1,877 matches
-
din cauza unui bărbat, recunosc. Metroul se oprește, iar femeia În costum Închis la culoare Își dă ochii peste cap și iese. Tanti cu ananas ridică ochii spre cer. Auzi, foametea la nivel mondial ! spune cu dispreț și nu-mi pot reprima un mic chicotit. Nu-ți face griji, scumpo. Mă mîngîie blînd pe umăr, În timp ce eu mă șterg la ochi. Bea un ceai, mănîncă vreo cîțiva biscuiți digestivi și schimbă cîteva cuvinte cu mama ta. Ai mamă, sper. — Sinceră să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mică intenție de a se folosi de mine, spun În cele din urmă. Mi-a zis că i-am intrat În gînduri. Și că o să-i dea afară pe toți ăia care m-au luat peste picior. Nu-mi pot reprima un mic chicotit. — Pe bune ? spune Lissy. Doamne. E de-a dreptul roman... Tace și face o față de om care-și cere scuze. Iartă-mă. Mi-a zis că-i pare foarte rău pentru ce s-a Întîmplat și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Ți-am spus să nu faci pe deșteptul, Brunetti. Vom opera presupunând că este american. Nu ne permitem să fie omorâți americani În orașul ăsta, nu-n halul În care arată turismul În anul ăsta. Înțelegi ce spun? Brunetti Își reprimă impulsul de a-l Întreba dacă ar fi În ordine să omori oameni de alte naționalități - albanezi, poate? -, dar, În schimb, spuse doar: — Da, domnule. — Și? — Și ce, domnule? — Ce ai făcut? — Scafandrii cercetează canalul În locul unde a fost găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
prieteni la prânz. Iar apoi am o Întâlnire de afaceri și trebuie neapărat să ajung la gară. — Întâlnirea dumneavoastră nu este În Veneția? Întrebă Brunetti. Un zâmbet de Încântare pură ieși la suprafață În ochii lui Viscardi. Încercă s-o reprime, dar nu reuși. Nu, commissario. Nu e În Veneția. E În Vicenza. Brunetti Își duse furia acasă, și aceasta plană Între el și familia sa În timpul mesei. Încercă să răspundă la Întrebările lor, Încercă să fie atent la ce spuneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
tactica și încerca acum s-o convingă prin intermediul lingușelilor. —Mătușa Frances vrea în mod deosebit să vii. Să știi că e foarte nenorocită din cauza nunții. Pe mire îl cheamă Bo și face parte dintr-un circ anarhist. Alice și-a reprimat un zâmbet. Era așa cum bănuise. Ce-i ăla un circ anarhist? — Fac tot felul de chestii cu capace de pubele și motoare de mașini vechi. —Și ce-i rău în asta? Alice o tachina pe maică-sa. Dar investigația ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ochi i se citea o privire sălbatică și avea aerul unei bombe pe punctul să fie detonată. A întâmpinat-o pe Alice într-o manieră chiar mai nepoliticoasă decât de obicei: — Tot nu te-ai măritat? — Nu. Alice și-a reprimat enervarea cauzată de întrebarea cu pricina. În fond, nici nu se așteptase la altceva. Era indubitabil că toată după-amiaza avea să aibă parte de astfel de investigații. — Tot fără copii ești? Alice a clătinat din cap. Unchiul Tommy i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ea incredibil de norocoasă să i se fi oferit șansa asta? Abia acum, holbându-se la liniuța care îi indica viitorul copil, Alice a realizat cu câtă disperare își dorise un prunc. Și cât de mult se străduise să-și reprime ceea ce păruse un vis imposibil. Alice și-a purtat strălucitorul secret peste tot. Plesnea de energie; nici măcar ideea de a face față singură diverselor și dificilelor stadii ale sarcinii nu-i tăia elanul. Făcuse destui bani ca să se protejeze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
născuse; Jake se întâlnise cu el, din greșeală, tocmai la barul spitalului Cavendish. „Își bea propria greutate în whisky și fuma ca un crematoriu“, îi raportase Jake disprețuitor. Recunoscând în Hugo toate semnele părintelui epuizat, Alice nu și-a putut reprima un val de simpatie. Pe care, însă, l-a înăbușit imediat. Faptul că era un părinte hărțuit nu-l făcea mai puțin neplăcut. Așa cum probabil că și era; oricine trăia cu Amanda Hardwick trebuia să fie așa. Cu cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
timp. — Aș putea să-ți ofer și-o prăjitură, s-a milogit Hugo. Alice nu s-a putut împiedica să nu râdă. — Îmi pare rău, a spus ea ridicându-și coșul la nivelul șoldului. Cu altă ocazie. Hugo și-a reprimat urletul de durere care amenința să-i scape. Și-a dat seama că nu avea nici un sens să mai insiste. Sau să-i ceară numărul de telefon. Alice putea să presupună că e nebun, poate chiar periculos. Și poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
listă de cantități anuale, privindu-l cu ochi adoratori. Alături de ea, analistul de sol expunea teorii legate de eroziune, în timp ce Joss se scobea în dinți și se uita la el fascinat. Alice și-a dus mâna la gură ca să-și reprime hohotul de râs care simțea că stă să izbucnească. Toți păreau așa de serioși. De partea cealaltă a mesei, tipul cu încălzirea globală începuse să se înfierbânte. Poziția, declara el cu ochii pe jumătate închiși, e mult, mult mai periculoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
am văzut-o pe ea, mi-am dat seama că era imposibil! Adică, tu ești căsătorit cu Amanda. Doamna cea mai aranjată și mai strălucitoare din 2005. Nu ai aventuri cu vagaboande. —Vagaboande! Dacă cineva era vagaboandă... Hugo și-a reprimat un discurs furios în apărarea lui Alice și și-a scos carnețelul. Cu cât mai repede făcea evaluarea, cu atât mai repede putea să plece. Ce faci? a șuierat Laura mângâindu-i linia obrazului cu degetul. Iau notițe pentru detaliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Da. — Pe care-l cheamă... Tarquin? — Da. — Vrei să spui că ești... homosexual? Jake nu s-a uitat la ea. Am simțit asta dintotdeauna, Al, a mârâit el. Și întotdeauna mi-a fost frică de asta. Am încercat să-mi reprim trăirea. S-o fac să dispară. Dar n-am reușit. Lui Alice i se uscase gâtul. Era așa de surprinsă că abia dacă mai putea să vorbească. Dar... sexul. Cu mine. Mi s-a părut că-ți face plăcere. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mulți participanți ca la acest real eveniment cultural, constând În prezentarea memorialului „Noi nu am avut tinerețe”. Sala era literalmente ticsită, nerămânând vreun loc liber nici În picioare pentru ultimii sosiți, care de aceea aveau să fie nevoiți a-și reprima bucuria participării, făcând cale Întoarsă. Fiind unul dintre privilegiații posesori ai celor trei ediții, primite toate În cursul anului 2005, pot declara că o cunosc destul de bine pe fiecare dintre ele. Astfel, le pot compara, oprindu-mă, Îndeosebi, la a
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
cu mîna apăsată pe sînul mamei, dădea zglobiu din picioare cînd i se spăla și ștergea cocoșelul; cu trecerea anilor, plăcerile dominante deveniseră altele, vinovate, niciodată epuizate; plăcerea era un dat, trebuia consumată, cei mai mulți, În numele unor morale absurde, și-o reprimau. Sau le-o interziceau alții ; de ce un preot catolic, de pildă, nu avea voie să aibă femeie, copii? Nu astea erau grijile lui Thomas, el gusta tot; doar un abstinent - care nu făcea altceva decît să se automutileze - ori un
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
tot mai des. Crime, crime, crime, morți, morți, morți, atacuri, explozii, execuții, asta vroiau sa vadă la televizor barbații În putere, adolescenții, chiar și copiii; și destui bătrîni priveau. Jocurile pe calculator, mai toate, numai masacre. Norme morale și juridice reprimau porniri ancestrale; mai mult le comprimau; un joc era o eliberare. Jesper participase la unul real. Thomas și-a pus casca roșie, i se părea cea mai potrivită pentru Întîlnirea cu un războinic. Doar cei puternici rezistau În Legiunea Străină
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
sacoșe, el o invită cu o reverență comică înapoi în hol: - Și acum, draga mea, să vedem cum ies eu la inspecția de fond a forului superior pe linie de marketing! Iuliana înaintă destul de timid în fiecare cameră, neputându-și reprima exclamațiile de uimire:Wow! Ce frumos miroase și ce curat este peste tot! Ești extraordinar, Eugen! Adevărat, în toate cele trei camere, în bucătărie și baie sau pe balcon, era curat și toate lucrurile așezate la locul lor într-o
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
de cornee și nu numai. Iustin, asemenea unui mare actor în rol principal, reușise să se concentreze printr-un admirabil efort de voință. Asculta cu atenție, străduinduse, în același timp, să-și stăpânească nerăbdarea firească, de altfel - și nu-și reprimă un zâmbet generos, de admirație pentru femeia care a fost pionul principal pe masa de șah a luptei împotriva bolii lui. ,,Ciudat! Deși starea de nevăzător mi-a adus atâta durere, acum parcă aș vrea să se prelungească încă puțin
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
abia reușea să-și stăpânească lacrimile ce o încercau, spre deosebire de Iulia, care le lăsa să se rostogolească până la colțurile gurii și abia atunci le ștergea cu batista. Ea privea cu duioșie ce se întâmplă în fața ei și nu-și putea reprima un gând ce o mai încercase în ultimele două zile: ,,Frate drag, tragedia vieții tale a fost ca o trambulină ce ne-a propulsat pe fiecare spre un viitor cum nu ne-am fi imaginat. Acum îi dau dreptate Marian
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
viu, sau prea vital. ori, doamnei masek nu-i plăceau ființele vii, ci ființele moarte. Cum sunt oamenii așa sunt și crucile. Din cînd în cînd ne opream în fața unui mormînt sau a unui cavou și tanti masek nu-și reprima plăcerea de a-l face încă o dată praf și pulbere pe respectivul locatar al respectivului loc de veci. Vezi ce cruce îngîmfată i-au pus ? Cum a fost omul, așa e și crucea. La ce bun atîta sclipici, atîtea kilograme
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
utilizare a lor trebuia să treacă printr-un acord prealabil cu sursa primă a acestor proiecții, altfel spus, cu ea. în prima clipă am vrut să-i spun „cum ați făcut, Domnișoară ri, ca să intrați la mine ?” dar mi-am reprimat imediat această stupidă întrebare excesiv de materială și terestră. Domnișoara ri era o vrăjitoare, o inventatoare de jocuri, ea se juca de fapt cu energiile ascunse în noi, era capabilă să stîrnească aceste energii necunoscute, misterioase, să le excite (în sensul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
șansă, ai putea ieși de aici cu buzunarele pline dacă asculți de instinctul tău, poate că în acest moment te intersectezi cu norocul fără să știi... Dacă tot ai ajuns aici înseamnă că te-ai lăsat adus de o pasiune reprimată în mod nedrept, și nu e bine, frustrările vor roade tot ce este puternic în tine, mai bine să pleci mîine mahmur și cu toate economiile risipite decît să refuzi, acum, în această secundă, întîlnirea cu Șansa, cu Supraomul din
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
în patul lui ! o tînără femeie respira acolo rar și senin, profund absorbită de lumea lui orfeu, poate chiar scufundată într-un vis, cu o expresie de beatitudine pe față. Bernard coborî scările ca o furtună, fără să-și poată reprima starea de precipitare. Deși, în timp ce cobora scările pentru a i se plînge doamnei Warnotte își spunea în gînd „eu am înnebunit, de fapt femeia aceea mă așteaptă pe mine și în plus, în loc de pijama, poartă una din cămășile mele”. totuși
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Corona ? momîia rîse și se apropie de Bernard, îl înlănțui cu brațele și îl sărută pe obrazul drept : — nu vrei să facem o plimbare pe malul mării ? „așa goală cum ești ?” fu cît pe ce să spună Bernard, dar își reprimă imediat întrebarea. oricum, momîia părea să-i citească gîndurile, deci întrebarea era inutilă. — să înțeleg că acesta este ultimul meu vis ? făcu atunci Bernard aproape fără să gîndească. — Da, răspunse momîia și îl mai sărută o dată, pe obrazul stîng. 61
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
avertizeze că se află în primejdie. Bernard se simți însă cuprins de un fel de euforie. în definitiv, dacă dincolo va trebuie să lucreze la Departamentul vise, schimbarea nu va fi chiar așa de mare. nu reușea însă să-și reprime o altă enormă curiozitate : mai existau și alte departamente unde puteau fi repartizați nou-veniții ? — Da. Bernard nu se miră de rapiditatea răspunsului, dat fiind că momîia avea acces la întrebările sale chiar în clipa cînd acestea se nășteau. — De exemplu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
toată lumea, avea în minte imaginile din filmele western, cavalcadele avînd ca fundal pereții abrupți de la Grand Canyon sau formidabila scenă din filmul Diligența cu un atac al indienilor și o urmărire printre ciudatele formațiuni stîncoase de la Monument Valley. Victor își reprimă însă aceste divagații pentru a se concentra pe vis, pentru a nu-l pierde întrucît îl simțea fragil. Cum de ajunsese el colo, în deșert, sub capota ridicată a unei mașini cam veche și cam ponosită ? Iată o întrebare la
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]