1,192 matches
-
Constantin Virgil Negoiță duce cu un pas mai departe experimentul său literar. Dacă în precedentele romane, avînd ca principiu de construcție ne-excluderea terțului, totul stătea sub semnul relativismului, la nivelul conținutului, odată cu acest roman se adaugă un element nou: relativismul limbajului. Sub copertele aceluiași volum, autorul publică ediția românească și cea în limba engleză ale cărții sale. Nu este vorba de traducere. Constantin Virgil Negoiță a regîndit, practic, fiecare versiune a romanului în limba respectivă. Iar rezultatul este unul cît
Umanitatea în 60 de pagini by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11692_a_13017]
-
Cocteau sau Anouilh), când contemporanii lui Sofocle vedeau în tragedie tocmai triumful obedienței față de tradiție, nu revolta împotriva ei, și în eroină un alter-ego al lui Creon, nu o negație a lui. Interesant este că Terian găsește la Lovinescu un relativism apropiat de al lui Croce, care face imposibil comparatismul („operele nu sunt comparabile decât în interiorul aceluiași conținut” îl citează pe Lovinescu), iar valorile estetice devin cu timpul valori culturale. Cu îndreptățire, cred, autorul vede în aceste contradicții un argument pentru
Globalizarea criticii literare by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2672_a_3997]
-
găsire a glorioasei căi de mijloc. Krausz gîndește și scrie în tradiția filozofiei analitice: format la Oxford, elev cîndva al marelui Bertrand Russell și unul dintre îngrijitorii operei lui Collingwood, studiile pe care le-a publicat pînă acum abordează subiectul relativismului din perspectiva unui nerelativist cumpătat (sau a unui raționalist emancipat). Pe lîngă faptul că e autorul unor cărți importante, dintre care una semnată împreună cu Joseph Margolis, un nume răsunător peste ocean, Krausz este și pictor (cu cîteva expoziții importante) și
Limitele interpretării by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16635_a_17960]
-
unor estetici istorice, științifice, sociologice, morale, respingînd atît pe raționaliști, determiniști, cît și pe criticii psihologiști". Cu toate ca (impuritate subsidiara!): "Izvoarele gîndirii sale estetice vin din activismul unor concepții vitaliste, dintr-o serie de teze biologizante și psihologice, stînd sub zodia relativismului gîndirii moderne". Nu putem a nu menționa și un efect al acestui "autonomism extrem", susținut de F. Aderca, ce l-a dus la încrucișări de spadă cu E. Lovinescu: Teza ăritmului vremiiă - aprecia Aderca - apune accentul pe școală literară - deci
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17725_a_19050]
-
timpul. Cred că, până la urmă, ai de ales între a te ocupa de propria ta operă și a acorda interviu după interviu. De altfel, știu eu cât e de important să-ți scrii opera ? Toate astea au doza lor de relativism. - De iluzie... - Sigur că există o mare parte de iluzie, așa că nu vreau să spun că modelul meu este mai bun decât al altora. Fericiți cei ce reușesc să le facă pe toate. În ceea ce mă privește, nu pot să
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
istoriografic. - E complicat aici. Pe de o parte, trebuie să crezi în capacitatea ta de a afla adevărul sau de a te apropia cât mai mult de el. Dar, în același timp, e bine să ai și o doză de relativism și să îți dai seama că nu ai, de fapt, cum să atingi adevărul în totalitatea lui. Trebuie să cauți să fii cât mai aproape de el, dar să rămâi conștient că există și alte abordări și că alții pot gândi
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
fost, peste pozițiile emoționale arhetipale, limpede exprimate, ale lui Pierre (despre "unicitatea și incomparabilitatea suferințelor celor prigoniți de veacuri și exterminați cu sînge rece în sec. XX, pentru singura vină de a se fi născut evrei") relevînd în mod trunchiat relativismul infamant al Nataliei: răul văzut în două înfățișări singulare și unice în felul lor, cu deosebiri și asemănări între ele. (Mă întreb și astăzi ce ar fi reținut din această confruntare publicul din România, unde romanul a trecut mai degrabă
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
sentimentele// cred că nebunia înseamnă/ să fii desprins de viață și să nu poți totuși fără ea" (sunt atâtea...). Viziunea din fundalul liricii lui Peter Ackroyd este întunecată, o imagine fluctuantă, iute ștearsă, fragment dintr-o lume lipsită de sens. Relativismul total al lucrurilor este un soi de forță lesne observabilă în acțiune, el provoacă, într-un mod cu totul paradoxal, reversibilitatea și interșanjabilitatea destinelor, cumva indiferente: "dar a răsărit luna iar prințul se va schimba în cerșetor, care e cealaltă
Imaterialitatea pasiunii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7280_a_8605]
-
zona culturală și de istorie a mentalităților. De pildă, extinderea pluralului la substantive defective și abstracte este văzută ca o tendință de regularizare a sistemului, dar și ca ilustrînd ,o modificare a modului de înțelegere a lumii", o tendință spre relativism: ,pluralul adevăruri se impune cu necesitate pentru a putea exprima pluralitatea adevărurilor (relative și parțiale)" (p. 110). Ultima parte a cărții conține o descriere a limbii de lemn și o remarcabilă caracterizare a ,stilului relaxat" al românei - o etichetă foarte
Despre schimbarea lingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11500_a_12825]
-
Care nu este un teolog absolut, nici un cenzor al moralei comune din perspectiva celei creștine, ci un gânditor care rămâne, și după ce îmbracă rasa monahală, fidel unor idei și concepte de sorginte liberală, conciliind (în asta constă, cred, geniul său) relativismul filosofic cu bunătatea și smerenia ortodoxă. A-l reduce, așadar, la înfățișarea spirituală, oricât de substanțială, a monahului tipic înseamnă a-l sărăci tocmai de ceea ce constituie bogăția operei sale. Și anume, capacitatea de a uni domenii și aspecte aparent
Integrala N. Steinhardt, aproape de final by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4455_a_5780]
-
literatura se cere integrată într-un circuit educațional mai larg, în care reflecția morală și socială să ocupe un loc central. Pe de altă parte, tocmai atunci când literarul amenința să-și piardă conturul (și Pânzaru să devină un apologet al relativismului și al capitulării în fața studiilor culturale), autorul demonstrează cu succes că modalitățile de abordare strict literare sunt specifice oricărei poziționări în societate. Și că de la hermeneutica textului se poate trece la hermeneutica vieții cotidiene: „A introduce în definiția interpretării conceptul
Meseria de interpret by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3812_a_5137]
-
mijloc, punctul invizibil (inexistent, ar zice unii") al centrului care-ți permite analize și te ferește de identificări premature. Pentru cine nu știe că autorul însuși a făcut parte din Școala de la Păltiniș, afilierea e imposibil de ghicit. Scriind împotriva relativismului, Andrei Cornea reușește să evite o poziție ontologică în mod evident concepută în contra curentului, ba chiar anterioară lui istoric. Scriind despre Noica, reușește să fie sever și tandru deopotrivă, altfel decît au făcut-o Gabriel Liiceanu sau Andrei Pleșu. Căci
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]
-
examinate, dar incapabile să producă distanță critică necesară pentru evaluare. Prima opțiune refuzată de autor e mai importantă aici, pentru că e des întîlnită și duce la un impas propriu unei abordări mai generale, de fapt o forma mentis deja, faimosul relativism. Pornind de la celebrele exemple ale concepțiilor de filozofie politică oferite de Platon și Aristotel, Andrei Cornea demonstrează că ambele, deși radical diferite, pot fi taxate drept utopice, sau inadecvate realității atîta vreme cît evaluarea pornește de la premise adecvate unui alt
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]
-
putința noastră de a discerne între idei valoroase și impostură, o perspectivă neliniștitoare pentru oricine nu este deja un impostor. Dar este și un impas etic, care joacă un rol mai important în raționamentul lui Andrei Cornea. Argumentul său împotriva relativismului este că, odată devenit scop, acesta își pierde "caracterul de metodă utilă de Ťdemistificareť" și distruge "orice șansă de a legitima în mod rațional valori și de a argumenta că totuși există moduri de a trăi sau de a acționa
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]
-
Or, Alexandru Paleologu a întrupat spiritul ironic-paradoxal inaugurat în eseistica română de Paul Zarifopol - acesta însuși ieșind din mantaua lui Caragiale - și ajuns azi, spre imensa noastră pagubă, de izbeliște. Într-o lume de încruntați și de corecți-politic, evident că relativismul susținut cu superbie de Alexandru Paleologu zgâria neplăcut urechile otrăvite de consumul nesățios de sintagme-de-a-gata. De aceea, scrisul său e sortit să se adreseze, asemeni ceaiurilor scumpe, pipelor din lemn nobil și coniacului de clasă unei minorități veșnic primejduite, câtorva
Eleganța sfidării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11338_a_12663]
-
A extins impresionismul de la un mod de a trăi și de a percepe lumea, predestinat de un fond irațional, la un mod de a gândi și de a recepta valorile, în acord cu o rațiune superioară. A transformat scepticismul și relativismul dintr-o banală filosofie de viață într-o motivație profundă a esteticii și a criticii literare, articulată într-o teorie a mutației valorilor estetice. Confesiunea lovinesciană este, în egală măsură, o probă de moralitate, o formă de onestitate și o
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
carte despre bovarism o va fi asimilat ceva mai târziu. E. Lovinescu analizează în cap. XXXV din Memorii II prin ce se manifestă la el "proiecția fidelă a psihologiei scriitorului" în operă și consideră așa-zisul său "simbolism", ca și relativismul, de natură temperamentală. E. Lovinescu va pune în seama unei inspirații muzicale (pe care o va ironiza Camil Petrescu în pamfletul său antilovinescian) capacitatea sa de speculație intelectuală, derivată, paradoxal, din stări sufletești obscure și din resursele inconștientului. Tot în
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
complexă a personalității. În prima tinerețe acordul dintre idei și temperament era singurul conotat pozitiv. La maturitate, constata că această linearitate cauzală nu există în această formă pură. Dar Lovinescu agrea aceste deducții și arăta cu satisfacție felul în care relativismului său temperamental pornea dintr-un scepticism funciar, ale cărui idei, la rândul lor, au o justificare psihologică profundă: "Îndărătul relativismului întregei mele opere se află, prin urmare, o realitate sufletească, conștiința de fiecare minut, stringentă, pururi actuală, și nu teoretică
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
linearitate cauzală nu există în această formă pură. Dar Lovinescu agrea aceste deducții și arăta cu satisfacție felul în care relativismului său temperamental pornea dintr-un scepticism funciar, ale cărui idei, la rândul lor, au o justificare psihologică profundă: "Îndărătul relativismului întregei mele opere se află, prin urmare, o realitate sufletească, conștiința de fiecare minut, stringentă, pururi actuală, și nu teoretică, a neantului universal ce nu putea împinge decât la o viziune cosmică în care valorile se degradează și se estompează
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
partidul care va câștiga alegerile. Percepția de câștigător al alegerilor de partea PSD-ului este foarte puternică. Într-o săptămână, vom vedea PSD-ul un pic peste 40%, în ciuda a ceea ce spun celelalte partide", a spus Mirel Palada. Există un relativism al datelor și cred că, dacă va fi o participare mică la vot, partidele care vor fi foarte bine organizate - PSD și PNL - vor obține un scor mai mare decât cele date astăzi de sondajele de opinie", a zis Marius
Războiul sondajelor. Cum comentează Palada și Pieleanu by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/30414_a_31739]
-
al celui propriu. În această ambiguizare a naratorului găsim unul dintre semnele relativizării narațiunii, atât de specifice prozatorilor din Banat, fie că e vorba de Livius Ciocârlie sau de congenerii lui Mircea Pora, Viorel Marineasa și Daniel Vighi. La Pora relativismul unghiului de vedere se întâlnește cu toleranța cu care e privit nu comunismul crepuscular care e sălbatic, ci umanitatea care, cu enormă tristețe, îl populează. Același relativism îl va ajuta, în fond, să treacă peste/prin toate experiențele personale care
Cronica unui eșec existențial by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/3548_a_4873]
-
sau de congenerii lui Mircea Pora, Viorel Marineasa și Daniel Vighi. La Pora relativismul unghiului de vedere se întâlnește cu toleranța cu care e privit nu comunismul crepuscular care e sălbatic, ci umanitatea care, cu enormă tristețe, îl populează. Același relativism îl va ajuta, în fond, să treacă peste/prin toate experiențele personale care se încheie cu revenirea, postrevoluționară, acasă. Miraculos, Monica primește, după tot felul de termene adresate autorităților, dreptul să plece la Paris și rămâne acolo. Urmează solicitarea de
Cronica unui eșec existențial by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/3548_a_4873]
-
ideologii (mai curând anarhice) și nu țin cont de faptul că limba nu este doar un sistem autonom și autoreglabil, ci și un fapt de cultură și de diferențiere socială. Cunoașterea lor mi se pare însă utilă pentru a conștientiza relativismul unor poziții pe care adesea le considerăm, în linia propriei tradiții, imbatabile. n
Din istoria „cultivării limbii” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6695_a_8020]
-
focalizeze atenția asupra originalității și pionieratului barthes-ian, dacă Nicolae Manolescu urma îndeaproape dezideratul actului critic ca demers creator, precum și viziunea despre numărul infinit de interpretări, de cealaltă parte, Matei Călinescu, la fel ca majoritatea criticilor șaizeciști de la noi, condamna deschis relativismul axiologic barthes-ian. Renunțarea la judecata de valoare era nu doar o nucă prea „tare” pentru establishment-ul critic românesc de atunci, dar și o întreprindere mult prea periculoasă. De-a lungul întregului său studiu, Barthes împrumută postura comodă a cititorului
„Ultimul“ Barthes și mistica intermitenței by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/2565_a_3890]
-
Diferența de vârstă, destul de mică, duce automat la comparații (nu la ierarhizări). Imaginile capătă varietate. Când copila învață primele cuvinte, băiatul e pe cale să se nască. Un pic mai târziu, Ioana devine cochetă și imperativă, pe câtă vreme Andrei posedă deja arta relativismului. La Constanța Buzea, maternitatea provoacă spectacole de limbaj: „Încăpățânată ca o menghină și absolutistă - Ioana, dar el are umor, știe de glumă. Abia așteaptă să râzi de el ca să se amuze primul de situațiile comice în care nimerește. Degeaba alianțele
Un document interior by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6572_a_7897]