1,588 matches
-
de organizare. În opinia lui Willaime (2001), trăsătura caracteristică a situației religioase contemporane este disiparea credinței, perpetuarea unui nivel relativ ridicat de credință în comparație cu diminuarea apartenenței ecleziastice. "Slăbirea organizărilor instituționale ale religiei este urmată de o înflorire a formelor de religiozitate. În societățile occidentale asistăm la o individualizare și o subiectivizare a sentimentului religios" (Willaime, 2001, p. 137). În acest context, fenomenul religios tinde să devină mai degrabă un proces individual, marcat de căutarea unei forme de manifestare a sentimentului religios
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
M., "Understanding the sustainability of a virtual community: model development and empirical test", Journal of Information Science, 35(3), 2009, pp. 279-298. Cox, H., Religion in the Secular City: Toward a Postmodern Theology, Simon și Schuster, New York, 1985. Cuciuc, C., Religiozitatea populației din România la Începutul Mileniului 3, Gnosis, București, 2005. Cuciuc, C., Sociopsihologia Religiei, Constiință și Libertate, București, 2006. Cuciuc, C., Dupu, C., Introducere în sociologia religiilor 2. Sociologia Comunităților religioase, Gnosis, București, 1998. Culic, I., Metode avansate în cercetarea
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
line, ci cu „urlete”. La rândul ei, nici populația Sciției nu se dovedea în realitate așa de sălbatică precum o prezenta poetul exilat. Chiar înarmați cu pumnale și cu tolba de săgeți în spate, ei ascultau cu un fel de religiozitate și căinau, dând din cap, povestirile nefericite ale ilustrului pribeag din Roma, unite cu alte doruri și amintiri din patria sa. Conștienți de superioritatea culturii și sensibilității sale, localnicii manifestau o oarecare deschidere sufletească față de melancolicul și nobilul lor concetățean
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
lumea modernă cu adevărat religioși sunt numai acei oameni care nu numai că au renunțat să fie mulțumiți de ei și de viața lor, dar au izbutit să se elibereze de orice vanitate. Este sensul în care Wittgenstein aspira la religiozitate, dar nu se socotea un om religios. Se vedea pe sine vanitos, dornic să fie admirat, iritabil, înclinat spre furie și dispreț față de unii semeni.67 Începând cu anii Primului Război Mondial, Wittgenstein s-a aflat aproape mereu în luptă cu sentimentul
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
actual, unde disoluția sacrului e foarte avansată. O civilizație lipsită de un liant spiritual-religios nu e posibilă, prin urmare prevăd dispariția actualei civilizații occidentale. Timpul va rezolva această problemă într-un mod implacabil. În ciuda implantului Occidental, Orientul încă mustește de religiozitate, într-un chip firesc, fără păcate originale și paradise pierdute, încă oamenii caută acest summum bonum reprezentat de unirea cu divinul, în ei și dincolo de ei, și imortalitatea, iar asta înseamnă că omenirea mai are o șansă : Orientul revine la
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
un caz individual de transgresiune în numele religiei; el se erijează în instanță mediatoare între comunitate și Dumnezeu, întărind astfel sentimentul de apartenență la comunitate. Valoarea simbolică a gestului pacifică actul și împiedică frenezia martirologică ce ar fi putut decurge din religiozitatea individualizată în care martirul comunică cu Împăratul ceresc ocolind mijlocirile clasice. Discursul despre suferință este motorul acestei simbolizări. El pune în scenă suferința și ajută la depășirea ei. Sfârșește prin a nu mai fi doar expresia suferinței, ci și adjuvantul
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
referitoare la convingerile religioase fundamentale ale populațiilor respective. O societate bazată pe o concepție religioasă ce promovează sinceritatea, cinstea și buna-cuviință poate economisi din resursele necesare, prin scăderea infracționalității, a corupției și a înșelăciunii. Cei doi autori mai consideră că religiozitatea are efect asupra moralei la locul de muncă, vorbind despre o "ecuație economico-religioasă", care ar suna așa: "munca serioasă, considerată plăcută Domnului, conduce la obținerea unui Produs Intern Brut superior, care la rîndul său generează prosperitate". Fără credință nici un sistem
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
de suprapunere între religiile naturale (sau păgîne), religia din Vechiul Testament și religia creștină". Mai mult, epoca noastră pare să seme-ne cu cea a sfîrșitului Antichității, cînd se înregistrează un fel de fuziune a diverselor școli într-un fel de religiozitate sau de religie comună. Augustin vedea în asta o formă superioară a religiei naturale, iar astăzi foarte mulți autori vor-besc despre "un nou naturalism". Nu se mai produc mari sisteme filosofice, lumea nu mai are timp să gîndească și se
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
încredința unei ființe cerești, unei suprainstanțe divine și cît de mare este liniștea, ca să nu spun fericirea, care îi cuprinde pe cei care au făcut-o cu adevărat. O altă disciplină științifică recent apărută este Neuroteologia, care încearcă să explice religiozitatea pornind de la date biologice, susți-nînd că ea are un fundament neurofiziologic. Deci o experiență mistică ar putea fi înțeleasă și chiar măsurată (!) cu mijloace ale științelor naturale. Altfel spus, Dumnezeu nu ar fi altceva decît un produs al creierului nostru
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
ei ideea unor rădăcini biologice, în speță traseele nervoase ale creierului, ale tuturor experiențelor spiritual-religioase. După ei, toate religiile s-ar baza pe mituri, fabricate și ele tot în lobul parietal. Ele pleacă dintr-o arie cerebrală identică, astfel încît religiozitatea ar putea fi considerată un fenomen unitar. Pentru cei doi autori creierul își creează propriul Dumnezeu. Ritualurile religioase pot provoca se susține stări transcendente, care se răsfrîng asupra hipotalamusului. Centrul din creier care reglează reacțiile de excitare sau de calmare
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
de calmare este inhibat. Cu alte cu-vinte, procese neurologice care provoacă trăiri mistice. Ei bine, mie toate acestea mi se par niște monstruozități științifice. Considerațiile de mai sus sunt cel puțin triviale, pentru că toate emoțiile sunt condiționate neuronal. A înțelege religiozitatea doar ca provenind dintr-o excitare a anumitor zone ale creierului relevă o concepție materialistă, de tipul "materia înaintea gîndirii", care mi se pare descalificantă. Ea duce la concluzia că Dumnezeu este imanent omului, ceea ce pentru mine e o absurditate
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
starea de sănătate psihică, relație benefică în marea majoritate a cazurilor. Oamenii credincioși suportă mai ușor emoțiile și stresul, își alină suferințele în rugăciune, ajutînd astfel sistemul imunitar să lupte. Sănătatea este deci un efect și nu o cauză a religiozității. Chiar din punctul de vedere al biologiei evoluționiste, credința ajută, protejează, produce o stare de bine. Mai mult, credința susține și bunăstarea individuală și comunitară. Economiștii americani Robert Barro și Rachel Mc Cleary au stabilit astfel un raport între ratele
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Mc Cleary au stabilit astfel un raport între ratele de dezvoltare ale diferitelor țări și datele referitoare la convingerile religioase fundamentale ale populațiilor respective. O societate bazată pe o concepție religioasă poate economisi resurse sau le poate aloca mai eficient. Religiozitatea susține munca, morala socială, ceea ce conduce firesc la o prosperitate mai bună. În absența credinței, ca încredere la modul absolut, nici un sistem nu poate reuși. Analogiile dintre sistemul economic și cel confesional sunt uimitoare. Homo religiosus are încredere, iar aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
20. Odată cu faza III, ideologia fericirii cunoaște o nouă „actualizare”. Distincției dintre fericirea consumeristă și fericirea în dragoste i se adaugă acum clivajul care opune fericirea materialistă fericirii spirituale, fericirea-mișcare fericirii-echilibru. Martorii acestui model „psiho-spiritual” sunt avântul noilor forme de religiozitate, reafirmarea interesului pentru căile spirituale și pentru tradițiile mistice, succesul vechilor școli de înțelepciune. Înfloresc lucrările și stagiile, institutele și atelierele care oferă practici psiho-corporale sau psiho-ezoterice destinate desăvârșirii personale. În paralel, budismul, mistica, literaturile religioase ori spirituale se bucură
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ignoranței specifice multor teoreticieni hipnotizați de infailibilitatea ipotezei fondatoare a pieței smithiene, economia coordonată este chiar conceptul reîncărcat despre care era vorba mai sus. Piața coordonată nu presupune anularea caracterului concurențial din economia de piață pe care o conservă cu religiozitate neomonetariștii, ci adaugă la ingredientele esențiale ceea ce vechiul concept a exclus, iar economia de piață a fost explicată după modelul ceteris paribus. Adică readuce în conținutul conceptului de piață ceea ce în realitate este determinant: factorul antropic. Piața ca abstracțiune, ba
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
lizibil caracterele grecești cu care sunt scrise lucrările lui Philodem: descoperim astfel tratate consacrate moralei concrete - viața, moartea, avuțiile, sănătatea, mânia, lingușeala, sinceritatea, stilurile de viață, politica -, esteticii - retorică, muzică, poezie -, logicii - despre semne și despre inducție -, teologiei - pioșenia, zeii, religiozitatea -, precum și istoriei ideilor și a filosofiei. Ansamblul ne oferă o variantă a epicurismului din secolul I î.Hr. 2 Arhitectul, mecenatul și filosoful. Vila - numită de atunci „a Papirusurilor” - se dovedește a fi plină de statui de monarhi din epoca elenistică
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
postbelică. Acest vocabular, indexat Într-o legimitate istorică imediată, este În fond tot o prelungire a luptei de clasă pe care ideologia comunistă a aplicat-o cu succes. Victoria Împotriva rezistenței anticomuniste Încorpora note eroizante, fapt ce induce construirea unei „religiozități” sui-generis În care erau plasați „eroii” căzuți În lupta cu partizanii anticomuniști, religiozitate ce se instituționaliza Într-un panteon al luptei și martirajului comuniste. Rapoartele de bilanț Întocmite În 1968 cu prilejul aniversării a 20 de ani de la Înființarea Securității
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
o prelungire a luptei de clasă pe care ideologia comunistă a aplicat-o cu succes. Victoria Împotriva rezistenței anticomuniste Încorpora note eroizante, fapt ce induce construirea unei „religiozități” sui-generis În care erau plasați „eroii” căzuți În lupta cu partizanii anticomuniști, religiozitate ce se instituționaliza Într-un panteon al luptei și martirajului comuniste. Rapoartele de bilanț Întocmite În 1968 cu prilejul aniversării a 20 de ani de la Înființarea Securității, cu vădite rațiuni să legitimeze abuzurile și crimele comise de organele de represiune
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
să se purifice, să devină mai bun. Pentru un credincios, visul are o semnificație și mai puternică, putând fi expresia conexiunii cu cerul sau chiar un vis profetic. Apariția, în vis, a personajelor religioase se interpretează la fel, adică în funcție de religiozitatea subiectului: - dacă este credincios, visul îi indică faptul că este pe drumul cel bun, în armonie cu principiile fundamentale ale religiei sau spiritualității sale; - dacă este ateu și îi judecă cu ostilitate pe cei credincioși, aceștia din urmă reprezintă greutatea
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
loto 6/49; lucru; maicii; mama; Sf. Maria și pruncul; mea; mică; microbi; milă; minciună; minune; mir; mînă; moaște; neutru; nimic; nu; obiect; obiect sfînt; ore; pace; păcate; percepție; peret; pictată; piedestal; pioșenie; poză; prostie; protecție; putere; Rai; recreație; refacere; religiozitate; renaștere; reprezentare; rugăciuni; rugăminte; scumpă; sfinție; sfinții; din sfînt; sfîrșit; slavă; smerenie; soare; speranță; subțire; superman; superstiție; suspiciune; șopîrlă; nu vreau să văd; zeu; zile (1); 788/142/41/101/0 ie: cămașă (88); haină (79); tradiție (65); bluză (39
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
limitat. Astfel de discursuri, promovate de oameni de știință futuriști, precum Hans Moravec, Marvin Minsky sau Ray Kurzweil, nu doar reiterează cartezianismul, dar și ating un nivel bizar de misticism tehnologic. Considerăm vulnerabil acest tip de corelare între tehnoștiință și religiozitate, astfel încât discredităm astfel de abordări ale corpului virtual. De altfel, aceste teorii tehnovizionare, în special americane, au fost deja criticate de cel puțin două poziții teoretice. Din păcate însă, aceste două alternative critice sunt de asemenea problematice. Prima critică a
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
digital al cyberspațiului nu este decât o fantezie matematică pitagoreică: un spațiu numeric ideal al lumii prin care se propune o întoarcere la dualismul devalorizării materiei și al slăvirii spiritului, la stigmatizarea corporalității înspre triumful spiritualității. În al doilea rând, religiozitatea cibernetică este lipsită de moralitate întrucât se ghidează după principiul libertarian extrem care propune abandonarea responsabilității în lumea real-socială și care afirmă că în cyberspațiul mintal guvernează libertatea omnipotentă și nesancționată, neîngrădită de nici o lege și de nici o normă. Spiritualitatea
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
un filozof creștin, crezând că posedă credința, riscă oricând s-o piardă, iar acest risc, alimentat de neliniștea lui, face să nu fi găsit niciodată cu adevărat” (III, 148). Ce altceva face Cioran însuși?! Așa încât, certitudinile privind lipsa sa de religiozitate sunt dublate nu numai de îndoială, ci și de convingerea opusă, într-un echilibru pe marginea abisului: „Nici Dumnezeu n-ar putea spune unde mă aflu în materie, nu de credință, ci de religie. Aparțin așa de puțin acestei lumi
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
această durere nu e suficientă pentru sfințenie. Își spune: „Dacă sentimentul deșertăciunii universale ar putea, singur, să confere sfințenia, ce sfânt aș mai fi! Aș ocupa întâiul loc în ierarhia sfinților!” (I, 15). În acest context, câteva teme se asociază religiozității lui Cioran, care vorbește uneori de fondul său religios, chiar dacă recunoaște că se poticnește în fața absolutului. Este vorba despre tema paradisului pierdut, despre obsesia sfințeniei și despre fascinația rugăciunii. La limită, despre felul în care Răul e o legitimare a
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
228). Sfințenie și demonism, deci. Așadar, iată-l pe Cioran având nostalgia sfințeniei. Pe de altă parte, demonic și cinic, își spune: „În absolut, contează prea puțin dacă ești escroc sau sfânt” (III, 259). Așa se face că, pentru Cioran, religiozitatea are o componentă, dacă nu cumva chiar un fundament demonic. „Fervoare demonică, iată nuanța mea de religiozitate” (I, 58). În alt loc: „Mă aflu aici ca să dau mărturie împotriva universului și împotriva mea. Dar și ca să exult în felul meu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]