de ceea ce se întâmplase și m-a recuperat. Îi sunt profund recunoscător! Această experiență tristă / fericită, m-a făcut să aleg o cale necunoscută, dar care mi s-a părut cea mai bună pentru mine - armata. Nu regret alegerea făcută, am vrut să fiu pe picioarele mele și cred că am reușit. Am plecat la Liceul Militar ,,DIMITRIE CANTEMIR” BREAZA, o altă etapă în dragostea față de chimie, dar istoria se repeta, o altă profesoară ciudată, care ținea la
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Aurel MIHĂIESCU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93210]
-
și nebărbierită de mai multe zile, ochii lui decolorați se deschiseră deodată mari, ca și cum Îndărătul lor s-ar fi aprins, pentru cîteva secunde, lumina unei revelații, după care expresia Îi redeveni neputincioasă și tristă, ceea ce o făcu pe Agneta să regrete Întrebarea. Nu știu, acum nu știu, răspunse el Într-un tîrziu. Dar voi supune această problemă dezbaterii Biroului Politic și am să-ți spun la ce concluzie s-a ajuns. — Hai, citește-mi! Încercă ea să-l Încurajeze. Poți să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
lui Bill din Singapore (sau Taiwan? - cine să mai știe), lucrurile luaseră o turnură din ce În ce mai neplăcută pentru amîndoi. În primele zile, Naggie i se dăruise cu o nouă fervoare, Încercînd să șteargă astfel urmele infidelității conjugale, pe care acum o regreta sincer. Cu un mic efort de imaginație, nici nu i se mai părea așa gras. Preluase oarecum din stilul revistelor pe care le citise și Își spunea cu Însuflețire: l-am Înșelat pentru a-l iubi mai mult. Totuși, ceva
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
staționării bazei militare pe insulă a fost plătită Încă de săptămîna trecută. — Am să vă explic. De data asta nu e vorba de bani. E vorba de ceva mult mai serios, de onoarea statului roland. — Sunt sigur că guvernul american regretă cele Întîmplate. Vom da cît mai urgent posibil o dezmințire. Totuși, despre ce e vorba? Înainte de a răspunde propriu-zis la Întrebare, Împăratul oftă din tot sufletul. — Întrebarea dumneavoastră atît de sinceră Îmi ușurează, Într-un fel, misiunea, spuse. Nu știam
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]