1,181 matches
-
adevăr, avantajul că nu mai dă câștig de cauză învingătorului. Neîndoielnic, speculațiile filosofice despre relativismul narativ în post-istorie sunt seducătoare și lucrative, dar cu condiția să le punem la treabă în slujba căutării adevărului. A pune un zid despărțitor între relativismul narațiunilor și șansa ajungerii la adevăr este o faptă similară cu decizia învingătorului de a hotărî de unul singur "adevărul" istoriei. Ba, după bănuiala mea, între unidimensionalitatea istoriei dictate de învingător și haosmosul complicat de multiplicitatea povestirilor despre istorie există
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
transferi libertatea omului, care este echivocă, asupra lui Dumnezeu. Echivocul se naște din libertatea noastră mutată în cuvânt, o coexistență a minciunii și a adevărului, dar care îl alungă pe ultimul. Adevărul nu e niciodată relativ, ci numai minciuna. În relativismul adevărurilor umane se găsește întotdeauna o doză de minciună, ca parte a diavolului. Nu adevărul este relativ, ci minciuna, care ascunde o parte a adevărului. Adică minciuna este o simplă înșelăciune la cântar, observă Denis de Rougemont. Accidental, o minciună
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
numai poeții. Retractil, Heidegger ar privi din exterior Occidentul, pe când Kundera s-ar instala în interior, fără a lăsa nimănui anume inițiativa, aparținătoare la toți. Kundera acuză religiile și ideologiile de maniheism, iar uitarea ființei ar consta tocmai în abandonul relativismului și în închiderea maniheică în adevăr, care la Heidegger e Poetul sau Gânditorul. Kundera, în schimb, ne invită la o aventură nelimitată: nu te atașa nici de Dumnezeu, nici de patrie, nici de individ, ci doar de Cervantes! Din cauza acestui
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
best-seller-ul lui H.-R. Patapievici Omul recent, Lucian Sârbu (2002), aprecia că "România a fost în ultimii 12 ani cea mai postmodernă țară de pe pământ", prin replierile "relativiste", într-o postmodernitate malignă, în care politicienii, miliardarii, industriașii au jucat mascarada relativismului (un director de întreprindere, de exemplu, putea concede că este și proprietarul acelei unități de stat!), în vreme ce intelighenția se consideră naiv postmodernistă, un postmodernism inautentic, mizerabil, stupid, creând "un coktail otrăvitor", care ne-a dat lovitura de grație. Lucian Sârbu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
propovăduiesc o mistică a științei și a experienței, adică "se încearcă înțelegerea unei ființe infinite prin mijloace finite". Așadar, transmodernismul deschide calea cunoașterii speciale, prin revelație, iar nu prin "complexele de cultură" asumate de modernism și de postmodernism, în lumina relativismului care însoțește orice schimbare de paradigmă culturală. Conform acestora, există un Dumnezeu al medievalismului mistic, altul al postmodernismului empiric ș. a. m. d. "A încerca să-L cunoști pe Dumnezeu prin asemenea căi de cunoaștere limitate e ca și cum ai încerca să
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Rădulescu-Motru. Aspirația aceasta e percepută și-n Statele Unite ca dorință de transcendere a limitelor impuse de neomodernism și postmodernism, o trecere peste ceea ce Max Weber numea "cușca de fier" a instrumentarului îngust, specializat al modernității, dar și a fragmentarismului și relativismului postmodernității. În limbaj eminescian, identitatea (arheitatea) nu se opune, ci condiționează diversitatea dinamică a noului. Transmodernismul se prefigurează a nu fi o doctrină, cât o spiritualitate, acea lume-lumen în stare să contracareze veșnica primejdie a opacizării prin artificială "complexitate" labirintică
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
vădit exagerată, fiindcă există logici care transcend monologicul, precum "logica lui Hermes" (Noica) sau logica lui Ștefan Lupașcu. E drept că Descartes a trebuit să introducă în fața logicii îndoiala metodică, dar Descartes încă nu avea cum ieși din logica aristotelică. Relativismul cunoașterii științifice moderne se naște din dialog implicit, dat fiind că se fundează pe rectificări în raport cu diversele nivele de realitate. Reducționismul vechiului scientism ar fi, din acest punct de vedere, un fenomen paramodern, echivalabil cu fundamentalismul în religie. Dacă știința
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ale sintezelor dintre teză și antiteză. Așa se explică de ce Hegel n-a ajuns la logica terțiului inclus. La el, adevărul este înfășurat în succesiune; Eminescu are curajul să compatibilizeze succesiunea hegeliană cu simultaneitatea dinamică. El va fi confirmat de relativismul einsteinian și de triada lupasciană. "Într-o triadă de terț inclus observă Basarab Nicolescu cei trei termeni coexistă în același moment al timpului. În schimb, cei trei termeni ai triadei hegeliene se succed în timp. Din această cauză, triada hegeliană
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de „subiectivism” este aplicat în mod obișnuit unui set de teorii etice care neag] posibilitatea că investigația moral] s] produc] adev]ruri obiective. Acest eseu analizeaz] atât subiectivismul popular, cât și teoriile filosofice c]rora termenul le este aplicat adeseori. Relativismul DAVID WONG Relativismul metaetic susține c] nu exist] adev]ruri universale în problemele morale; aceast] teorie afirm] c] morală este particular] fiec]rei societ]ți sau culturi în parte. Acest eseu argumenteaz] o viziune moderat] a acestei poziții. Articolul analizeaz
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aplicat în mod obișnuit unui set de teorii etice care neag] posibilitatea că investigația moral] s] produc] adev]ruri obiective. Acest eseu analizeaz] atât subiectivismul popular, cât și teoriile filosofice c]rora termenul le este aplicat adeseori. Relativismul DAVID WONG Relativismul metaetic susține c] nu exist] adev]ruri universale în problemele morale; aceast] teorie afirm] c] morală este particular] fiec]rei societ]ți sau culturi în parte. Acest eseu argumenteaz] o viziune moderat] a acestei poziții. Articolul analizeaz], de asemenea, și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
universale în problemele morale; aceast] teorie afirm] c] morală este particular] fiec]rei societ]ți sau culturi în parte. Acest eseu argumenteaz] o viziune moderat] a acestei poziții. Articolul analizeaz], de asemenea, și ceea ce este considerat un derivat, si anume relativismul normativ care susține c] nu trebuie s] judec]m său s] încerc]m s] schimb]m valorile oamenilor din alte culturi. Prescriptivismul universal R.M. HÂRE Prescriptivismul universal încearc] s] evite obiecțiile binecunoscute aduse teoriilor „obiective” ale naturalismului și intuiționismului; totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] una este mai bun] decât altă? Sunt propuse și discutate dou] modele diferite. Este analizat], de asemenea, și utilizarea frecvent] a exemplelor ipotetice și imaginare pentru a decide între teorii. Partea a șaptea: Provoc]ri și critici Subiectivismul și relativismul, discutate în partea a șasea, neag] obiectivitatea sau validitatea universal] a eticii. Acestea nu sunt ins] singurele provoc]ri c]rora susțin]torii eticii trebuie s] le fac] fâț]. Au existat și alte încerc]ri, susținute de anumite poziții filosofice
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu exist] o analiz] explicit] a relației dintre faptele reale și valori. Cu toate acestea, Buddha a susținut ideea conform c]reia obiectivitatea relativ] a afirmațiilor morale este crucial] pentru sistemul s]u etic, spre deosebire de viziunea adepților scepticismului și ai relativismului din acea vreme. Etică budist] prezint] o larg] deschidere spre naturalism și se poate spune c] anumite tipuri de certitudini servesc drept suport afirmațiilor morale. Astfel, în etică budist] nu exist] nici o leg]tur] logic] între faptele reale și valori
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în nenum]rate moduri. Realitatea nu privilegiaz] nici un model constant de clasificare și nici nu dirijeaz] raționamentele de diferențiere a lucrurilor. Interpretarea oric]rui tao (cale, metod]) este realizat] prin adoptarea uneia dintre mai multe perspective nelimitate. iv. Zhuang Tzi: relativismul taoist Al treilea curent a dat naștere taoismului promovat de Zhuang Tzi, care s-a detașat de poziția antilingvistic] a lui Mencius și Lao Tzi. Realiștii au demonstrat incoerenta oric]rei afirmații f]cute de pe o asemenea poziție; în opinia
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acest adev]r - dup] cum atât Socrate, cât și Aristotel ar fi fost de acord - este obiectiv, si nu doar determinat cultural. (Câteva eseuri din acest volum dezvolt] problemă: vezi în special capitolul 35, „Realismul”; capitolul 38, „Subiectivismul”; capitolul 39, „Relativismul”.) Totuși, ideea este c] orice ar crede fiecare dintre cei trei filosofi c] ar fi „descoperit”, fie prin interogare, fie prin introspecție sau experient], ține de rezolvarea tensiunii dintre valorile civice și individualiste pe care le-am identificat deja ca
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a societ]ții grecești din acea perioad]. Dac] ar fi s] învie, Socrate și ceilalți și-ar atenua pozițiile și ar susține c] astfel de tensiuni exist] la diferite nivele în orice societate; ei ar încerca apoi s] întoarc] povară relativismului cultural împotriva opozanților moderni din cauza obsesiei lor pentru acea categorie special] și încurcat] a considerațiilor numite „morale”. Dar nici una dintre aceste mișc]ri nu ar fi eficient]. Critică la adresa lor nu arăt] c] ei nu au nimic relevant de spus
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
evenimente complexe, m] voi axa aici pe trei aspecte ale acestei perioade: 1) Continuarea eforturilor de a ap]ra și de a explica autonomia moral]; 2) Eforturi de a stabili primatul comunit]ții asupra individului; 3) Apariția nihilismului și a relativismului și imporanța crescut] acordat] epistemologiei moralei. 1. Teoria utiliatrist] a lui Bentham a adus și noi întreb]ri. Principiul p]rea s] conduc] la concluzii morale care contraziceau convingerile simțului comun; în ciuda afirmației lui Bentham potrivit c]reia acesta ar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
persoan] vor s] fie și s] încerce s] se comporte ca atare. Dezvoltarea antropologiei moderne a încurajat filosofi că Edward Westermarck (1862-1939) s] redeschid] vechea discuție relativist] referitoare la existența cunoașterii morale. Dezbaterea conținu], așa cum se arăt] în capitolul 39, „Relativismul”. Mai general spus, pozitiviști precum Moritz Schlick (1881-1936) au susținut c] acele credințe care nu trec testele pe care credințele științifice le presupun nu sunt doar false, ci și lipsite de sens. Moore și alți gânditori i-au convins pe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
variante conform c]reia nu exist] r]spunsuri corecte la întreb]ri morale, ci doar r]spunsuri acceptate, simple convenții. În acest sens, „scepticismul moral” se refer] atât la curente puternice, precum nihilismul, cât și la unele mai slabe, precum relativismul. Aceste curente neag] obiectivitatea credințelor morale sau atemporalitatea concluziilor morale. (Aceste curente sunt discutate în capitolul 35, „Realismul”, capitolul 38, „Subiectivismul” și capitolul 39, „Relativismul”). În concluzie, gradul de abstractizare a teoriei dreptului natural nu e deloc surprinz]tor dac
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
se refer] atât la curente puternice, precum nihilismul, cât și la unele mai slabe, precum relativismul. Aceste curente neag] obiectivitatea credințelor morale sau atemporalitatea concluziilor morale. (Aceste curente sunt discutate în capitolul 35, „Realismul”, capitolul 38, „Subiectivismul” și capitolul 39, „Relativismul”). În concluzie, gradul de abstractizare a teoriei dreptului natural nu e deloc surprinz]tor dac] înțelegem aceast] teorie că negare a scepticismului moral. iii. O teorie a drepturilor omului Dreptul natural modern din perioada să timpurie, ca și teoriile anterioare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
utilitariștii l-ar accepta - în mod privat - pe baze utilitariste.) Drepturile au fost atacate și de c]tre marxiști, nu doar pentru c] drepturile indivizilor ar putea sta în calea progresului social, dar și pentru c] nu se încadreaz] în relativismul cultural și istoric care este un ingredient de bâz] a teoriei marxiste. Deoarece transcend contextul social și economic, ele sunt incompatibile cu o teorie care prezint] acțiunile și societatea uman] că pe un rezultat al unor astfel de factori. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ajunge la vreun rezultat.) În sfârșit, aceast] abordare are consecință nefericit] c] opiniile morale ale lui Margaret Thatcher și ale Ayatollah-ului Khomeini nu se contrazic, întrucat ambele țin de instituțiile societ]ților lor. (Pentru o percepție mai favorabil] asupra relativismului, vezi capitolul 39, „Relativismul”). S] presupunem c] l]s]m la o parte diferențele culturale și discut]m numai despre bine și r]u. Atunci, în absența instituțiilor culturale care determin] o etic] supracultural], adev]rul moral nu exist]. Un
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
În sfârșit, aceast] abordare are consecință nefericit] c] opiniile morale ale lui Margaret Thatcher și ale Ayatollah-ului Khomeini nu se contrazic, întrucat ambele țin de instituțiile societ]ților lor. (Pentru o percepție mai favorabil] asupra relativismului, vezi capitolul 39, „Relativismul”). S] presupunem c] l]s]m la o parte diferențele culturale și discut]m numai despre bine și r]u. Atunci, în absența instituțiilor culturale care determin] o etic] supracultural], adev]rul moral nu exist]. Un fundament natural al adev
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
subiectivismul etic, și consider], în schimb, c] exist] adev]ruri morale obiective, ar putea totuși s] cread] c] ar trebui s] fie toleranți, considerând c] „ar trebui s] fim toleranți„ este unul dintre adev]rurile morale obiective. (Vezi capitolul 39, „Relativismul”, pentru o discuție despre tolerant] în contextul diferențelor sociale sau culturale dintre p]rerile morale.) O alt] concepție greșit] vehiculat] în mod frecvent este aceea c], dac] subiectivismul etic este adev]rât, atunci nimic nu este „cu adev]rât” bine
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
the Philosophy of John Dewey, ed. S. Cahn (Hanover: University Press of New England, 1977), pp. 149-71. Stevenson, C.L.: Facts and Values (New Haven: Yale University Press, 1963). Urmson, J.O.: The Emotive theory of Ethics (London: Hutchinson, 1968). 39 Relativismul David Wong i. Introducere Relativismul moral este un r]spuns obișnuit pentru cele mai adânci conflicte pe care le înfrunt]m în viață noastr] etic]. Unele dintre aceste conflicte au caracter public său politic, cum ar fi dezacordul aparent dificil
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]