1,450 matches
-
făcută cu un camarad au facut vreo patru lopeți... Când au reușit să scoată tunul dintre nămeți, s-a auzit glasul comandantului de tun: „Brava, băieții tatii! Brava! Știam eu că am lângă mine niște flăcăi unu’ și unu’”... În timp ce rememora acea întâmplare, și-a amintit că în sanie are o toporișcă de care - la drum - nu se despărțea nici odată. „Am să cioplesc o lopată dintr-o scândură din podișca saniei. Alta nu am ce face. Tu să stai cuminte
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Nu erau primii pe care îi primea. În fața unei clădiri lungi cât o lume, a rostit calm: ― Am ajuns. Valizele și desagii la doi pași, în spatele dumneavoastră . După ce s-au executat, au revenit în formație fără tragere de inimă. Dumitru rememora fiecare locușor pe care îl vedea. În scurtă vreme, a apărut un plutonier major. „Majurul” - în limbajul cazon. Se vedea de la o poștă că este „tatăl companiei”. Burtă pe care cu greu o stăpânea vestonul peste care treceau centura și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
o cârpă îmbibată în eter la nasul ei, ca fata să chicotească și să pretindă că îi place. Danny se smulse din starea respectivă, iar ochii i se deschiseră în lumina ce se strecura printre draperii. Își înghiți flegma uscată, rememoră ultima imagine, se ridică și se duse să bea o gură de apă de la chiuvetă. Tocmai lua o înghițitură zdravănă din căușul palmei când sună telefonul. Al doilea țârâit, pauză, al treilea țârâit. Danny ridică receptorul. — Karen? Fata aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
degradăm în triste, sumbre și isterice palinodii. Falsa ardoare a dat naștere la scene mari, demne de o mare literatură. Dacă cei care le-au trăit ar fi ținut fie și un jurnal, sau pur și simplu și le-ar rememora astăzi, scriind amintiri sau făcând mărturisiri literare, am putea astfel înțelege multe din enigmele timpului. De ce, de pildă, cutare scriitor se ridica împotriva chiar a celui care îl apăra în ședință publică de atacurile spiritului primar agresiv, zicînd: "Tovarășe... pe
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
soție și mamă devotată a celor șase copii, - unii din ei căsătoriți, având și copii - s-a repezit la mine și mi-a sărutat mâna și m-a îmbrățișat puternic, ca pe cea mai apropiată rudă a sa. În timp ce eu rememoram cu Mihai anumite momente critice ale vieții de pe front, soția lui Mihai le-a spus cu lacrimi de bucurie și recunoștință că i-am salvat soțul și tatăl copiilor ei, prin trimiterea lui în afara zonei de luptă. Gestul meu din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
duce la romanul lui Cezar Petrescu - Apostol. Câtă deosebire între aceste vremuri și acestea la care se referă învățătorul Alexandru Mânăstireanu! Deși „Ca și în celălalt război, învățătorii și profesorii au plătit un greu tribut de sânge”, învățătorul din Priponești rememorează „alegerile din 19 noiembrie 1946” când, „...Sub protecția armatei sovietice, puținii comuniști se agită, fac tărăboi ca la bâlci, dar lumea, majoritatea zdrobitoare, nu agrează politica deservită Moscovei...”. Iată-l, deci, pe învățătorul și ostașul Mânăstireanu devenit „slugă la chiaburi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
până în 1974 când autorul nota: „...Eram astfel pensionat cu ceva mai puțin de a împlini șaizeci de ani”. Deci, firesc, ultimul capitol se intitulează „Pensionar și...restul”. Se comentează „seara zilei de 4 martie 1977”, cu acel cutremur devastator, se rememorează întâlnirile promoției absolvenților Școlii Normale, dramaticul moment al decesului, după 43 de ani de conviețuire armonioasă, a soției (20 august 1983), euforia evenimentului din 22 decembrie 1989, dramaticul bilanț al revoluției (,,162 morți până la 22 și 942 după 22 decembrie
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
reușit să-i prind privirea. “Ochii aceștia i-am mai văzut și nu de multă vreme. Nu! Nu se poate! Aceștia-s ochii țigăncii! Numai ea mă privea cu acest sclipet care pare a veni de undeva din adâncul ființei...” Rememorez întâlnirile cu ea. Mereu îmi apare în fața ochilor acea privire care parcă te despoaie de toate și te cercetează fărâmă cu fărâmă. Peste acest fel de a privi îmi răsună în urechi niște cuvinte care par firești doar pentru cineva
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
-și păcatele altora. În cele din urmă se reculege și, cuprinzând într-o singură privire toată îngrămădeala de case și dughene, începe să-mi spună care și a cui au fost și sunt...Îl urmăresc cu atenție și încerc să rememorez zapisele și ispisoacele ce pecetluiesc stăpânirea lor. Când termină ce a avut de spus, îmi face semn să mă apropii. Ne-am învârtit în jurul Chervăsăriei gospod (domnești) precum mâța în jurul oalei cu smântână. Acum am ajus în locul de unde vrei - nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
să găsească până la urmă, o folosință practică motorului acelui brav cetățean din Tecuci. De atunci, nu s-a aflat dacă măcar mă-sa mai știe pe unde mai reeditează genialul său poem, fiindcă în privința persoanei lui ceața este totală. Am rememorat aici despre acea întâmplare din ultimul deceniu al mileniului II, când pițipoance semianalfabete, care au primit carnetul de jurnalist, nu citiseră de fel pe Cehov, ci doar știau că a fost un scriitor rus, pentru a constata în continuare că
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
în ziua de azi, nu-i vine a crede că a țopăit degeaba, ca un prostănac veritabil, în seara de 6 decembrie a acelui an. Acum, obosind și eu ca tot omul, să răsfoiesc atâta hârțogăraie de documentare, pentru a rememora fulminanta viață a președintelui nostru, căruia majoritatea îi doresc un mare viitor, folosind o sintagmă edificatoare în acest sens, care sună așa: „Nu i-ar mai muri mulți înainte”. Înduioșătoare urare pentru iubitul nostru președinte, nu-i așa?... Nimic despre
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
fugar de talie. Acum că Îmi aminteam, fusese drăguț. Dar nici pe departe la fel de drăguț ca băiatul cu ochi verzi, spuse o voce firavă, nechemată, din mintea mea. Termină, mi-am impus, dar vocea debita În continuare, obligându-mă să rememorez unica noastră Întâlnire iar și iar, făcându-mă să cred că fusese un moment atât de Însemnat al vieții mele. Și oricât de absurd era să sper În iluzia unei revederi, simțeam că a mă desprinde de ea ar fi
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
să vegheze de veacuri asupra târgului tolănit pe malurile Bahluiului. Înserarea vine tiptil, purtând în spate desaga doldora de stele gata să le arunce pe cer. Nu întârzie la întâlnire nici luna - o lună plină, de sfârșit de august - atotstăpânitoare. Rememorez întâlnirea avută cu vechea mea cunoștință - țiganca - care m-a căutat cu câteva zile în urmă, cam pe vremea când soarele își țese pânza aurie din razele-i obosite... Tocmai așteptam ca gândurile să revină la matca lor, când aud
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
a răsărit deja. „E dimineață?... Și eu când am fost la mănăstirea Copou? Și.. Și călugărul unde-i? Adineauri mergeam pe sub policandrele teilor grei de floare și acum... acum mă aflu în patul meu! Mare ți-i minunea Ta, Doamne!”... Rememorez cele întâmplate și îmi dau seama că de fapt nu le-am trăit aevea,ci le-am visat... Pe când mă luptam cu aceste gânduri, silueta inconfundabilă a călugărului s-a mișcat în cadrul ușii... Uite-te la el! Stă în capul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
grozav, fie că nu, n-aveam de gând să-l revăd pe Luke. Nu mi-aș mai fi spălat niciodată rușinea. împreună cu Brigit am disecat situația. însă nu era deloc una din disecțiile alea delicioase când ne înfioram de plăcere rememorând clipele de extaz, descriam în amănunt experiențele noastre sexuale sau calculam lungimea penisului partenerului cu ajutorul unor diagrame. Discuția aia a fost mai curând o încercare de estimare a pagubelor. Crezi că l-a văzut cineva sărutându-mă? am întrebat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și am supraviețuit ca să ne spunem povestea. Senzația generală era că amândoi trecuserăm printr-o încercare groaznică, iar experiența asta ne unise. Eram precum supraviețuitorii dintr-un avion care fusese deturnat și care se întâlneau acum o dată pe an ca să rememoreze, cu ochii aburiți de lacrimi, clipele în care-și băuseră propria urină, își măcelăriseră rudele ca să aibă ce mânca și fuseseră bătuți măr de un individ cu un prosop de bucătărie înfășurat în jurul capului. — Deci! a exclamat Chris. Deci, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
peste el tărie și îi dăduse foc. Au fost nevoite să scoată apoi farfuria în grădină, fiindcă puțea îngrozitor și scotea teribil de mult fum, după care au așezat-o pe iarbă, hohotind de râs, în timp ce farfuria fumega. Acum, când rememora episodul, Eva își regreta acțiunea. Fusese un sutien bun, cu bandă elastică dublă, făcut în așa fel încât să ofere siguranță acolo unde femeile aveau mai mare nevoie - după cum enunțau reclamele de la televizor. Numai că Sally susținuse că era datoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
parterul amintitului imobil ar exista un câine... sau niște câini... și o pisică... sau niște pisici. Ei, ce zici? Lungit pe fotoliu, cu picioarele suite americănește pe scaun, capul în tavan, ochii închiși, Tolea nu părea că aude. Medita, calcula, rememora? Alunga, ca pe niște sâcâitoare insecte de sezon, veștile alarmante. — Poftim! Auzi, pretexte... Câinii și pisicile urmând a trăi, unde, în pădure, în pustiu? Ce zici, nu-i bine scris? Auzi, auzi, exclusiv în păduri, în vârfuri de munți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
polonezi. Dar polonezii nici nu văzuseră aceste propuneri...“ Degeaba încerca oratorul să vadă reacția auditoriului, degeaba stăruia colega Gina de la recepția hotelului TRANZIT să citească masca profesorului, vineri, la ora 11 și patruzeci și șase minute șase secunde, când Tolea rememora, preocupat, privind panoul cheilor din fața sa, secvențele ultimei întâlniri cu vecinul Gafton. Nimic, nimic, nimic nu deslușea Mateiaș, nimic nu intercepta persistenta privire verzuie a polițistei Gina. „Știi ce a urmat. Dar poate nu știi cum se desfășurase prima dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
prostul dumitale genial era artist, înțelegea asta. Și dacă înțelegea asta, altul era jocul, să știi. Să vezi atunci dilema poporului ales...“ Spusese sau nu spusese Tolea aceste cuvinte? Întrerupsese discursul vecinului Gafton sau îl întrerupea doar acum, în gând, rememorându-și scena? „Să fi oferit șansa nelimitării, ratatul Adolf! Atunci să vezi dileme, convertiri, exces de zel, răsturnări de situație. Atunci să vezi ce sublimă bestie este semenul nostru umanist, grăbit să-și salveze pielea. Poate ar fi câștigat pariul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
duminică lungă lungă, lată lată, nesfârșită. Timpul fără timp, în afara timpului. O duminică surdomută: nu răspunsese la telefon, nu auzise când vecinul Gafton bătuse, sfios, o dată și încă o dată și încă o dată, în ușă. Tolea zăcea în pat: gândea. Furios. Rememora sâmbăta-capcană. Mapa cu fotografii Cușa nu oferise cheia mult așteptată. Îl înfuria, mapa îl înfuria, fără să știe prea bine de ce. Nu aflase nimic! Aflase prea multe, fără să afle nimic?... Istorie, într-adevăr, succesiunea câtorva decenii. Străzi, chipuri, clădiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de fapt. Auzi, Teresienstadt, auzi! Sâmbăta lăsată în urmă, spulberată, îl înfuria. Sâmbăta pe care n-o mai putea întoarce, timpul ireversibil, cu venerica lui fantomă cu tot. Dar va relua, va relua totul, va relua, va recuceri acea zi. Rememora, reinventa, renaște, va reposeda sâmbăta pierdută. O dimineață cețoasă, gingașă. Un oraș puerilizat, alintare și lentoare. Da, își reamintea memorabila sâmbătă. Abia de se descurcase prin autobuze și tramvaie cu uriașul buchet de flori roșii într-o mână și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aibă de-a face cu picioarele lui, spune și se Întoarce spre mine, cu o expresie gen „Lissy asta e dusă rău“ pe față. Poate să fie orice. Absolut orice. Încearcă să-ți amintești ! Închid ochii ascultătoare și Încerc să rememorez. Dar creierul mi se Învârte În gol, după atâta schnapps. Secrete... secretele lui Jack... adu-ți aminte... Scoția. Pe neașteptate, Îmi trece prin minte un gând coerent. Deschid ochii, cu un fior de Încântare. Îi știu un secret. Îi știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pe urmă în sufragerie la un film de noapte din cele pentru adulți - culmea ar fi fost să-l găsească mama adormit pe canapea, când venea la șase dimineața chioară de somn să-și vadă telenovela în reluare... Până să rememorez episodul ajunsesem la barul fără firmă luminoasă, pe care, nedeprins cu întunericul, l-am remarcat când era aproape să mă izbesc de zid. Înăuntru, o lumină galbenă zgârcită cade pe mesele de lemn și o muzică țârâie din stație. Zenaida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Sale, tatăl meu, se numea Venețiana Comnena. De la ea a învățat el limba italiană. Se opri, însă, țintuit de privirile arse de îngrijorare ale mamei și cumnatei sale, clucereasa Elenca. În familie nu vorbeau niciodată despre Venețiană. Nu țineau să rememoreze acel episod întunecat în care fusese implicat soțul Elencăi, Alecu, om talentat, rafinat și inteligent, dar peste măsură de cheltuitor și mare amator de petreceri. Acuzat de asasinat și găsit vinovat de moartea mătușii Venețiana, se mai alesese și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]