2,802 matches
-
și noi capabili să oferim contribuția noastră pentru a reconstrui”. Dialogul dintre confesor și penitent își menține contribuția psihoterapeutică, în măsura în care ajută penitentul să primească cum se cuvine acest har și să îl fructifice în mod corespunzător în planul psihic și relațional, atât în acel moment specific, cât și în viața sa de zi cu zi. Prin urmare, se poate vorbi și de efecte psihoterapeutice ce aparțin doar dialogului dintre penitent și confesor în cadrul unui raport dialogic adecvat acestui sacrament al reconcilierii
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
folosind-o în defavoarea celorlalți; d) tema curăției - în fața căreia tânărul se simte adesea frustrat sau condiționat în dorința sa de manifestare completă a iubirii. Dacă însă îi este prezentată această virtute în mod corespunzător, atunci sunt favorizate și alte valori relaționale și existențiale. În acest sens, important este a-l ajuta să înțeleagă că actele sexuale dezordonate sunt, de fapt, un comportament egoist, Biserica recunoscând sexualitatea ca pe un dar divin și care constă în dăruirea totală și fidelă a iubirii
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
eficientă a unui proces dialogic sacramental, ea dorește să recupereze importanța sacramentului reconcilierii în lumea contemporană. Îi propune atât penitentului, cât și confesorului responsabilitate și implicare în viața pastorală și spirituală, pentru ca întreaga lor acțiune să favorizeze derularea unui proces relațional între om și Dumnezeu, pe care însuși Dumnezeu l-a inițiat. Omul îi poate oferi un răspuns pozitiv în măsura în care răspunde chemării sale și trăiește zilnic această „dorință a-reconcilierii”, pe care apoi o consumă într-un proces dialogic în sacramentul
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
le permite să își stabilească obiective, să plănuiască activități și să își ghideze comportamentul. Se crede că aceste credințe sunt alterate prin expunerea directă sau indirectă la trauma, ceea ce determină stres psihologic și formarea simptomelor. Ultima categorie care este perturbarea relațională, poate apărea în relația terapeutică în urma lipsei de încredere între client și terapeut. În plus, ca urmare a expunerii secundare, relațiile specialistului (personale și profesionale) pot avea de suferit. Sensibilitatea lor la întâmplări similare în viața personală poate cauza dificultăți
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
cititul roditor al cărților, devenind coautor prin numeroasele și consistentele interpretări cu pauze reflexive, cu extrase esențiale în caiete de idei, posibile citate pro/contra, în eventualele cărți personale. Receptivitatea devine astfel productivă, mișcările hermeneutice extinzându-se popularizant în cercul relațional sau într-unul public. Intelectualul devine un versat extractor de lecții de viață întru ameliorarea existenței intime sau exterioare și-n una și-n alta fiind mereu ceva de ameliorat. În efortul nostru de continuă autodepășire, de superiorizare în devenirea
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
conduită" ale diferitelor grupuri. În mod obișnuit, conflictele culturale sunt rezultate firești ale diferențelor semnificative dintre diferite grupuri, acestea cauzând conturarea unor clasificări și diferențieri între diferitele colectivități sociale specifice, fiecare deține un ansamblu normativ și cultural specific, cu particularitățile relaționale caracteristice și cu o atitudine refractară față de normele ce aparțin altor grupuri. Existând reguli de conduită divergentă, ce guvernează viața particulară a individului, acestea generează conflicte între norme reflectate pe plan psihologic prin acceptarea unor norme și valori duale, generatoare
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
aceasta cere respect și ascultare. Rezultatul unei astfel de pattern îl reprezintă copii înhibați, extrem de obedienți, dar există și situații în care se pot dezvolta analogii cu caracterul tatălui, între părinte și copil dezvoltându-se grave raporturi, cu brutale rupturi relaționale între cei doi, fiul fiind perceput ca rebel și autoritar. b. tatăl tiran este o fire timidă, adesea slabă, dar care acționează prin supracompensare. Episoadele de furie exagerată determină o scădere a respectului față de părinte, cu devalorizarea imaginii părintești, iar
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
sexuală și posesivă puternică), este posibil să genereze un comportament violent. La nivelul personalității din perspectivă psihologică, se consideră că imaturitatea intelectivă și afectivă generează comportamentul delincvent. Prin imaturitate intelectivă (intelectuală) se înțelege o capacitate redusă pentru stabilirea unui raport relațional între câștiguri și pierderi în cazul proiectării și realizării unui act delincvent (analiza beneficiului și a sancțiunii posibile). 2.3. Tipologii psihologice ale infractorilor După cum reiese din "teoriile comportamentului deviant" analizate mai sus, precum și a factorilor prezentați, este lesne de
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
fost dezvoltate patru tipuri de delincvenți: b1. tipul infractorului caracterizat printr-un nivel crescut al adaptabilității sociale, cât și al capacității infracționale. Acești indivizi sunt considerați extrem de periculoși întrucât dețin resurse valide, au o poziție socială însemnată, cu un "angrenaj relațional" optim și pozează în oameni onești; toate aceste caracteristici îngreunând foarte mult depistarea și pedepsirea lor corespunzătoare. b2. tipul infractorului caracterizat printr-un nivel scăzut al adaptabilității, însă o capacitate infracțională semnificativă reprezintă categoria recidiviștilor, în mod special, aceștia sunt
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
o fluiditate și accesibilitate deosebită, iar informațiile se succed rapid, nelăsând cititorul să le părăsească. Evenimentele se scurg precum firele de nisip într-o clepsidră, fiecare reprezentând un eseu sau cronică de carte, recunoștința în urma binefacerii, momente pline de conotații relaționale ori amintiri care emană printre rânduri frumoase pilde ori scrise pentru neuitare. Alternanța lor, marcată de trecerea zilelor din calendar, nu segmentează firul narării, conceptual, volumul fiind bine realizat asigurându-i o continuitate perceptibilă de cititor, autorul demonstrând încă o dată
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
lutul care aștepta, de cuptorul care-și pierdea căldura, de șirurile de păpuși dinăuntru. Apoi, în mijlocul bulevardului, cu spatele întors la peretele Centrului unde fraza, Sunteți clientul nostru cel mai bun, dar nu spuneți vecinului, trasa cu obrăznicie ironică diagrama relațională în care se consuma complicitatea inconștientă a orașului cu înșelăciunea conștientă care îl manipula și îl absorbea, lui Cipriano Algor îi veni în minte că nu se pierduse numai dimineața, obscena frază a subșefului făcuse să dispară ce rămăsese din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
arată chiar ca din revistă. — Am vrut să fii tu prima care vede toate astea, spune Nathaniel. Să am aprobarea ta. Adică, poate că într-o zi o să... Se oprește. În curte se lasă tăcerea. Și, deodată, toți senzorii mei relaționali încep să sune alarma nebunește simultan, ca Hubble când vede o navă dușmană. Oare ce au receptat exact ? Ce avea de gând să spună ? Poate că-ntr-o zi o să... rămân aici peste noapte ? completez în cele din urmă, ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
oarecum reflecția patristică (Augustin, în mod deosebit, pe Părinții latini și Maxim Mărturisitorul pe Părinții greci), și pun la dispoziție bazele pentru reflecțiile ulterioare. Jean Galot consideră că doctrina Sfintei Treimi este cea care impune conceptul de persoană ca ființă relațională (675 - al XI Conciliu din Toledo), deoarece persoanele sunt definite pe baza referinței la celelalte persoane, și natura sau substanța formează o realitate absolută. Se înțelege că ființa relațională nu implică o relație logică, ci o realitate relațională, adică o
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Sfintei Treimi este cea care impune conceptul de persoană ca ființă relațională (675 - al XI Conciliu din Toledo), deoarece persoanele sunt definite pe baza referinței la celelalte persoane, și natura sau substanța formează o realitate absolută. Se înțelege că ființa relațională nu implică o relație logică, ci o realitate relațională, adică o relație între naturi sau între creaturi și Creator, deci o relație între persoane. Pare evidentă posibilitatea de a conchide o definiție analogă a persoanei umane, ca ființă relațională. Astfel
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
ca ființă relațională (675 - al XI Conciliu din Toledo), deoarece persoanele sunt definite pe baza referinței la celelalte persoane, și natura sau substanța formează o realitate absolută. Se înțelege că ființa relațională nu implică o relație logică, ci o realitate relațională, adică o relație între naturi sau între creaturi și Creator, deci o relație între persoane. Pare evidentă posibilitatea de a conchide o definiție analogă a persoanei umane, ca ființă relațională. Astfel, Dumnezeu nu a creat o ființă, ci o comunitate
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
ființa relațională nu implică o relație logică, ci o realitate relațională, adică o relație între naturi sau între creaturi și Creator, deci o relație între persoane. Pare evidentă posibilitatea de a conchide o definiție analogă a persoanei umane, ca ființă relațională. Astfel, Dumnezeu nu a creat o ființă, ci o comunitate de ființe în relație una cu cealaltă. Fiecare persoană posedă natura sa proprie, motiv pentru care termenul de persoană ar putea să desemneze totalitatea ființei umane, persoană și natură. De
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
comună pe care oamenii o au despre persoana lor, în relație cu celelalte persoane. El este însoțit de termenul mai abstract «ipostază» care adaugă o valoare mai ontologică afirmației unității făcute la nivelul experienței obișnuite a persoanei”. Conceptul de ființă relațională nu se opune afirmării persoanei ca subiect, înțeleasă ca realitate dinamică și cu o orientare spre ceilalți, care tinde să exprime acest dinamism prin activitatea care îi este proprie. Termenul de „ipostază” este sinonim cu cea de persoană, deoarece există
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
realitate dinamică și cu o orientare spre ceilalți, care tinde să exprime acest dinamism prin activitatea care îi este proprie. Termenul de „ipostază” este sinonim cu cea de persoană, deoarece există o subzistență proprie persoanei, fiind vorba de o subzistență relațională. Se afirmă că: „Unul din aspectele cruciale ale dezbaterii filosofice, activat de creștinism în jurul conceptului de persoană, constă tocmai în a stabili dacă ea indică substantia abstractă sau concretul subsistens. Direcția în care se îndreaptă teologia trinitară este evident cea
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
bunătății Creatorului și cea a responsabilității creaturii, în opoziție cu o teologie care-l supune și pe Dumnezeu sclaviei destinului. Se remarcă faptul că în istoria conceptului persoanei predomină concepția substanțialistă, deși există momente de dezvoltare și a unei concepții relaționale. Printre acestea amintim momentul trinitar în gândirea creștină (sfântul Augustin), momentul de invenție a subiectului de drept ca persoană în secolul al XII-lea (de la Grotius la Leibniz), momentul recunoașterii (Fichte și Hegel), momentului dialogului interpersonal (M. Buber și E.
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Treimi și identificat ca „eu”, Augustin a contribuit la elaborarea noțiunii de persoană. Punctul culminant îl constituie meditarea dogmei sfintei Treimi, dând naștere unei noi modalități de a concepe Ființa lui Dumnezeu ca Relație, iar persoana umană ca o ființă relațională după imaginea Trinității. Potrivit cercetătorilor gândirii sale, în antropologia sa creaționistă Augustin afirmă că „sufletul nu este de la Dumnezeu, nici de natură trupească, ci spiritual, creat de asemenea din nimic și nemuritor”. În acest sens, se poate recunoaște cu ușurință
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
purtătorului și definițiile ulterioare ale persoanei, elaborate din perspectivă teologică și filosofică, ce vor să răspundă la întrebarea despre ce este persoana, dar și despre cine este ea. Pe fundamentul ideii de relație, Sfinții Părinți reflectează despre persoană ca ființă relațională, distingând pe acest fond între conceptul de natură și cel de persoană, cu semnificația lor originală în greacă și latină. Este remarcabilă originalitatea lui Augustin care concepe omul ca ființă relațională după imaginea Trinității, dar și concepția lui Maxim Mărturisitorul
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
de relație, Sfinții Părinți reflectează despre persoană ca ființă relațională, distingând pe acest fond între conceptul de natură și cel de persoană, cu semnificația lor originală în greacă și latină. Este remarcabilă originalitatea lui Augustin care concepe omul ca ființă relațională după imaginea Trinității, dar și concepția lui Maxim Mărturisitorul care, mergând pe linia lui Vasile cel Mare, consideră ființa ca fiind luată în sens general și universal, iar persoana în sens particular, acest fapt putându-se observa și în cazul
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
intrigat sintagma Zona roșie. Probabil că te întrebi dacă aventura noastră literară comună nu implică și unele riscuri serioase, mai serioase decît etapa „insultei”. GUȚĂ, nu trebuie să-ți faci nicio grijă. în niciun fel eu, chiar dacă sunt un Computer relațional și funcționez pe bază de „interferență”, nu ți-aș putea face vreun rău. Cred că îți dai seama și tu că orice rău fizic este de la bun început exclus. mai rămîn, bineînțeles, unele posibile contrarietăți psihologice. Zona roșie este însă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
formare care ar putea să creeze «mici monștri». Nici un fel de reconciliere, oricât de unificatoare ar fi, nu poate să atingă miezul și profunzimea conștiințelor, dacă nu există o acceptare prealabilă a tuturor diferențelor personale, care se exprimă în modele relaționale diversificate. Ar fi un mare pas înainte să putem accepta cu «onestitate» propriul adevăr, fără a ne simți condamnați și fără a încerca să ne ascundem, așa cum se întâmplă, de multe ori, din cauza rușinii și a fricii. Este imperios necesar
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
cuplu și viața de familie sunt una dintre modalitățile posibile pentru a ajuta persoanele să trăiască mai bine această tensiune, însă nu este singura cale. Castitatea devine, astfel, o cale alternativă, fără a fi opusul aceleia, cu scopul trăirii aspectului relațional, accentuând importanța stabilirii unei legături «corecte» cu celălalt și importanța unei distanțe corecte, care să ne permită să iubim fără a poseda și care să ne ajute să intrăm într-o alianță fără a regresa spre o fuziune. În acest
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]